Salut, pana in momentul de fata nu am vrut sa vorbesc despre problemele mele cu nimeni, nici macar pe anumite site-uri dar am ajuns in momentul in care nu mai stiu ce vreau de la viata, sau ce mai fac cu ea. Acum 2 zile cand am ajuns acasa am avut o cearta cu "tata" in care eu m-am ales cu niste pumni in cap si la ficat (am 17ani) pentru un lucru banal, acuzandu-ma si de faptul ca lipseau 5 lei si ca eu i-as fi luat, fapt care nu este adevarat. In afara faptului ca tata nu ma suporta nici cu mama nu o duc prea bine, fiind o foarte mare "crestina " noua mea gandire de ateu nu o "inghite", si gandirea mea in genereal, cred ca pana la urma fiecare are dreptul la o gandire proprie. Ce sa mai zic, eu nu prea am voie sa ies afara in sensul ca nu mi se pare normal la 17 ani sa nu ies si eu seara cu prietenii, daca e sa ies o seara si sa stau 1h, iar cearta si alte alea, ca sa stau draq acasa si alte alea, Cand a fost vorba de o prietena am renuntat la ea deoarece nici ea nu intelegea gandirea "alor mei".Iti dai seama ca o relatie nu merge daca eu eram liber doar cateva ore pe saptamana. Acum le-am spus ca vreau sa fac mai repede 18ani sa termin scoala, sa plec sa imi gasesc ceva de lucru, sa iau viata de la capat, si iar scandal ca eu sunt un tampit, nu stiu ce e viata. Sper ca nu v-am plictisit dar chiar nu stiu ce sa mai fac cu viata mea. O seara linistita si sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

Hm..si noi cu ce te am putea ajuta?

Incearca varianta mamei, poate o sa-ti placa daca esti un pic atent; mai e si varianta fa-te frate cu dracu pana treci puntea

Nici nu stiu ce sa mai zic..am ramas uimit de povestea ta. Sincer imi pare rau dar nu am nici o idee cu ce sa te ajut in momentul asta..am ramas asa.

Daca parintii sunt asa nu-i poti schimba indeferent de ceea ce le spui i niciodata nu te vor asculta ca cica nu ai dreptate

Incearca sa te regasesti in propriile ginduri, pareri, opinii si gasescteti un hobby care sa te faca sa lucrezi mereu si sa nu te gindesti la problemele de acasa

Zimbeste si spuneti ca viata merge inainte indiferent de ceea ce cred parintii tai despre asta, ai cap pe umere si ai drepturi egale ca si a parintilor tai!

Si eu credeam ca la mine e greu.

Nimic nu e usor in viata, nici sa fii parinte, nici copil, nu sunt meserii sa le inveti, asa ne nastem.stim sau nu stim sa educam, asta e, suntem ceea ce suntem.tu, invata din astea, si nu repeta greselile lor cu copii tai.are sa iti para rau dupa parinti, cand nu ii vei mai avea, asa cum sunt ei.

Prin diriginte poti apela la un consilier de conflicte familiale. Cand le va spune el unde au ajuns alte cazuri similare sigur o vor lasa mai moale. Si sa stii ca Dumnezeu ii ajuta si pe atei.

Nu te descuraja, eu cred ca sunt cam limitati in gindire si cred se comporta urit cu tine pentru ca si parintii lor au folosit aceste metode de educare cu ei si cred ei ca asta e calea de a te impiedica sa ri ratezi viata desi eu cred ca gresesc mult. Eu cred ca de fapt nu e pentru ca te urasc sau nu te suporta ca sunt duri cu tine ci pentru ca ei se tem acum ca tu ai crescut sa nu intri inanturaje daunatoare, sa nu te apuci de droguri de bautura si constringindu-te sa stai acasa cred ca te feresc de rele folosind metodele ce in copilarie au folosit si parintii lor. E am suportat de la parinti inca de la virsta mai mica ce tu suporti acu, trbuia sa spal sa cos si nu am prea avut copilarie ca de jucat nu era permis.Mai ales mama era foarte dura cu mine, cu scuza ca fetele trebuie sa stie de frica sa fie supuse. N-o iubeam atunci si nu puteam sa inteleg la acea virsta ca ce supotam eu era consecinta modului cum bunicul o crescuse pe ea. Era greu de indurat si te inteleg pe tine cit ti-e de greu. Eu cind mincam bataie fara motiv i-mi juram ca atunci cind voi creste mare, daca voi avea fii -nu -i voi trata asa ci voi sti sa vorbesc cu ei sa -i iubesc s-ai inteleg si si sa le ascult ofurile lor de copii. Crede-ma ca asa am facut, am copiimari acu dar am avut si am si acu o relatie extraordinara cu fii mei. Si eu de neintelegere cu parintii si de dorinta de a fi pe contul meu, imediat dupa liceu m-am maritat ca sa pot pleca de acas ca altfel nu ma lasau, si in fine mi-am construit viata dar nu a fost usor, am suferit multe necazuri dar Le am trecut si fiecare lovitura si durere m-a facut sadevin mai puternica sensibila la problemele celor ce -mi solicitau ajutorul, Incredete in fortele si minteatachiar daca altii incearca sa te faca sa crezi ca esti timpit. Nu-i judeca pe ai tai, incearca sa fii mai diplomat si termina-ti scoala ca sa poti avea sanse sa gasesti o munca, invata o meserie si invata sa o faci bine cu cit mai multa ingeniozitate acea mesrie ca aceea va fi sansa ta pentru a deveni liber.Dedicate mai mult acestui obiectiv si da mai putinaimportanta defectelor alor tai. Schimba strategia de abordare, demonstreazte decis si sigur de ce vrei si cauta sa nu te pierzi cu firea. Daca sunt prea violenti aduti aminte ca sunt legi contra violentei cipiilor minori ce te pot apara in caz de nevoie chiar contra parintilor violenti. Daca ceri pe GOOGLE gasesti detalii unde te poti adresa sa fii aparat si sa ti se respecte drepturile. Ai dreptul legal de a fi intetinut de parinti pina la terminarea scolii si impotriva batailor. Folosestete de el la nevoie.

Inarmeaza-te cu rabdare, asta pana cand faci 18 ani. apoi poti sa te angajezi si sa o iei de la 0 desi nu va fi usor, dar de atunci oricum se vor schimba multe si vor intelege si ai tai unde o gresit candva.

Pfff cam naspa sincer pentru 5 lei frate WOW sincer nu ma asteptam nasol in fine faza e ca parinti in ziua de azi sunt cam grijuli adica se intampla prea multe pe strazi poate ai facut tu ceva de se poarta ei asa ce sa zic decat ca viata merge inainte cu bune cu rele dar merge inainte...a si sa nu crezi ca daca faci 18 ani or sa se schimbe asta nu prea cred dar da atunci o sa fie altfel ca nu o sa mai fi minor si etc si poate o sa iti fie mai bine ps sarbatori fericite si ai rabdare

Nu ii inteleg pe parinti tai ce vor de la tine, dar stiu cum e... Oricum bafta vezi sa nu faci prosti, sa fi baiat cuminte si sa nu ai incredere in oricine in viata!