parintii mei de o vreme buna se tot cearta. nu la ordinea zilei dar in weekend sunt aproape si de 2 ori pe zi dupa care de luni pana vineri se impaca, vorbesc... tata a inceput sa consume alcool, e ceva vreme. se cearta pe motive proaste uneori, nu din lipsa banilor. am ajuns in momentul ala in care nu mai am incredere in mine deloc, imi e rusine cu mine, nu mai ies cu prietenii tot din cauza asta, de rusine. cu fetele la fel nu mai vorbesc si le evit pe cat posibil din teama de a nu ma face de ras si de ami 'pata camasa'. nu mai imi vine sa mai vin acasa, nu ii mai suport din cauza asta, sunt atat de orgoliosi mai ceva ca niste adolescentii. mai avem putin si fac 18 ani si nici nu vreau sa ma gandesc ce sa fac mai departe. vad toate drumurile inchise, ba mai rau nu mai sunt eu cum eram alta data, invatam foarte bine acum deja am prins note de 3 din 'lipsa de chef de invatare'. inca sper ca o sa se indrepte lucrurile dar tot sub nivelul marii sunt. imi e frica ca o sa se desparta, omg vin sarbatorile, la dq cu viata si cu tot. nu mai am incredere in nimeni din cauza atator dezamagiri. va multumesc de sfaturi si tin sa precizez ca aici e singurul loc unde ma pot descarca, da online, nu mai suport cand vad atati oameni doar cu numele... toti te tradeaza.

Corect. sunt optimist dar cand imi e lumea mai draga->pac si se duce naibi tot cheful. deja a trecut o perioada buna, ce tot au de impartit... am incercat dar o dau in barci, nu prea tin cont de parerea mea . mai le las timp pana dupa Craciun, poate se potolesc, dupa care le spun tot fara ocolisuri si din astea si daca nici asa nu merge mai rabd o perioada pana fac 18 si imi fac un viitor, am si eu o viata pe care am dreptul sa o traiec si sa fac ceva cu ea nu sa stau dupa mofturile lor

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cat de rau imi pare ca mai sunt oameni cu situatii asemanatoare , de astazi mi-am promis ca nu voi mai crede in nimeni in afara de familie dupa ce m-am fript rau din cauza unui prieten cu care ma intelegeam cel mai bine.
la viitor ma gandesc mereu, in fiecare secunda dar tot ce ma opresc sunt efectele transmise indirect din familie...
simt ca o sa am un viitor frumos, O SIMT DIN TOT SUFLETUL, dar nu mai trece odata capitolul asta nemernic. aceste evenimente au avut un rol si anume maturizarea mea, importanta persoanelor si altele.
am vazut ca esti fata, nu una oarecare, ci una exceptionala care a facut ceva cu viata ei, facultate ceea ce in vremurile noastre nu mai este la moda+ in stainatate
inca un sfat daca nu te superi si evident vrei sa imi raspunzi: de la certurile acestea cand vorbeam cu parintii le raspundeam asa in sila in scarba din cauza a ceea ce faceau ei( sunt normale dar nu asa si dupa 20 ani de casnie) incepeau sa se incinga apele si mama asa uneori cand ii vine ei fisa nu prea vorbeste sau abia imi raspunde(nu vrea sa spuna de ce) cu tata nu prea ma inteleg si ma gandeam sa plec din sanul familiei sa imi fac un rost in viata, daca raman nu am multe drumuri deschise. imi e extrem de greu numai cand ma gandesc ca voi fi departe de ei, de tot ce am pe lume. in februarie urmeaza sa plec in strainatate cu scoala cu un proiect erasmus timp de 3 saptamani, sa vad ce voi simti atunci, cum imi va fi, mie si lor evident. sunt doua drumuri:1 alaturi de familie si cu sanse mari fara o cariera, un salariu de 8 milioane si 2 sa plec sa fac ceva cu viata asta si dupa o perioada sa ma intorc sa imi fac o afacere, ceva alaturi de ei, sa fiu in apropierea lor. tu ce ai alege?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Iti voi raspunde la a doua intrebare pe care mi-ai adresat-o, dar mai intai iti multumesc mult pentru ceea ce mi-ai spus. Stii tu la ce ma refer.
Inteleg perfect ce insemna familia pentru tine, cu bune si cu rele, si reticenta ta de a pleca de langa ea curand. Cred ca experienta Erasmus te va ajuta foarte mult si iti va influenta oarecum viitorul. Cat despre plecatul de acasa pentru a face ceva cu viata ta, nu stiu la ce anume te-ai referit: (1)plecatul in alt oras sau (2)in alta tara. O sa presupun ca e a doua varianta.
Personal, iti spun pentru inceput ca oriunde te-ai duce in lume vei intalni situatia din Romania - adica lume relativ la fel de saraca care se chinuie sa supravietuiasca de pe o zi pe alta. Am ramas pur si simplu socata cand am auzit un program la radio in timpul caruia un barbat ramas fara serviciu de mai multi ani a inceput sa planga ca un copil si sa atraga atentia oamenilor sa doneze la banca de alimente deoarece asta era singura lui sursa de supravietuire si sunt multi oameni in situatia lui care au nevoie de ajutor. Nu te-ai astepta ca intr-o tara dezvoltata (U.K) sa se intample asta. Probleme financiare exista in toate tarile, si oameni 'batuti de soarta', deci uita mitul cu 'din strainatate te intorci cu saci de bani rapid' pentru ca nu mai este cazul. Daca vrei sa faci pasul asta, cel mai bine ar fi sa aplici la un job extern dinainte sa pleci din Romania (sunt targuri de job-uri in Bucuresti si alte orase cu scopul asta) sau sa pleci la o ruda/prieten care locuieste deja in tara respectiva, pentru a avea unde locui la inceput pana iti gasesti job. Intereseaza-te din timp de actele necesare, ce job-uri sunt la cautare pentru a satisface piata muncii etc.
Daca esti dispus sa sacrifici viata de familie si legatura cu cei de acasa o perioada de timp pentru niste bani care vor veni greu la inceput, atunci pleaca din tara. Dar gandeste-te ca s-ar putea ca salariul pe care il castigi in alta tara sa nu iti ajunga pentru chirie, mancare, transport etc. acolo (mi s-a intamplat mie).
Varianta a doua - daca esti dispus sa ramai acasa cu ai tai, poti incepe o afacere si in Romania. Un imprumut la banca, un PFA (persoana fizica autorizata), sau inca o persoana pentru alianta unei firme, sau poti cumpara o afacere la cheie de la altcineva (gasesti anunturi in ziare si pe internet) etc. Optiunile sunt nenumarate. Si eu vreau sa incerc la anul un PFA, sa fiu freelancer si sa vad cum merge.
Orice vei alege, sunt singura ca vei avea viitorul frumos pe care si tu il simti deja! Stiu ca vorbesc de parca as avea vreo 40+ de ani, si cu siguranta am doar 2-3 ani in plus fata de tine, dar incurajarile sunt menite de a ajuta si de a elimina indoielile firesti. Si alegerea pe care am facut-o eu recent (aceea de a ma intoarce acasa) a fost facuta cu greutate, dar cu ratiune, si cu familia in inima. O seara frumoasa!
P.S. Putem tine legatura daca vrei si daca te ajuta sa vorbesti cu persoane pe internet.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Pentru nimic, spuneam doar adevarul si trebuie sa te mandresti cu modul tau de gandire, multe si-ar dori asta. faza cu cei batuti de soarta e evidenta peste tot, fiecare padure are si uscaturi. doar ca in strainate sistemul e mai complex si nu te bate atat de tare cum se intampla la noi. ai avea sanse relativ mai mari in strainatate si dupa te poti intoarce in Romania unde trebuie mare grija in luarea unei hotarari despre afacere deoarece lumea nu are bani si e greu sa te ridici, trebuie sa ai ceva nou bun cat mai ieftin si multe alte chestii stiute in mare de la economie.iti doresc mult noroc in cariera ta, sa ai grija pe cine tii langa tine, sper sa reusesti si sa ti se indeplineasca toate dorintele.
La mine e complicat, imi plac multe lucruri, ma pricep la multe, nu stiu ce facultate sa urmez (probabil ingineria de constructii dupa ce am renuntat la arhitectura, industria petroliera). rude care sa ma ajute am in Spania si Franta, daca conteaza. mult noroc, bafta si fie ca ce iti doresti sa ti se intample cat mai repede.

Răspunde

Raportează

Evaluează