Pentru majoritatea cred ca sunt importanti bunicii in viata noastra, am citit asta si in alte postari de pe site. Sper ca nu imi veti sări in cap, desi imi asum ca voi spune ceva scandalos. Unii poate imi veti da dreptate. E adevarat ca vine o vreme când te saturi de bunici, nu mai ai chef de ei (sa mergi sa ii vizitezi, desi stii ca sunt bolnavi si batrani), nu iti mai trebuie. E normal? E corect sa acuzi pe unul dintre bunici pentru o greseala facuta acum mult-mult timp, pe care sa nu o poti ierta, stiind ca acea bunica face de fiecare data totul pentru tine (mancare, prajituri, bani de buzunar, etc)? E normala trecerea de la faza iubire la faza de saturare, ura intr-un fel? E normal sa spun : m-am saturat de bunici?
Nu stiu daca ma credeti, dar eu imi iubesc mult bunicii care m-au crescut si ingrijit si acum sunt batrani si bolnavi dar... a fost bine si frumos când au fost tineri si sanatosi, in putere! Asa e omul, când imbatranesc si sunt bolnavi, nu ne mai prea pasa de ei, sunt o greutate.

Week-end placut!

Si tu o sa imbatranesti...si o sa devii o greutate.

Ce tie nu-ti place, altuia nu face, zice o vorba din batrani. Ma intreb si te intreb daca tie ti-ar conveni ca nepotii sa nu dea o ceapa degerata pe tine.
Eu mi-am iubit bunicii si chiar pot spune ca acestia m-au iubit mai mult chiar decat parintii, cel putin asa au aratat tot timpul.

Aproape toti ne simtim asa la un moment dat, chiar daca nu vrem sa recunoastem nici macar pentru noi insine. In orice caz, nu poti controla aceste ganduri si ele nu inseamna ca nu ii mai iubesti. Ce poti sa faci este sa continui sa ii vizitezi chiar daca ai prefera sa faci altceva, sa le vorbesti frumos pentru ca altfel vei regreta cu siguranta cand nu vor mai fi. Nu ne dam seama de valoare cuiva inainte sa ii pierdem.

Mi-as fi dorit sa pot spune: imi iubesc buncii foarte mult, dar eu i-am pierdut pe toti 4, cu mult inainte sa ma nasc.
Pentru mine, care nu am avut bunici, viata a fost searbada, monotona, fara acea bucurie de care vorbesti, fara prajituri bune facute de o bunicuta, fara povestile bunicului, fara mult prea multe....pacat, mare pacat, mie mi-ar fi fost tare drag sa am macar o bunicuta

Din pacate, ai mare dreptate.