Salut.Postez pe acest site in cautarea unui sfat; un sfat in legatura cu ce ar trebuii sa fac
The story of my life:
"Intr-un orasel numit Vaslui, stiut de putini, m-am nascut.Cam asta-i tot, nu chiar.
De cand eram mic, Parintii nu prea mi-au dat atentie, dragoste sau alte lucruri (in afara de hrana).
[Tatal meu, din cate tin eu minte sa zicem, acum 7 ani, era un om obisnuit, consumator de bautura; o persoana careia nu-i pasa de familie/copii.Mama,acesta cuvant minunat, ce reprezinta o faptura mirobolanta, careia ii datorezi totul.Ma rog sa lasam prostiile.Mamei mele nu prea i-a pasat de mine, cum am zis si mai sus, doar hrana si atat.N-am avut parte de afectiune din partea ei, sau chiar a tatalui meu.Am un frate.El primea de fiecare data afectiune,atentie(de toate) din partea mamei,pentru ceva ani, l-am urat din cauza asta.] xxxxx [Revenim la prezent, Am 16 ani, sunt "legat de calculator, am o stare materiala slaba, viata sociala 0 (in sensul ca, daca n-ai bani, nu prea ai ce cauta cu cei care ies prin oras, si raman doar cei asemeni mie.).In prezent tatal meu, bunul si violentul meu tata,pe care il iubesc enorm(i-am facut si altar), a devenit un "alcolic anonim" fara de speranta(somer bineinteles).Pe langa faptul ca e alcolic si un trantor, o lichea, mai e si violent uneori cu mama si eventual cu mine.Mama, scumpa mea mama, pe care o respect din tot sufletul, pana si azi face diferente intre fratele meu(el are 21 de ani) si mine (16 ani), am incercat sa-i spun de aceasta problema cu diferentele, dar e genul de persoana impulsiva, etc etc....In legatura cu starea materiala,merg de-un an cu o pereche de pantaloni la scoala in fiecare zi, papuci la fel, tricouri/camesi mai compesez cu ele.]"

In concluzie, ce ar trebui sa fac cu viata mea?
[a]Sinucidere (ma gandesc la asta in fiecare zi, dar incerc sa ma abtin fiindca asta de abia e inceputul vietii si poate o s-o duc mai bine)
[b]Sa-mi dau in judecata tatal/Politie (mai putin probabil fiindca sunt de abia un minor, si mama nici nu vrea sa aud de divort sau ceva)
[c]Toate cele de mai sus ^^
[d]Altele

Astept raspuns.(Multumesc pentru cei care s-au chinuit sa citeasca aceasta postare.O zi buna.)

Nici una nu e o solutie. Solutia este invatatura, sa fii primul din liceu, sa iai macar un premiu la o olimpiada nationala, sa intri primul la o facultate foarte buna pe care sa o termini primul si viata iti va fi frumoasa si interesanta. iar tu vei fi singurul de lauda in asta. iti sta la indemana, trebuie doar sa vreisi sa muncesti un pic.

Chiar crezi ca prima varianta trebuia sa apara in aceasta lista? Eu spun ca nu.
Multi oameni spun ca e nevoie de mult curaj pentru a muri dar eu spun ca iti trebuie si mai mult curaj pentru a trai.Si crede-ma cand iti spun asta deoarece am fost in aceeasi situatie cu tine (numai ca mama si tata erau buni si nu serveau alcool iar fratele meu era mai mic).
Frate e o minciuna sa crezi ca nu esti bun de nimic, e o minciuna sa crezi ca nu valorezi nimic, e o minciuna sa crezi ca vei trai degeaba.
Daca esti cazut la pamant si incerci sa te ridici de 100 de ori si nu vei reusi ce vei face?
Renunti?
Nuuuu. Daca renunti crezi ca te vei mai ridica vreodata? NU!
Dar daca nu reusesti si vei mai incerca o data si inca odata si inca odata...crezi ca nu vei reusi?
Vrei sa iesi invingator? Atunci vei gasi puterea sa te ridici indiferent de orice situatie! Nici una dintre variantele enumerate de tine nu le-as pune in aplicare.
Frate victoria e doar a celor care nu se dau batuti.Crezi ca daca tu te vei sinucide si vei putregai crezi ca isi va aminti cineva de tine? Dar daca ti-ai continua viata bucurandu-te de fiecare clipa si apreciind totul din jurul tau si facandu-ti scopuri in viata?! Frate chiar si atunci cand pierzi totul desfa o sampanie pentru a sarbatori.
Stiu ca e dificil sa vezi acum vreo scapare sau o salvare daca treci printr-o problema pentru ca intr-adevar …esti in mijlocul unui taifun, totul te rascoleste si nu vrei decat sa nu te vada nimeni, sa nu afle nimeni de tine, sa nu vezi zambetele dispretuitoare ale celor care se numeau prieteni si care te arata cu degetul sau te barfesc pe la spate.
Dar sper ca n-o sa te dai batut.

Pentru ca momentul in care nimeni nu-ti mai da nici o sansa e momentul in care tu poti sa stralucesti.

E momentul in care nu mai ai nimic de pierdut si oricum nu mai conteaza ce cred ceilalti.

Chiar daca ai pierdut tot, crede-ma poti sa o iei de la capat.

Nu pot sa-ti dau solutia magica, trebuie sa o gasesti singur in imprejurarile in care te afli, sa-ti pui creierul la contributie si sa te tragi de par afara din noroi.

Stiu ca tot ce-ti trebuie este putina speranta…si asta incerc sa-ti dau acum. Asta e tot ce pot sa-ti dau.
Uita-te la niste video-uri impresionante si spune-mi cum ti se par :
http://www.youtube.com/watch?v=mDRcioeCjk0
http://www.youtube.com/watch?v=XpHPDKxa9mM
http://www.youtube.com/watch?v=kZlXWp6vFdE
Sunt miliarde de astfel de video-uri si de site-uri de ce nu le cauti singur?
Frate vrei sa renunti la visurile tale chiar asa de usor? Nu as putea spune asta niciodata!
Niciodata sa nu renunti!
Nimic nu e imposibil!
Ai incredere in tine nu te minti de unul singur!
Sper ca te-am ajutat in mare masura!
Apropo si eu sunt din judetul Vaslui si am 16 ani!
Te rog foarte mult sa te gandesti la ce ti-am spus!
Astept un mesaj! Bafta!

Nu stiu daca e un exemplu bun dar la varsta ta eu mi-am luat viata in piept cum se spune.
Da. nici eu nu am avut parte de afectiune si toate alea insa nu mi au lipsit banii( „parintii„ mei fiind plecati insa asta nu m-a ajutat pentru ca deveneam un depravat ) si da am si eu un frate mai mare care mereu primea ce isi dorea inclusiv atentie din partea lor, acum bineinteles nu mai conteaza dar atunci, copil fiind ma durea.
Dupa cum spuneam la 16 ani am plecat din tara mi-am continuat si studiile.(mai aveam 2 ani de liceu) asta s-a intamplat in Grecia unde sunt si „parintii mei„. La18 ani am parasit acea tara si pentru ca avusesem rezultate bune in liceul din Grecia am fost trimis in Turcia si mi s-a asigurat loc de munca.Intre timp s-au mai intamplat niste chestii in viata au mai trecut niste ani..si iata-ma duc o viata buna in Istanbul (cand zic buna nu zic lipsita de probleme dar ce ar fi viata fara probleme? Nu stiu ).Ma intretin si o duc chiar bine uneori mai ma gandesc la copilaria mea destul de chinuita insa nu las asta sa mai ma copleseasca vreodata.
Sinuciderea amice nu e solutie.ma gandeam si eu la ea cand eram chiar mai mic ca tine 12 13 ani insa acum realizez cat de fraier puteam fi.Vei invinge, vei ajunge sa muncesti vei ajunge sa traieste cum vrei tu.