Scuze daca nu voi vorbi foarte elocvent, dar nu am citit multe carti la viata mea si am socializat destul de rar. Simt nevoia sa scriu despre viata mea si, in acelasi timp, sunt curios daca mai...? (mai mult)

Question

Scuze daca nu voi vorbi foarte elocvent, dar nu am citit multe carti la viata mea si am socializat destul de rar. Simt nevoia sa scriu despre viata mea si, in acelasi timp, sunt curios daca mai este cineva in situatia mea sau care a trecut printr-o situatie asemanatoare.

Am 27 de ani. De mic am inceput sa joc jocuri video, incepand cu consolele care erau pe vremea aceea si apoi am migrat la jocurile pe calculator. M-am jucat pe calculator toata viata. Era cea mai frumoasa forma de distractie pentru mine in care am posibilitati nelimitate. Realitatea intotdeauna mi s-a parut foarte plictisitoare. Desi sunt o multitudine de activitati care se pot face in viata reala, nu mi-a placut nimic in afara de jocurile pe calculator.

Incepand cu scoala primara, intotdeauna am fost foarte timid si ma inroseam la fata de la orice. Niciodata nu am facut activitati in afara de ce tinea de scoala si in timpul liber stateam non stop in fata ecranului de la calculator. Am fost un elev mediocru, niciodata nu am fost foarte bun la un obiect anume. Am avut prieteni buni, inca din copilarie, care tot timpul ma sunau sa ies in oras cu ei si cand acceptam si ieseam intr-un final, intotdeauna conversatiile mi s-au parut o mare pierdere de timp. Multi dintre prietenii mei din copilarie au ramas cu mine in clasa, pana la facultate inclusiv.

Cand am inceput facultatea, dupa primul an am inceput sa pic multe dintre examene deoarece unele obiecte mi se pareau foarte grele si nici nu eram motivat sa invat foarte mult pentru ca ma jucam toata ziua pe calculator care imi lua toata energia si nu mai puteam sa fiu productiv in rest. Dupa cativa ani m-am lasat de facultate din cauza ca aveam foarte multe restante. Apoi am pierdut un an de zile facand nimic, doar ma jucam pe calculator pana cand am inceput alta facultate la care momentan nu am nici o restanta. Bineinteles ca nu imi place ce fac nici la aceasta facultate pentru ca nu imi place nimic in afara de jocurile video, dar trebuie sa fac ceva, nu pot sta degeaba toata viata.

La 27 de ani nu am terminat inca facultatea, locuiesc cu parintii si nu am lucrat nici o zi in viata mea, deci nu am experienta si imi este greu sa imi gasesc de lucru. Parintii intotdeauna m-au sustinut financiar.

Mi-am pierdut toti prietenii pentru ca ei locuiesc in alt oras. Ei au terminat facultatea, au un job si o iubita.

Nu am avut niciodata o relatie. Am avut multe oportunitati, multe fete ma placeau si unele erau indragostite de mine (se vedea pe fata lor si felul in care se tineau tot timpul dupa mine), dar nu am fost niciodata interesat de o relatie asa ca le-am refuzat. Pentru mine atunci mi se parea o mare pierdere de timp sa am o iubita. Bineinteles ca acum la 27 de ani, imi pare rau. De fapt mi-au placut si mie 2 fete cu care am vorbit mai des, dar nu am avut curajul sa duc aceasta prietenie mai departe, ele asteptand ca eu sa fac primul pas.

Ca sa recapitulam, nu am avut nici o relatie, niciodata nu am tinut o fata de mana si niciodata nu am sarutat o fata pe buze.

Nu de mult timp, am intalnit o fata. Mi-am dat seama ca ii place de mine. Ii placea inca din prima zi cand m-a intalnit. Nu mi-a placut de ea la inceput, dar dupa ce am vorbit o perioada a inceput sa imi placa pana cand m-am indragostit de ea. Dupa un timp am avut curajul sa o intreb daca vrea sa iasa la o intalnire cu mine, dar nu stia ce sa zica, era confuza. Din cauza ca pentru ea este prima intalnire (ca si pentru mine de altfel) si ca este o diferenta mare de varsta intre noi (de 10 ani), nu am reusit sa ii iau numarul de telefon macar. Da, ea are 17 ani si e o fata foarte draguta. Eu ma simt si ma comport tot ca un adolescent ca si ea si arat tanar pentru varsta mea. Probabil ca m-am indragostit de ea pentru ca fetele care imi placeau la liceu erau de aceeasi varsta. Si din cauza ca am contact aproape 0 cu partea feminina. Nu stiu daca aceasta relatie ar fi functionat pentru ca ea este foarte ocupata(face multe lucruri in afara de scoala) si oricum nu ar avea timp sa ne intalnim des.

Dupa ce v-am spus povestea mea, ideea e ca sunt in depresie de ceva timp, ma gandesc des la ea si ma simt foarte singur, nu pot face nimic, de abia pot sa mananc si de fiecare data cand vad un cuplu de adolescenti care se saruta ma simt foarte rau.

Stiu ca viata mea nu e buna si e numai din vina mea, dar as vrea niste sfaturi sincere. Ce ar trebui sa fac de acum incolo?

Laura · Accepted Answer

Ţie îţi trebuie doar încredere de sine... Prost nu eşti, nici urât dacă zici că ai avut "oportunităţi", doar că te-ai obişnuit aşa. Ieşi afară, fă ceva, orice, e mai simplu decât pare. Vorbeşte cu oameni "reali", chiar dacă nu-i cunoşti, aşa se formează prieteniile, nu pe calculator. O să ai surpriza probabil să şi găseşti ceva care te pasionează. Decât să te duci cu scârbă la facultate mai bine angajează-te undeva şi când îţi faci puţin ordine în gânduri vezi ce faci şi cu facultatea. Important e să nu stai în casă. Cât despre fete, fii doar sigur pe tine şi prefă-te că eşti mai interesant decât eşti de fapt, or să vină singure.

Popescu_Eugen_1964 · Answer

Incepe cu putin sport, nu e greu si te mai aeriseste. Alergat, ciclism, inot, sala, alte hobyuri, orice te atrage. Iti schimba in bine chimia creierului si iti da ceva incredere in tine. Facand asta intalnesti persoane noi din care poti gasi prieteni. Daca nu stai inchis in casa cu sticla in fata lucrurile pot merge de la sine. Ca sa traiesti trebuie sa fii printre oameni. Uita amagelile cu socializarea pe net.