Se spune ca,, ce nu am facut, trait la timp, la momentul respectiv, nu vom mai face niciodata, si ramanem doar cu regretul odata cu trecerea anilor". Sunteti de acord? Cred ca majoritatea avem acel sentiment de regret cateodata, regret care nu va disparea. Voi ce regretati, ce regrete aveti?
De exemplu eu regret :
1. cateodata, când imi amintesc sau trec pe langa liceul la care am invatat, (de exemplu am trecut azi) ca puteam sa fiu altfel, puteam sa nu fiu o persoana timida, puteam sa nu fiu chiar,, tocilarul" clasei, sa fiu si eu un baiat de gasca, de cartier cum se zice, sa fac si eu fel si fel de nebunii. Puteam sa fiu altfel.
2. anii copilariei, ani in care am fost mai mult singur, nu eram o persoana sociabila, stateam mai mult in casa
3. ca totul putea sa fie altfel... regret lucrurile pe care le-am pierdut.
4. ca nu am trait iubirile adolescentine, iubirea din gimnaziu, liceu.

Anii trec, as vrea sa mai fie inca odata ce a fost, dar este imposibil. Asta este viata, trebuie sa lasam trecutul in urma, chiar daca sentimentele acelea de regret, nostalgie ne vor mai da târcoale si sa privim in prezent si spre viitor.

Acum insira noua evenimentele frumoase la care-ti amintesti cu placere!

Si cine te opreste sa n-ai si acum momente frumoase si memorabile?

Eu regret doar ce ține de mine, altfel nu are sens.(nu regret adică) Am fost cum am fost, am fost natural obligat și de caracter. Cum să regret așa ceva dacă am fost natural? Nici iubirile nu le regret, deși au fost puține, au fost niște experiențe. În rest am făcut tot ce a trebuit. Pe scurt nu regret absolut nimic, oricât de rahat ar ajunge viața mea eu știu că am rămas la fel și mi-am urmat principiile, am făcut tot ce a ținut de mine fără să ajung în ipostaza de idiot(deși am mai întrecut uneori puțin granița măcar știu că am făcut destul și astfel nu pot să regret) și nu mi-am forțat prea mult caracterul să o ia într-o anumită direcție. Nostalgie există și e un sentiment atât trist cât și frumos uneori. Asta e, trecem mai departe, nu avem de ales deși uneori e greu.

Cred ca odata cu trecerea anilor, fiecare devine nostalgic. Dar trecutul ne defineste ceea ce suntem azi.Asa dobandim experienta, dar fiecare lucru isi are timpul lui.

Da,este adevarat ca un sentiment de regret undeva cu siguranta este in viata. Eu cred ca pe undeva si uitarea este necesara trebuie sa privim spre viitor si trebuie sa ne lasam calauziti de Dumnezeu si de Duhul Sfant si sa facem acele lucruri spontan si de care sa nu ne para rau. Eu regret faptul ca m-am atasat de unii oameni prea mult si vorbeam foarte des cu ei si îi deranjam ca mai apoi sa se rupa legatura cu ei.

Cu toti avem sentimente de acest gen sau vom avea.Gandeste-te ca nu esti singurul.O varianta ar fi sa încerci sa uiți.Pe viitor sa fi mai vesel, sociabil si de gaşcă cu prieteni de varsta ta.Iesiti pe la bere, pe la cafea... Faci lucruri spontane... :-)))) Baftă!