Sunt terminat Psihic.
Simt ca nu mai am mult!
Lucrez 14 din 24.
Treaba e ca imi e frica ca mor si fata mea are 7 ani si ramane singura.
Sunt certat cu parintii mei care sunt in America.
Frati sau surori nu am.
Doar pe mine ma are!
Sotia m-a inselat cu unu si,,, asta a fost sa fie.
Ce sa fac?
Va rog ajutati-ma!
Nu mai stiu care poet a spus: "Auzi sfaturi peste tot, te-ndeamna sa fii tare, da-n trecutul lor nu vezi deloc probleme ca ale tale". Majoritatea celor care te sfatuiesc pe aici nici macar nu-si pot imagina cum ar fi sa fie in locul tau, viata nu le-a oferit niciodata o incercare de asemenea anvergura dar nu au nici o problema in a te judeca sau in a-ti spune ce sa faci, desi majoritatea dintre ei ar da in soc anafilactic si li s-ar parea sfarsitul lumii daca li s-ar strica smartphone-ul.
Cu ce sa te ajut, ca nu am cum!? Nu pot decat sa-ti reamintesc ca esti barbat, ca viata copilului tau depinde de a ta si ca nici un sacrificiu nu este prea mare ca sa-i asiguri un inceput decent in viata. Trebuie sa strangi din dinti si sa mergi mai departe, asta trebuie sa faci. Incearca sa te impaci si cu ai tai, viata e prea scurta ca sa o irosesti pe astfel de lucruri iar copilului tau nu i-ar strica sa aiba niste bunici. Cu siguranta si pe tine te-ar ajuta treaba asta. E foarte greu acum dar lucrurile se vor aseza si tu te vei acomoda in timp. Fii cat mai organizat, putinul timp liber invata sa-l folosesti constructiv, stabileste-ti scopuri si urmeaza-le, cu cat esti mai organizat, cu atat lucrurile devin mai usor de dus la capat. Si nu te lasa coplesit, exista momente in viata cand simti ca e prea mult, ca nu mai poti, ca totul lucreaza impotriva ta si ca te zbati degeaba. Dar e doar o iluzie, uneori pur si simplu asa percepem lucrurile pentru ca ne permitem luxul de a simti prea mult. Iar tu esti mult mai puternic psihic decat crezi, singurul pericol e sa nu te tragi tu singur in jos prin modul in care alegi sa percepi lucrurile. Ai un suflet acasa ale carui vise, sperante si viitor depind de tine si asta inseamna ca nu mai ai voie sa fii slab si sa-ti permiti sa ajungi in starea asta.
Vei vedea ca lucrurile se vor indrepta incet, incet. Parca spuneai ca ai facut sport de performanta sau ceva de genul. Asta inseamna ca stii foarte bine cat de puternica este vointa si cum functioneaza. Cred ca e timpul sa apelezi la ea, sa ridici capul din pamant si sa incetezi sa-ti plangi de mila. Motiveaza-te, identifica lucrurile care conteaza in viata ta si traieste pentru ele iar lucrurile care te-au ranit si probabil inca o mai fac, lasa-le in urma. O vei scoate la capat, vei vedea, nu e dracul atat de negru!
Multa bafta!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Salutare!
Lucrez 16-17 ore din 24.
Am rate, imprumuturi, parinti in divort, facturi, impozite, datorii.
Ce fac? Supravietuiesc!
Merg inainte si ma lupt pana la ultima suflare.
De ce? Pentru ca e usor sa renunt la viata. Dar la ce bun? As lasa doar suferinta in urma mea iar oamenii din jurul meu nu au nicio vina pentru problemele mele.
Cauta o cale de iesire. Limpezeste-ti mintea.
Lupta pentru copilul tau. Ea nu are nicio vina si nu merita sa creasca singura.
O seara frumoasa!
Răspunde
Bine..imi pare foarte rau 
dar nu gandii asa..asta e doar o chestiune de timp, calmeaza-te un pic si gandeste-te la lucrurile bune..pai de ce sa mori? tu fi tare si lupta gandeste ca ai o fata..si lasa problemele. trec toate. 
Dumnezeu e cu tine
Salutare TabFury. Cred că e cazul să fi înțeles de prieteni și de rude. Încearcă să te temperezi să gândești pozitiv.
Cred că trebuie să schimbi job-ul cu unu de 8 ore chair dacă este mai puțin plătit. Prețuiește sănătatea. Nu îi înțeleg pe cei care sunt ahtieați după bani și pun sănătatea pe planul second, o mare greșeală dar este strict problema lor. În mod cert, trebuie să prețuim sănătatea și fericirea. Degeaba ești sănătos dacă nu ești fericit. Așa că sigur vei găsi de muncă 8 ore și aproape pe același salariu.
Singura solutie e sa te rogi la bunul Dumnezeu acasa sau la biserica in fiecare duminica la Sfanta Liturghie sa-ti dea un semn ca raspuns sau sa-ti lumineze mintea ca sa-ti gasesti solutia salvatoare! Iti garantez ca va avea efectul mult dorit, dar trebuie numai sa ai rabdare sa te rogi continuu pana o sa-ti dea semn ca raspuns!
In primul rand calmeaza-te! Sunt multe persoane care nu au avut o viata chiar,, roz''. Cel mai bine ar fi sa consulti un psiholog, care te va indruma pe drumul cel bun! Stiu cat de obositor e sa lucrezi atat de mult, dar nici demisia nu e o solutie, pentru ca, totusi, nu e asa de usor sa gasesti un nou job. Incerarca sa-ti faci ordine in ganduri si sa te linistesti, daca ai putea chiar ar fi indicat sa iti iei cateva zile de concediu si sa pleci undeva impruna cu fiica ta. Cel mai bine e sa te duci la psiholog.
Inteleg ca esti certat cu parintii, dar trebuie sa-ti dai seama ca nici lor nu e asa de usor in legatura cu faptul ca nu vorbiti. Dupa ce reusesti sa te mai echilibrezi psihic, eu zic ca totusi ar trebui sa faci tu primul pas si sa va impacati, pentru ca totusi o singura viata avem!
Nu stiu daca sfaturile mele ti-au fost de folos, dar iti urez succes!
Prietene, nu te gandi niciodata la moarte! E foarte greu programul de 14/24 si eu cred ca esti foarte obosit fizic, iar stresul s-a acumulat si iti da impresia de oboseala psihica. Cred ca e cazul sa iti iei fata si sa mergeti intr-o scurta vacanta undeva la tara, intr-un loc mai izolat in care sa iti limpezesti gandurile negre. Poate ar fi bine sa iti iei concediu, si sa observi eventualele schimbari in gandire in tot acest timp, si de ce nu, chiar sa schimbi job-ul! O schimbare mereu este binevenita, dar ai grija ceea ce alegi. Daca varianta cu limpezirea gandurilor nu functioneaza, atunci cred ca e cazul sa vorbesti foarte mult cu cineva care te intelege..trebuie sa te exteriorizezi. Faptul ca te gandesti la moarte arata ca esti slab si nu poti sa ai grija nici de tine si mai ales de fata ta. Nu cred ca ti-ai dori ca mai tarziu fata ta sa te judece intr-un mod aspru. Nu vei sti niciodata cum va gandi ea si ce parerea va avea despre ceea ce ai facut tu, dar pe langa fata ta, nu uita, ca esti si tu, si esti tot om. Ai dreptul la viata, la fericire si la orice sentiment, placut sau mai putin placut. SI tu, si fata ta, aveti viata inainte. Bucurati-va de ea! Fi-ti fericiti!
Te sfătuiesc sa te rogi la Dumnezeu...și o sa fie bine, cauta-ți pe cineva, poate va fi mai ușor în 2.
Bună! Voiam să caut altceva pe site, dar primele cuvinte pe care le-ai scris mi-au atras atenţia. Aş vrea să te ajut, măcar un pic.
Am trecut şi eu printr-o fază de genul ăsta. De fapt, încă sunt în faza aia şi încerc să o depăşesc şi simt că sunt pe drumul cel bun. Nu lucrez, n-am copil, nici eu n-am fraţi şi nici n-am trecut prin cine ştie ce drame, gen să n-am unde dormi, să dorm iarna în frig, să n-am ce mânca, să n-avem bani pentru facturi, etc. Dar lucruri naşpa se întâmplă. Toată viaţa ne vom lovi din când în când de obstacole sau se întâmplă situaţii nasoale - pe care TREBUIE să le depăşim.
Cu siguranţă ai auzit chestiile astea de o mie de ori: încearcă să gândeşti pozitiv, fii mai optimist, etc. Şi probabil că asta e cheia către ceea ce cauţi: să pretuieşti ceea ce ai acum, în momentul ăsta.
Şi sunt atât de multe de zis. Eu încerc să mă ajut pe mine ajutându-i pe alţii. Apropo, dacă vrei, dă-mi mesaj. Îmi place să ascult şi încerc să ajut cât de mult pot. Când citesc chestii de genul ăsta, îmi readuc aminte să preţuiesc ceea ce am, pentru că se întâmplă să uit asta. Ştiu că e greu, dar e doar ceva temporar. Spune-ţi că într-o zi va fi mai bine şi dacă tu chiar crezi în asta şi continui să lupţi, ai să vezi că aşa va fi!
Cum adica,, ti-e frica sa nu mori''? Suferi de vreo boala?
Multi parinti se afla in situatia ta si lupta!
Telul tau in viata este fetita ta, lupta! Tocmai ca zici ca nu are pe nimeni
Totusi...cum a ramas fetita ta la tine? Mama ei nu vrea?
In primul rand trebuie sa iti scoti din minte cuvantul moarte. Si sa il inlocuiesti cu puternic de cate ori acesta iti va veni in minte. Ai 34 de ani, esti tanar, ai o fetita si esti independent, te descurci singur si nu depinzi de nimeni. Vezi daca e posibil sa iti gasesti altceva de lucru, chiar daca vei castiga mai putin, vei avea mai mult timp pentru tine. Gaseste-ti o munca care te va stresa mai putin ca cea de la birou, de exemplu sa fii sofer, vei fi mai linistit, vei avea timp sa te recreezi si sa iesi cu fetita in parc. Pentru inceput fa asta sambata si duminica, dedica-ti tot timpul tie si fetitei si nu uita ca pentru ea esti important, asa ca de cate ori iti vor veni in minte lucruri negative, ia-o in brate si gandeste-te ca pentru ea esti cel mai important.
Spui ca esti ateu, este si aceasta o optiune...in fond si in biblie scrie ca nu exista Dumnezeu
Sa revenim la discutie: stresul in cazul tau este foarte mare. 14h/24 este foarte mult, trebuie neaparat sa gasesti o portita sa te poti odihni: un servici de 8 ore/zi cu salariu asemanator sau cu bani mai putini dar odihna mai multa. Stresul si oboseala duc la senzatia de gol in suflet, la temeri nefondate, la depresie etc.
Inteleg ca esti certat cu parintii, dar de ce nu cauti sa te impaci cu ei? Putini sunt parintii care nu isi iarta copilul in cazul in care a gresit, iar daca este vina lor (a parintilor), copilul ar fi bine si frumos sa ii ierte de asemenea, chiar daca parintii nu isi cer iertare. Cel putin nu ai mai avea sentimentul de singuratate acut pe care il ai acum. Fiica ta va creste si cu tine si fara tine, daca are zile, este drept ca poate mult mai greu fara tine. Un tel ar putea fi ca indiferent de termenul de viata pe care il are fiecare (mai scurt sau mai lung) sa adaugi calitate in vietile voastre (a ta si a fiicei tale): invat-o sa-si iubeasca parintii, invat-o sa iubeasca oamenii cu bune si rele, invat-o lucrurile frumoase/sensibile, invat-o sa faca bine, etc. dar o poti face doar prin propriul exemplu. Cu alte cuvinte stilul tau de viata se va reflecta foarte mult in stilul de viata al copilului tau. Iubeste, iarta, zambeste chiar daca este greu, aloca timp elementelor frumoase (fiicei tale) si celor "nesemnificative" (privitul unui fluture in parc cu fiica ta) ale vietii in detrimentul banilor si al mandriei.
Lucrurile nu sunt "asa a fost sa fie", ci mai sunt si dupa alegerile noastre, ale oamenilor: sotia a ales sa te insele pentru un motiv pe care doar ea il stie (poate chiar neatentia ta, cine stie?), tu alegi sa te temi de moarte chiar daca nu ai un diagnostic sau un motiv sa faci asta realmente si de aici si depresia accentuata etc.
Dar nu inteleg ceva: de ce ti-e frica de moarte daca dupa moarte nu exista nimic? Doar pentru fiica ta? Ea va creste indiferent de situatie si in plus, nu o are pe mama ei?
Poate am expus ideile de-a valma si nu ai priceput mare lucru sau nu ti-am fost de folos cu mare lucru prin ceea ce am scris, dar mai doresc sa mai spun un lucru: oamenii crestini se tem mai putin de moarte si pot trece mai usor peste momentele de depresie pentru ca in adancul sufletului lor mai au o solutie/scapare, iar speranta poate salva vieti.
Succes si spor in toate cele bune si multi ani de viata calitativa iti doresc
Să îți schimbi job-ul, fiecare și-o face cu mâna lui. Tu ți-ai ales acest job și ești patetic dacă te plângi pe ce ai ales tu în mod conștient. Banii nu sunt totul, timpul e mult mai important.
Ce frumos e când românii se duc în Spania să lucreze ca niște sclavi și mai încep să aibă și probleme cu banii. Mie mi se pare idioțenie precoce, cum am văzut de curând, jumate din angajații unei primării au ales să se ducă în Spania la cules de căpșuni. Dacă te duci în afară trebuie să te duci nu ca sclav sau ca fund al societății ci ca om învățat că altfel degeaba te duci, chiar mai rău este. Iei mai mulți bani ca aici dar acolo și traiul e mai scump. Fiecare își face problemele astea cu mâna lui și dacă ești idiot și alegi prost drumul în viață și cariera ajungi să devi praf psihic și epuziat. Te duci în afară doar dacă ai un plan bine stabilit înainte sau dacă situația te îndeamnă trebuie să ți-l faci singur într-un mod spontan. Eu unul aș alege să câștig 500 de euro aici ca director la o unitate de învățământ(timp+o poziție respectabilă în societate) decât pe 1000 de euro la cules de căpșuni(fără timp+ efort ridicat+fundul societății). E doar un exemplu. Banii nu sunt totul.
Imi pare rau! DAR nu pentru tine. Imi pare rau pentru copilul ala pe care l-ati facut si de care va bateti joc si tu si nevasta-ta(fosta).
Si zici ca pentru ca te-a inselat nevasta te lasi sa mori cu zile? Si pentru ca esti certat cu ai tai.
Cat de las poti fi? Cat de imatur si iresponsabil?
Niciodata nu o sa inteleg cum poate ajunge cineva, din cauza unei p***e sau a unei p**i, sa nu mai stie de capul lui/ei. Bun, nu mai esti cu nevasta. Asa si? Ce naiba e asa mare tragedie?
Lucrezi 14/24 pentru ca asa vrei tu. Si majoritatea oamenilor in ziua de azi munceste asa. Nu vad de ce ti se pare ceva iesit din comun. Cu parintii sunt absolut convinsa ca te poti impaca. Nu exista parinte care sa intoarca spatele copilului, mai ales cand il vede asa sfarsit.
Mai bine du-te la baie, spala-te cu apa rece pe fata si realizeaza ca viata e asa cum e, nu cum ne-o planificam noi.
Sa zici mersi ca ai avut o nevasta, ca datorita ei ai o fata, ca ai un servicu, ca esti sanatos, ca ai ambii parinti in viata si in loc sa stai sa te lamentezi pentru ce nu ai (care mie mi se pare nesemnificativ) mai bine te-ai concentra pentru tot ceea ce detii.
Lucrez ca sef de magazin la un Profi.
Treaba e ca toata ziua lucrez cu acte si pe pc,, tin evidente si multe altele si asta e de 2 ani de zile...
E raspundere mare.
Tinand cont ca primesc in mana 6000 de lei.
Din care sunt ratele la banca, facturi, rata la masina, etc
Mai raman cu 2500 de lei.
Daca nu mas tine de jobul asta nu as avea bani pentru atatea...
Asa de bine de rau puteam sa o dau la casa de copii!
Dar nu am facut-o.
Crede-ma ca nu ai vrea sa fii in locul meu.
Parintii mei au gresit fata de mine si nu pot sa spun cum dar nu pot sai iert.
Poftim? Si la asta ce oi vrea? Vre-un premiu ca nu ai dat-o la casa de copii? De cand naiba a devenit chestia asta o optiune asa de..la moda? Simplul fapt ca poti gandi aberatia asta, in fata mea te-a scazut si mai mult(nu ca ar conta). Auzi la el, vrea laude ca nu si-a abandonat copilul in conditiile in care castiga 1500 euro in mana in ROMANIA!
Tu ai idee ce inseamna sa castigi banii astia pe luna afara? Ai idee cat muncesc oamenii aia care se duc la cules de diverse sau sa ingrijeasca de batrani sau de copii, pentru banii astia? Baiatule, trezeste-te naiba!
Dupa parerea mea, faptul ca iti raman 2500 lei in mana, curati...e super bine si nu vad de ce te plangi.
Sunt familii care impreuna, amandoi abia ajung la 2500 lei cu totul din care se scad rate, intretineri, facturi etc. Aia ce naiba sa faca? Sa isi puna streangul? Sa isi omoare copiii, ca oricum mor de foame, sau cum?
Hai sa fim serios...despre ce naiba vorbim?
Si eu lucrez cu acte si am responsabilitati mai mari decat ale tale, care esti responsabil de UN MAGAZIN, e drept, castig putin mai mult dar nu cu f mult..si eu am rate, am facturi etc. Mie personal mi se pare ca sunt super bine si super norocoasa ca nu am fost nevoita sa plec din tara sau sa ma ard cu unu si cu altu pe bani.
Asa ca, revin la ideea mea. Nu vad de ce te plangi si de ce esti asa deprimat si depresiv. Din punctul meu de vedere singurul lucru care iti lipseste e o femeie. Iar daca pentru chestia asta bazai atata....lasa-ma naibii in pace ca nici aia de 14 ani nu fac asa.
Cat despre orele zilnice, revin....toata lumea lucreaza la program prelungit fata de ce scrie in contract(de cele mai multe ori). Inclusiv la stat, de exemplu, se fac ore suplimentare mai nou, in ciuda a ce crede lumea si anume ca se freaca menta.
Pe atunci nu castigam asa...
Nu e vina mea ca alora nu lea placut cartea si pleaca sclavi la straini.
Acel magazin e o responsabilitate mare pentru ca daca dispare un salam si nu e inregistrat sau o guma de mestecat,,, seful pe sector ma ia pe mine de gat!
Cine a zis ca vreau un premiu ca nu am dato la casa de copii?
Probabil imi voi gasi o femeie...dsr majoritatea nu vor decat o aventura.
Si probabil iti va fi foarte greu sa gasesti o femeie care sa te accepte cu copil. Si?
Asta e. Fetita ta trebuie sa fie prioritate pentru tine. Trebuie sa fie motivul pentru care te dai jos din pat dimineata.
Hai ma cu salamul tau. De obicei nu, nu te ia pe tine, ii ia pe aia de la paza...asa ca nu cred ca ai pierdut multi bani din salarii pe salamuri furate.
Nu e nevoie de cunoștință de cauză pentru a îmi da seama că ești de-a dreptul penibil. Fără supărare, dar așa ceva chiar e de râsul curcilor și mi-e milă de copilul tău.
Ai un salariu extrem de mare pentru munca pe care o prestezi tu, mi se pare complet nelalocul ei această plângere pentru nimic. Câștigi de aproape 6 ori mai mult decât un profesor debutant și te mai și plângi? O dai pe responsabilitate și altele? Există camere, firmă de pază, responabilitatea e foarte scăzută pentru tine. Ar trebui să fii fericit pentru așa un salariu la ceea ce faci mai ales că ai un copil acasă. Alții se chinuie să aducă câteva sute de lei unei întregi familii iar tu ai doar un singur copil și îți e greu? Rușine. Ambii părinți ai mei nu au avut în veci cu pensiile bunicilor cu tot cât ai tu și mie nu mi-a lipsit nimic, am și o soră, am avut și probleme care au fost foarte sumpe iar bugetul niciodată nu a depășit 4000 de lei pe întreaga familie. Tu ai doar 2 membrii de întreținut(tu și fiica ta). Nu îmi vine să cred așa ceva, mai pui și problema de casa de copii. Ce oameni...
Tie iti e ciuda ca am bani?
Pai stii cat am invatat eu?
Neam de neamu tau nu a facut atata scoala cat am facut eu.
Am dat un exemplu..au mai fost cazuri de genu si mau chemat la declaratii.
Ce vorbești mă ai fost tu olimpic pe țară la matematică? Tata a fost, acum e inginer dar din păcate firma dă faliment și a fost nevoit să își mai ia o slujbă dintr-un cu totul alt domeniu, culmea. Mama de asemenea olimpică și ea și la matematică și la chimie, acum e profesoară de matematică. În veci nu te vei compara tu cu părinții mei. Am zis eu că mi-e ciudă? Mă îmi fac nevoile pe banii tăi, doar că mi se pare penibil să te plângi în situația ta. Nu mi-e ciudă, am spus, nu îmi lipsește nimic și nici nu mă voi plânge nici dacă aș avea 3000 de lei amărâți, sunt niște bani iar alții cum am zis întrețin o familie cu membrii mult mai numeroși pe câteva sute de lei, ăia oameni amărâți. Ai o atitudine de rahat.
Multa autodeterminare. Am fost in situatii similare si cred ca asta e raspunsul pe care il cauti. Faci ceva demn de o fiinta umana si asta merita respect. Insa oamenii nu isi ofera intre ei ceea ce merita, asa ca ai nevoie de autodeterminare.
Sfat daca esti angajat: medic de familie(adeverinta)-adeverinta de la locul de munca-mergi la visa media(control+trimitere la psihologie)-cabinet de psihologie(psihiatrie). Daca vrei sa vizitezi un psiholog privat platesti 50-60 de lei. Iti spun asta din experienta pentru ca daca mai intarzii mult timp chiar ceedezi psihic si ajungi la spitalul de psihiatrie. Cazuri din acestea se rezolva si singur dar...cu cineva alaturi care sa te inteleaga si sa te sustina dar tu cum nu ai e nimeni...ti se va prescrie ceva usor sa poti trece peste.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
