Salut! Știu că e posibil sa fiu criticat, dar îmi asum.
Toata viața am fost timid și anxios.La 14 ani am avut o problema grava de sănătate, am înghețat clasa a 8 a și am dat examenele după un an.Nu am mai intrat la liceul la care am vrut.Nu m-am delăsat de școală, dar nu am mai învățat așa mult pentru că eu stăteam în clasa la orele de romana și matematică și scriam ce puteam.Am învățat singur anul ăla.
Părinții erau divorțați și cu niciunul nu eram in relații normale.Am terminat și liceul și n-am știut in ce direcție sa o iau după ce am luat bacul.M-am izolat de tot în casă și am dezvoltat anxietate și depresie.
Am avut o indemnizație de 300-400 de lei cu care m-am descurcat foarte greu. Fiindcă stau la curte,am mai mers la cate un vecin s ail ajut la treburi sa mai fac câțiva bani.De un an de zile nu mi s-a mai acordat indemnizația și e foarte greu.
Am băgat cv la o fabrică și nu m-au primit când le-ma spus că am fost operat.
Nu știu unde să mă duc.
Toate gândurile astea mă obosesc enorm,nu vad Luminița de la capătul tunelului.
Nu am vise, nu am teluri.Nu am încredere în mine.
Nu pot da vina doar pe părinți, dar nu am avut o familie unita niciodată. Certuri zilnice și bătăi din orice.
Nu-mi doresc familie și nici relație.
Chiar nu știu cum să ies din starea asta.

Buna.Sigur exista si locuri de munca care nu iti vor afecta negativ operatia, nu? E demn de un film de genul drama ce ai povestit aici, dar nu trebuie sa disperi, inca esti foarte tanar si mai ai destul timp sa-ti faci un tel in viata! Nu mai ai chiar pe nimeni, rude sau apropiati care sa te indrume putin? Parintii tai sunt rezultatul mediului in care au crescut, cel mai probabil, tot la tara, nu? Deci da, nu poti sa ii blamezi asa aspru, chiar daca au si ei o parte considerabila din vina.

Sincer nu am deplina idee cum sa te ajut.
Nu stiu cum arati sau cum te comporti, dar te-ai gandit sa-ti cauti de munca? Sa iti iei o chirie intr-o garsoniera cu mai multe persoane si sa iti platesti singur? Tot ce trebuie sa faci e sa muncesti din greu si sa pleci din mediul ala toxic.
Pare mai greu la inceput dar o sa te obisnuiesti si nu ai mai vrea sa te intorci.

Pai la fabrica e de munca grav cu corpu, incearca sa faci chestii care nu iti solicita asa mult corpu.Hai sa-ti dua niste idei, nu stiu ce varsta ai ca n-ai specificat.Dar uite ce as face eu daca as fi in situatia ta.In primul rand m-as cara dracu din satu ala m-as muta in mijlocul bucurestiului unde sunt mult mai multe oportunitati.Inteleg in momentu actual nu ai bani, fa ce faceai si pana acum munceste si tu cu ziua 1-2 calumea nu cheltui bani decat pe chestile necesare,apoi cara-te in Bucuresti ia-ti o chirie si apuca-te de un job de asta de inceput gen horeca,sau chelner undeva la un restaurant.Te pui putin pe picioare pe linia de plutire,apoi incearca sa evoluezi, ia-ti un laptop, un pc ceva, apuca-te de niste chestii online, dropshiping sau Youtube shorts, acum ca exista inteligenta artificiala e foarte usor sau apuca-te sa faci o faculta ceva.Inteleg poate tu ai vrut ceva care acum poate nu mai poti, reorienteaza-te, ia o foaie de hartie si scrie fara sa gandesti 5 chestii care te pasioneaza, apoi fa exercitiul asta.Ia o moneda si alege daca pica cap faci x daca pica pajura faci y, iar cand o arunci in sus in subconstient o vrei ca o varianta sa pice mai mult si fac asa pana ramai cu O singura varianta, varianta aia e ce vrei tu cu adevarat.Deci de inceput cred ca gasesti joburi in care sa nu te solicite sau la care sa tina lumea cont ca esti operat.Sa fi barman,ospatar,vanzator nu e ceva care te solicita pe tine fizic cum ar fi in fabrica si la betoane.Iar aia cu relatia si familia fi serios ,toti tanjim ca la un moment dat sa intalnim pe cineva si sa avem impreuna o viata frumoasa,tu gandesti asa acum pentru ca ai vazut in copilaria ta la ai tai chestii naspa si nu vrei sa faci si tu ce ai vazut la ei,nu vrei sa o iei pe una si sa te certi toata ziau cu ea, sau ca copilul tau sa traiasca ce ai trait tu, toate astea tin de tine, tu i-ai exemplu pe ai tai de asa NU, fi tu diferit. Daca tu faci alegerile astea tot tu ai de suferit, tu doar te razbuni pe tine pentru prostiile facute de parintii tai.

Nu exista solutii. Traiesti doar azi. Fara sperante. Punct.

Si eu la fel, am descoperit o insuficienta renala cronica ultimul stadiu. Doar dializa ma mai tine in viata la 26 de ani.
Am ramas fara servici, fara prietena. Aveam sperante la un viitor, o familie si totul s-a naruit intr-o seara.

Traiesc azi.