..Am 13 ani.Sa va spun povestea mea si dupa as dori sa va cer un sfat:
Eu cu parintii si cu fratele meu avem o relatie ceva mai complicata...Fratele meu are 10 ani si el sufera de sindromul asberger(nu cu retard).El nu prea este sociabil, este incapatanat, egoist, zgarcit, iar de cand am fost mici tata si mama (in special tata) l-au rasfatat foarte mult pe el, si mereu ma puneau si ma pun sa fac curat dupa el.Mama si tata au creat o obsesie in relatia cu fratele meu.Ei spun mereu ca mi-e rusine cu el si nu il iubesc, si ca ma joc cu ceilalti copii de varsta lui(ceea ce nu e adevarat pentru ca ne jucam in grup iar prietenul meu cel mai bun e de varsta mea, iar de fiecare data eu l-am chemat si nu a vrut sa vina fratele meu).Eu il iubesc mult, mereu cand imi dadeau mama si tata bani ii aduceam si lui ceva, in schimb el nici macar un amarat de "mersi" nu zice. Tipa foarte des.Asta ma enerveaza cel mai rau.Astazi cand am iesit afara el a fugit pana in casa, apoi iese mama cu el si zice sa am grija de el.Eu il iau cu palmele in jurul capului si il strang incet in gluma, spunandu-i sa nu mai fuga sau sa faca prosti.Apoi ma ia in casa si pe mine si pe el, incepe o discutie cu tata, avand subiectul ca mi-e rusine cu el. Tata m-a bagat in camera si nu m-a mai lasat sa ies, iar mama s-a dus afara si le-a spus la copii ca mi-e rusine cu el, urmand sa-i spuna si fetei de care imi place(mi-a spus ca se duce cu fratele meu in parc si ii spune daca o intalneste).Nu inteleg ce au cu mine, acum aud copiii cum se joaca afara .Va rogg datimi un sfat cum sa ma comport sau ce sa fac pentru ca mama mea a zis ca vrea sa ma faca de ras :'((.(Fratele meu merge la un fel de asociatie pentru copiii cu asberger.)Vreau sa va aud parerea.Va multumesc ca ati avut rabdare sa imi cititi povestea.

Pai cam grea situatie, eu zic ca fratele tau e un copil cu nevoi speciale deci nu prea ai scapare, pot doar sa-ti urez bafta si un mic sfat:
cunoastei boala fratelui tau pe derost invata ceva medicina si leaga-te de orice chichita ca sa il santajezi sau sa intorci situatia cum iti convine
Bafta! si poate funda.

Auch! Asta e o situatie cam nasoala, dar eu spun ca poti iesi din ea. Incearca sa vorbesti calm si sigur pe tine cu parintii tai. Spune-le ca nu iti este rusine cu fratele tau si daca asta se intampla cu adevărat de ce...( aici spui toate gesturile si lucrurile frumoase pe care le-ai facut pentru el). Daca asta nu merge, eu sincer sa fiu in locul tau le-as spune parintilor ca as putea fi si o sora rea si ca as putea sa le arat cu adevarat ce inseamna asta (vb din perspectiva mea). Acum, eu nu stiu cum sunt parintii tai, dar daca nu esti sigur ca merge te-as sfatui sa nu folosesti a doua metoda. In plus, ai mai putea sa le explici ca tie nu iti este rusine cu fratele tau, doar ca el nu vrea sa vina sa vina sa se joace cu tine si prietenii tai pentru ca este rusinos, iar aici subliniezi exact asta (ca acest sindrom are ca urmari exact tulburarile de comportament).

Bună Alex, nu știu ce sindrom e ăsta.ce reacții are.dar încearcă să vorbești cu părinții tăi să-i faci să-nțeleagă că-ți iubști fratele și că nu ți-e rușine cu el! Vezi și tu când ieși pe afară întreabă-l și pe el dacă vrea să meargă sau petreceți mai mult timp cu el..joacă-te cu el! Nu știu dacă e cea mai bună părere.dar asta cred eu că trebuie să faci!

Ar trebui sa-ti expui punctul de vedere in fata parintilor. Probabil te-ai obisnuit de mic cu aceste gesturi ale parintilor.E normal sa-l trateze altfel pe fratele tau,dar nu trebuie sa te neglijeze pe tine si nici sa-ti rupa din copilarie punandu-ti povara bolii pe umerii tai.
Incearca sa le explici ca nu are cum sa-ti fie rusine cu el pentru ca fenomenul nu este unul trecator, e ceva permanent si esti constient ca fratele tau nu are nici o vina.
Asa cum ne-ai expus povestea ta, explica-le si lor ca ti la el, il iubesti, dar esti si tu un copil care are nevoie de copilarie.

Bafta!

Se asteapta sa ai mai multa grija de el, sa il protejezi, e fratele tau si, fiind bolnav are nevoie de tine. probanil vad ca tu il ignori atunci cand iesiti afara si ii dor asta.

Părinții tăi au anumite idei fixe și nu este bine. Nu prea ai ce să faci decât să insiști cu opiniile tale.

Am o prietena care are o poveste ca a ta, duce o povara mare in spate, aceea fiind sora ei si are o viata foarte grea.
Strange-ti parintii si fratele intr-o camera si explica-le cat suferi de mult, nu tine in tine, vorbeste-le, poate inteleg, si tu esti tot copil, si mai important, esti copilul lor si trebuie sa aiba grija de tine, ca daca ti se intampla ceva si faci depresie sau mai stiu eu ce (doamne fereste), isi dau cu pumnii in cap! Explica-le ca suferi, nu tine in tine, fratelui tau nu ai ce sa ii explici, dar ei sunt adulti in toata firea.

Hei. Cred ca trebuie sa fii sigur pe tine cu toate ca este o situatie cu totul si cu totul speciala.Incearca sa vorbesti pe un ton calm cu parintii tai seara la masa si sa le explici ca tu il iubesti mult doar ca nu stii exact cum si ce sa faci pentru el ca defiecare data cand faci ceva nu este bine sau te cearta ei. Ca nu iti este rusine cu el ca vrei sa il iei si pe el afara dar el fuge in casa si prefera sa prefera sa refuze sa stea cu voi atunci cand il intrebi. Sper ca vor intelege prin ceea ce treci tu.Este evident ca ii acorda mai multa atentie lui decat tie daca fac asa si nu ii inteleg de ce.