Salut TpU! Am 14 ani jumate."Tata" era violent cu mama si era alcoolic.Atunci cand aveam 7 ani a fugit ca un las cu toti banii din casa si a lasat-o pe mama fara un ban, ma bucur ca a plecat ca daca nu, nu stiu ce se alegea de noi.Mama munceste in strainatate de 8-9 ani si spune ca e din ce in ce mai greu si nu as vrea sa fiu in locul ei,mai are si probleme cu coloana si piciorul drept. Face fizioterapie si ia medicamente...Ea spune ca i-ar fi mai usor daca ar fi cineva care sa fie ca un "tată",eu mi-as dori sa fie cineva,mama nu e o femeie urata si e si cu bun simt,nu e rea si e sufletista.Dar ma intreb daca acel cineva cand o sa vina o sa fie iar violent adica la inceput nu stii ce om e pana nu il cunosti, chiar nu mai exista cineva de Doamne ajuta? Asta ar fi dorinta mea cea mare sa fie cineva bun, sufletist, bland si cam atat.Ma uit la altii cum au un tată bun sau aproape bun care ii apara daca se ia cineva de copilul lor si mama ma apara dar nu ca un tata totusi si sa se comporte frumos. Oare cand o sa vina acel moment sau macar o sa vina?

Si pe mine mama m-a crescut singură, am avut un tată alcoolic care numai rele a făcut și o bătea mult pe mama. Tata a murit când aveam eu vârsta de 11-12 ani. Cred că aveam 12 ani atunci pentru că așa de mult am ținut la tata încât nu mai știu exact anii. După ce am aflat că a murit am plâns. Apoi am început să trag concluzii "că ce a făcut el bine în familia asta ȘAMD". Apoi nu l-am mai plâns, nici la înmormântare nu am fost, nici lumânări nu i-am aprins, iar acum am ajuns la 28 ani și nici până in ziua de azi nu am reușit să merg la cimitir să aprind o lumânare sau să las o floare. Pur și simplu nu l-am iubit pentru că nici el nu m-a iubit si altele, nu mai are rost să intru în polemici. În schimb l-am iertat și totuși îi mulțumesc cu ceva : îi mulțumesc că mi-a arătat unde ajungi dacă bei alcool în exces; mi-a arătat că nu e bine să fii violent și mi-a arătat că nu e bine să te îndepărtezi de pers. dragi. El ce a făcut oarecum m-a îndepărtat prin indiferența sa și pentru că nu prea stătea pe acasă. Frați mai am, doi mai mari. Însă ei îl ține în slăvi și îmi zice "că tata a avut și părți bune". Ei bine, aceste părți bune eu nu le-am văzut și mai rău că frații mei l-au copiat foarte mult la caracter, prostie și alcool. Nici frații nu prea au stat pe acasă, mereu au fugit unde "a fost mai bine" și ei erau un du-te vino între mama și tata și bunici. Pupincuriști. Eu nu am fugit nici la tata când pleca de acasă, nici la bunici, am stat acasă si recunosc că de multe ori chiar nu aveam ce mânca. Mama m-a crescut singură pentru că nici bunici nu pot spune că am avut și zic asta pentru că am avut niște bunici răi care în loc să te ajute, te împingeau spre prăpastie. Bunicii am aflat și eu după un an că au murit și nici despre asta nu mi-a păsat.

Frații au plecat în viața lor și nu păstrăm legătura, iar singura persoana pe care o mai am este mama. Mama m-a crescut singură pentru că atunci când a vrut să isi refacă viața o vroia numai pe ea, nu și cu copii. Și odată mama a cunoscut un bărbat care era obsedat și când ea i-a spus gata el tot nu o lăsa în pace. Am intervenit eu, însă m-am băgat mai urât pentru că nu l-am intimidat și m-a amenințat, apoi a venit la poartă cu mașina și amenințat "că mă bate". Era un frustrat și i-am zis că singura păsărică văzută a fost cea a lui maică-mea si nici cu asta nu a fost în stare să facă ceva pentru că el suferea de boala psihică numita parafilie sau cum a numit psihiatru criminalist când am povestit. Cu individul ăsta am ajuns până la procuratură și politie într-un dosar penal pentru amenințare, dar l-am lăsat în pace printr-o împăcare amiabilă. Nu am vrut să îl bag la pușcărie, pentru că puteam și asta. De atunci nu am mai auzit de el, însă tu când zici ca îți dorești un tată gândește-te două ori pentru că sunt fel și fel de specimene pe pământul acesta. Un exemplu de specimen cum ti-am explicat mai sus și ăla care s-ar atinge de mama sau i-ar face rău cred că ar fi în stare să fac crimă de om. Înțelegi?

Tu îți dorești un tată, dar gândește-te că poate nu va fi asa cum te aștepți sa fie și poate se ajunge la conflicte si nu cred ca îți dorești asta. Oamenii nu sunt mereu așa cum vrem noi, așa că mulțumește-te cu ce ai. Eu m-am împăcat cu gândul că tatăl meu e trecut numai pe certificatul de naștere și asta e. Alt tată nu mai există, crede-mă nu se mai poate. De când cu întâmplarea cu obsedatul lui mama nu i-a mai trebuit nimic, însă dacă vreodată și-ar găsi o persoană cu care să se înțeleagă, gândește-te că aș fi ca într-un film cu detectivi. Adica îmi doresc ceva bun pentru ea, a suferit mult de pe urma lui tata, iar să o văd din nou că suferă cred că fac crimă.

Cuvântul tată pentru mine a fost și rămâne egal cu zero.