Salut TPU, am 22 de ani si merg anul acesta pe 23 de ani, dar problema mea ceea mai mare este ca ma confrunt de foarte mult timp cu depresia si anxietatea.Si in caz daca va intrebati daca eu am vreun viciu, dar spre surpinderea tuturor eu sunt partial curat, in afara ca eu doar fumez de 3 ani si ca beau alcool doar pe la ocazii speciale,nimic mai mult,plus ca sunt impotriva acelor vicii care creeaza multa dependenta(jocuri de noroc,narcotice,etc.). In primul rand ma confrunt tot timpul cu ideea cum ca nu ma pot integra cum trebuie in societate, si pe langa asta ma simt tot timpul de neinteles de persoanele apropiate,inclusiv familia mea.Dar de cele mai multe ori cand interactionez cu cineva, ei imi spun ca eu par normal,doar sa sunt foarte moale. Literalmente vorbind, nivelul meu de anxietate incepe sa creasca foarte mult pe parcursul fiecarui obstacol pe care il pacurg. De exemplu, plus ca lipsa de motivatie si dorinta de a face ceva este pe apa sambetei si nu este prezenta,asta datorita depresiei,bineinteles, ca ai mei considera ca eu de fapt nu am nimic si in sinea mea zace un mare razboi,dar asta este, se mai intampla si pe la case mari.Dar un lucru cert este ca in copilarie eram mult mai diferit fata de acum, am fost exact ca un copil normal, eram jucaus, tot timpul agitat si hiperactiv, dar odata cu anxietatea pe care am avut-o in generala( asta s-a intamplat din senin),si sa nu mai zic ca am mai avut si parte de bullying in toti anii mei de scoala si liceu,Doar ca un lucru mai plauzibil de atat este ca parintii mei m-au sustinut si mi-au oferit iubire deplina,dar greseala mea ceea mai mare este ca nu am luat atitudine de atuci si sa le spun parintilor mei dupa toate cele intamplate,si regret faptul ca eu le-am spus toate cele intamplate mult mai tarziu. Dupa toate acestea, am avut sedinte dese la psiholog si am avut fel si fel de teste,de la IQ pana la testul Holland, doar pe tot parcursul acestor sedinte, nu prea am simtit mai nimic schimbator,ba din contra, nu era acel ceva sa ma faca sa-mi schimbe stilul si modul meu de viata. Stiu ca este totul greu, dar sa mai subliniez ca am si un frate mai mic, care el este mult mai diferit fata de mine, este opusul meu. Tot ce as fi vrut eu sa spun este eu nu gasesc solutii mai in toate,sa vin cu initiativa de a face ceva, sa fiu mult mai implicat in a face ceva din placere, si sa-mi i-au agajamentul fata de mine atunci cand trebuie sa ma opun in fata fiecarui obstacol in care m-a tras mai mult in jos. Oare ce ar fi acum in momentul prezent de facut? Simt ca duc o lupta infinita cu mine insumi de parca nu se mai termina, solutii?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook