In primul rand nu te grabii sa tragi concluzii pripite. Treaba ca daca un parinte pleaca in strainatate si altul ramane da este o problema. In 90% din cazuri dupa ce unul pleaca se despart din diferite motive. Ori amandoi ori nici unul. Intre ei cumva scanteia s-a stins insa asta nu inseamna ca vor renunta la familie doar pentru asta. Dupa mai multi ani intr-o relatie apare plictiseala insa daca in adancul inimii ei inca se iubesc nimic nu ii poate despartii. Daca crezi ca mama ta il poate insela eu zic sa "iti bagi nasul" un pic poate afli adevarul. Asta e strict intre ei doi dar un lucru stiu sigur copii pot reaprinde acea scanteie caci ei ii leaga pe veci. Trebuie sa le reamintesti cat de importanta este familia.
Buna, poate ca ar fi bine sa incerci sa discuti cu mama ta despre temerile pe care le ai in aceasta privinta. Indiferent de varsta ta, este evident ca e dreptul tau sa te implici atat cat depinde de tine in bunul mers al familiei. De cele mai multe ori, destramarea unei familii apare din lipsa de comunicare, din cauza distantei, din cauza muncii excesive si a lipsei de timp pentru cei dragi.
Nu te ingrijora in orice cuplu intervine macar odata cearta. Daca se iubesc cu adevarat vor trece peste.
Specialist in probleme de familie este doar Dumnezeu. El este Cel ce a intemeiat familia.
Oamenii pot cauta sfat si ajutor si in alta parte. Dar acestea nu rezolva problemele in sine, ci doar le musamalizeaza, le da o imbracaminte de fatada, pe cand inima este doar rani si carne vie, dupa cum este scris: "Din talpi pana-n crestet, nimic nu-i sanatos, ci numai rani, vanatai si carne vie, nestoarse, nelegate si nealinate cu untdelemn". (Isaia.1:6)
Lipseste dragostea in familie. Si noi oamenii o cautam unii la altii in loc sa mergem la sursa acesteia, si anume: la Dumnezeu.
Noi oamenii nu recunoastem lucrul acesta, dar trebuie sa stim cu totii ca inima noastra este in natura ei pacatoasa, rea; trebuie sa recunoastem ca fara Dumnezeu noi nu putem sa iubim pe nimeni.
Suntem ispitit sa zicem ca "sunt multe familii care se iubesc". Asta pana la proba contrarie, si doar de suprafata pentru ca sa nu se faca de rusine in fata oamenilor. Dar in noi nu exista dragoste.
Poate un leoperd sa-si schimbe petele? Atunci cum putem spune ca noi oamenii care suntem rai din fire am putea sa iubim pe cineva? Poate o un fir de iarba, un copac, sa creasca, sau o floare sa imprastie parfumul ei fara ca sa primeasca conditiile necesare? Daca n-au lumina, caldura si apa, oricat de frumoase ar fi plantele, ele n-ar creste deloc.
Si noi avem nevoi de conditiile de mai sus; si mai presus de acestea, avem nevoie de dragoste -de cand ne nastem si pana cand murim. Nu putem sa traim fara ea. Si daca mama ta nu a gasit (sau nu a mai gasit) la tatal tau, atunci ea o va cauta in alta parte; pentru ca nu poate trai fara dragoste. La fel va face si tatal tau. Dar amandoi gresesc. Spune-le ca dragostea o vor gasi doar la Dumnezeu; si ca daca o vor cauta la El o vor gasi negresit. Si mai spune-le ca aceasta trebuie intretinuta, altfel se va stinge.
Spune-le ca ei nu mai sunt copii si ca nu se pot juca "de-a mama si de-a tata". Amandoi sunt in aceeasi masura responsabili de alegerea pe care au facut-o, casatorindu-se. Si ca sa de-a inapoi nu se mai poate. Ei trebuie sa mearga inainte.
Si mai spune-le ca ei nu trebuie sa se joace cu cuvintele si sa vorbeasca in chip usuratic; cu cat mai mult nu trebuie sa trateze in mod usuratic relatia lor.
Sunt totusi de acord cand spun ca daca unul va pleca in strainatate sansele de despartire sunt mult mai mari, si noi nu trebuie sa oferim ocazii de felul acesta. De acea este bine sa plece doar impreuna; impreuna cu toata familia. Iar daca nu, mai bine saracia dar impreuna.