Ai grija! Nu-l sufoca cu prea multa "filosofie" fiindca se va plictisi si va cauta o fata mai vesela,poate chiar mai tacuta sau mai fireasca in exprimare; nu-i normal sa cauti cu tot dinadinsul figuri de stil, comparatii, cugetari; spontaneitatea este o trasatura de caracter fermecatoare, iar daca presupune si inteligenta e minunat.Fii naturala si agreabila,nu fa pe filozoafa, nu-ti da aere, risti sa-l pierzi.De altfel, dragostea nu trancaneste, dragostea nu cauta sa inpresioneze; ea mai mult tace fiindca lasa sa vorbeasca inima; si ea o face fara cuvinte.Numai ganduri bune.
Deci tu esti mai romantica, iar in general baietii nu sunt cu romantisme si cuvinte siropoase.Asa sunt ei,mai rar sa fie cum zici tu,foarte rar.
Inteleg ca ai vrea sa mai zica din cand in cand cate ceva frumos, orice fata vrea, dar gadeste-te un pic:daca el demonstreaza prin fapte ca te iubeste atunci este mai bine decat sa faca declaratii.
I-am spus...si e cam pasiv...si poate si putin confuz.
Zic sa-l schimbii. daca nu va potriviti ce rost are sa fiti impreuna? bine, daca il iubesti e altceva, incearca sa fi si tu pe lungimea lui de unda, sa-l intelegi si "sa gandesti mai putin" ca sa zic asa si mai ne-filozofic, pentru ca intr-o relatie ca sa existe intelegere trebuie sa faceti amandoi compromisuri, si un sfat vorbeste cu el despre lucruri pe care le stie el foarte bine pe temele astea sigur v-a putea sa poate niste discutii filozofice. take care:* funda?
Nu pot spune ca il iubesc. Iubirea creste in ani, si nici la profunzimea mea nu pot renunta pentru ca sunt eu. Faza e ca el e profund doar ca foarte rar, si as vrea ca acele momente de profunzime sa fie mai dese.
Mai te inteleg, si prietenul meu gandeste destul de rar ca mine si discutam destul de rar de la acelasi nivel (nu insinuez ca eu sunt superioara) dar atunci cand se intampla chestiile astea e minunat, exact ca si tine ma simt inteleasa, eu am vorbit cu prietenul meu si i-am explicat ca am si eu nevoie sa vorbesc mai mult cu el si sa ma inteleaga mai bine pentru ca poate, dar totusi trebuie sa-l intelegi si tu ca nu poate fi mereu asa cum iti doresti tu, de exemplu prietenul meu vorbeste foarte ok seara cand vorbim pe mess si e seara e relaxat si vorbim foarte ok, in timpul zile nu vorbim cine stie ce. nu stiu eu zic sa-l intelegi si sa mai discuti chestiile astea cu el, sau sa-ti gasesti pe cineva sa te inteleaga (o prietena care sa gandeasca ca tine ) iar cu el sa fii pentru ceea ce sa nu incerci sa-l mai schimbi :*
De ce nu incerci sa te bucuri mai mult de acele momente, pentru ca nu e placut sa incerce cineva sa te schimbe ...eu stiu mai bine.Nu e nimic rau in faptul ca e un om simplu, nu cu totii putem vedea partea profunda a vietii si uneori am impresia ca cei vate sunt simpli in gandire sunt binecuvantati ...asa ca mai bine bucura-te de el asa cum e.pentru ca si prietena mea a incercat sa ma schimbe.si nu i-a prea mers,
Mai imi pare rau pentru prietenul tau ca nu e filozof, dar imi pare mai rau pentru tine. Nu e rau ca iti place sa gandesti, ca iti pui intrebari, ca esti introspectiva si esti profunda, pentru ca esti tanara si ai un suflet frumos. Dar daca traiesti intr-o lume ce nu are prea multe tangente cu realitatea majoritatii sunt slabe sanse sa gasesti oameni comaptibili cu tine. Si atunci, cand nu vei putea sa te integrezi in societatea societatea mizerabila de zi cu zi, ai sa vezi ca au sa inceteze toate cautarile si sperantele, te vei murdari, si, invatata sa te privesti, sa iti tot pui intrebari, sa analizezi si sa iti faci probleme, vei vedea totul mai negru decat este. Eram eu odata asa, si acum vad cat (nu prea) conteaza poezia si filosofiile.