am o problema in familie, este vorba de mama orice fac sau spun imi zice ca sunt prost sau ac nu e bine sau, in fine numai rau spune de mine, eu nu afc nimic bine, toti fac mai bine ca mine si asa mai departe. Credeti-ma ca nu mai stiu ce sa fac, merita sa ma spanzur? sau ce naiba sa fac sa scap!

Daca tu consideri ca are dreptate, nu ai decat dar daca nu are dreptate nu ar trebui sa o faci ci sa nu-i mai dai asa mare importanta.Succes, oricare ar fi alegerea ta.
PSaca te sinucizi fa-o dupa alegeri.
Jos Basescu, sus Diaconescu!

Dragul meu...

Imi pare atât de rău că mama ta te critică intr-atât de aprig, scumpule. Mustrarea este adesea constructivă dacă abordarea celui in cauză e corectă şi greşelile sunt evidenţiate cu gentileţe, cu scopul de a corecta, nu de a dărâma sau injosi.
Ştiu că imaginea pe care o ai despre propria persoană, respectul şi siguranţa de sine sunt iniţial construite de oamenii din jurul tău, de cei apropiaţi de tine (depinde şi de vârsta ta). In primul rând, incearcă să discuţi cu ea, mărturiseşte-i faptul că pe tine te afectează nespus de negativ modul in care te tratează şi cuvintele dojenitoare pe care ţi le adresează continuu. Poate ea nici nu realizează cât de mult te răneşte, scumpul meu. In ceea ce te priveşte, incearcă să faci tot ce ţine de tine pentru a ameliora situaţia (inţeleg că mama ta exagerează, dar nici degeaba nu cred că iţi face anumite reproşuri). Nu uita să o tratezi intotdeauna cu respect, e mama ta.

Orice ai face, NU recurge la gesturi disperate, regretabile, ireversibile! Te rog, fii puternic! O să fie mai bine.
Nu cunosc amănuntele specificului situaţiei tale, dragul meu, insă ce trebuie tu să reţii este că valoarea ta ca om, ca băiat, nu e diminuată sau afectată de părerea celor din jur, indeosebi dacă aceasta e neindreptăţită. NU eşti prost, scumpule. NU iţi baza percepţia de sine pe aceste jigniri.
Inncearcă in genere să primeşti mustrările ca pe nişte indicaţii orientative pozitive, care duc spre dezvoltare şi imbunătăţire personală. Insă dacă,, mustrările'' devin injurii şi ofense umilitoare, nu ezita să discuţi cu mama ta despre acest lucru fundamental ca importanţă in viaţa ta.

Iţi doresc din toată inima...toate cele bune!
Succes.

http://www.youtube.com/watch?v=Rt_70NsyrDw

SAl:si eu patesc aceeasi chestie, dar eu nu o bag in seama, ii spun(aha, da asa este, ect.)si ma lasa in pace se crede mare chiar daca e cat o scandura+ca nu e nici mama mea naturala.La faza cu sinuciderea e najpa...eu veau sa devin sofer de tir si de asta trec peste orice si oricine.Gasesteti si tu un scop si ai sa vezi ca o sa fie mai usor, nu ii da satisfctie, la mine e najpa ca si taicamiu a inceput sa fie ca ea, da lasaca se intoarce roata...bafta

Incearca sa vorbesti cu mama ta. Explica-i ca nu mai suporti sa comenteze negativ din TOT ceea ce faci tu. Incearca sa porti o discutie si sa ii spui ce te enerveaza.Sinuciderea NU este o solutie! Este un pacat foarte mare!

Stai linistit . Incearca sa vorbesti cu ea!