am si eu nevoie de niste sfaturi pentru depresie. S-ar putea sa fie lung textul asa ca va dura ceva sa-l citesti.
Acum 5 ani eu mama si bunica mergeam in oras cand am observat ca ochii bunici erau foarte galbeni, mama s-a ingrijorat si am decis sa o ducem la spital. Din orasul nostru a fost transportata la Cluj. Ajunsi acolo medicii i-au facut analizele si i-au pus diagnosticul bunicii mele, cand mama a mers sa intrebe ce se intampla medicii i-au spus mamei mele ca bunica mea mai are doar 6 luni de trait. In acel punct mama mea a primit un soc, astepta pe coridoarele spitalului plangand in hohote. Datorita acestui lucru mama a inceput sa aiba anumite probleme, de exemplu mergea in orasul nostru natal si ea normal stia orasul cap coada insa avea probleme incat ea nu mai stia sa se orienteze in oras. Daca o duceam in centru unde mergeam des ea nu mai stia sa mearga acasa si casa noastra era foarte aproape de centru. Cu timpul si-a revenit insa bunica mea avea hepatita intr-un stagiu destul de grav dar a trait 5 ani. Bunica are si cancer la sange si face transfuzii plus de asta are si diabet. Noi ne-am mutat in Londra insa mama si bunica vorbesc zilnic. Dupa 5 ani de la intamplare bunica e inca in viata insa mama este foarte ingrijorata pentru bunica pentru ca o iubeste foarte mult si nu vrea sa o piarda. Mama a intrat intr-o depresie fiindca bunica se lupta demult cu aceaste boli si eu cred ca mama crede ca nu o va mai duce mult. Mama mea a intrat in depresie si este foarte trista, no doarme noptile si incepe sa planga in miez de noapte, ziua plange si nu mai are chef sa faca activittatile zilnice pe care candva le facea cu drag. Daca va rog dati-mi niste sfaturi cum pot sa imi ajut mama pentru ca pe mine ma doare sa o vad cum sufera dar ea nu vrea sa mearga la psiholog. Orice raspuns va fi apreciat, va rog sa nu va bateti joc. Multumesc.

E normal sa se simtă așa fiind in alta țara și departe de mama ei. Dar intrebarea e de ce v-ați mutat?
Erau chiar așa mari probleme cu banii? Cred ca mama ta ar fi mai liniștita dacă ar sta lângă bunica ta in anii ăștia sau cât timp mai are, chiar dacă s-ar chinui puțin cu găsirea unui serviciu aici sau salariu mic. Și in Londra din salariul ei scăzând chiria și cheltuielile va rămân suficienți bani încât sa ziceți ca a meritat sa stați acolo?
Pe mama ta sfaturile nu o vr ajuta, sunt egal cu 0. Poți sa ii spui orice i-ai spune, ori merge sa ia tratament pentru depresie ca sa o ajute sa treacă peste aceasta perioada, ori face ceva ca sa fie lângă mama ei și sa o ajute, bănuiesc ca bunica ta se simte singura pe lângă faptul ca suferă și din cauza bolilor.

Multumesc pentru raspuns. Insa bunica locuieste cu bunicul si cand vorbeste mama cu bunica si bunica ii spune ca nu se simte bine mama nu doarme toata noaptea. A spus ca daca bunica nu se simte bine va merge acasa pentru ea macar o saptamana. Inca odata multumesc de raspunsi si apreciez sfaturile acordate.

Este usor sa dai sfaturi, dar in realitate este greu sa le aplici... Ea este foarte atasata de bunica ta si ca orice copil isi doreste sa ii traiasca cat mai mult parintii. Din pacate nu exista viata vesnica si asa...ne despartim de cei dragi sufletului nostru.
Cu depresia nu este de joaca si daca devine severa trebuie sa iei medicamente antidepresive. Mama ta nu e singura, te are pe tine. Nu stiu daca va functiona sau nu...depinde de fiecare persoana. Scrie-i o scrisoare/ vorbeste cu ea despre ce se va intampla cu tine daca ea nu este puternica. Incearca sa o mai scoti din casa. sa iesiti la aer. Nu va fi singura pe lume, tu ii vei fi alaturi... esti copilul ei.
E ceva normal sa ii fie teama, sa planga pentru mama ei...dar atat cat sa nu ii impiedice activitatile de zi cu zi. Mama ta are nevoie de sprijin emotional din partea ta, a familiei. Neaparat, cu ajutorul celorlalti din familie trebuie sa o incurajati sa depaseasca momentele de teama permanenta.
Tu poate esti prea mic, roaga pe altcineva din familie sa o convinga sa mearga la psiholog. Acesta e o persoana specializata care a intalnit numeroase cazuri de anxietate, depresie si are experienta necesara pentru a o ajuta pe mama ta.

Multumesc frumos pentru sfaturi, am sa incerc sa o ajut prin a petrece mai mult timp cu ea si sa o sprijinesc. Iti doresc numai bine si iti multumesc ca ti-ai acordat 5 minute pentru ami oferi un sfat.

In primul rand nu exista medical cancer in sange, cred ca ce vrei sa spui este leucemie. Pe de alta parte aceasta boala perversa numita depresie nu se poate vindeca cu leacuri babesti sau cu ceaiuri care tot mananca unui rahat ca sa le vanda ca fac minuni, fratilor depresia se trateaza cu antidepresive prescrise de medicul psiholog, tratamentul este de durata minim 6 luni maxim 1 an sau in cazuri grele mai mult de 1 an. Dar iti garantez ca mama ta dupa 2 saptamani de luat cate o pastila de aceasta pe zi va fi alt om. Convinge-o sa mearga la medic si daca nu poti da-i sa citeasca acest mesaj (al meu), o spune un patit! Am pierdut foarte mult in viata in momentul in care m-am mintit ca ma fac bine singur dupa un soc si 2 ani de zile m-am chinuit aiurea, a fost foarte foarte greu, ca adolescent am pierdut mult. Cel mai important lucru pe care il poti pierde ca depresiv este viata si depresia netratata asta face, deci daca iti iubesti mama ii dai sa citeasca mesajul meu, e de la un fost depresiv si nu de la unul care citeste pe net despre aceata afectiune. Stiu cat de greu este si ce patesti! Asa ca cel mai usor este sa iei 1-2 pastile pe zi si dupa 6 luni esti alt om, in bine!

Sa ai grija si rabdare cu ea, se vede ca o iubesti mult. https://psihoterapieconfident.ro/......confident/ Incearca si aici sa lasi un mesaj. Poate vei primi raspuns

Multumesc frumos pentru sfat, imi pare rau sa aud ca si tu ai fost in aceasta cauza dar sper ca esti mult mai bine. Am sa incerc sa o conving sa mearga la un psiholog. Apreciez ca ti-ai agordat timpul tau personal pentru a ma ajuta.

Pentru putin, nu trebuie sa iti para rau cu toti avem de dus o cruce unii mai mica altii mai mare, pana la urma tot raul spre bine, lumina invinge intunericul si nu doar in filme.
Mie un lucru imi pare rau ca nu am ascultat de ceilalti si dupa 2 ani de zile de suferinta nu am putut sa mai aduc langa mine persoanele pe care deja le pierdusem dar boala am invins-o. Este foarte bine sa ai pe cineva sa te sprijine cu vorbe si cu fapte dar este absolut obligatoriu si de tratament medicamentos altfel nu trece de la sine oricat ai incerca sa te lupti cu ea.
Poate aceste afectiuni au si o cauza spirituala nu am habar, dar cu siguranta sunt date de o entitate, asta este concluzia la care am ajuns stii de ce? pentru ca unii trec prin lucruri de 100 de ori mai grele decat noi si raman bine psihic. Mama ei de depresie cand te gandesti ca se datoreaza in mare parte (nu este absolut singurul element, nici stiintific nu se stie exact) producerii unei cantitati putin mai mici in creier (serotonina).
Multa sanatate mamei tale si tie! pace

Las-o naibii de treaba. Oamenii imbatranesc, se imbolnavesc. A devenit ceva normal de cand bolile au devenit niste afaceri. Oricine poate muri oricand, maine oricine poate avea un accident oriunde se afla. Asta este ceva ce nu poti preveni. Si bunica ta, au trecut anii peste ea, organismul s-a deteriorat datorita imbatranirii, mama ta trebuia sa se astepte la asta oricand. In ziua de azi te poti imbolnavi oricand oriunde. Lumea asta e foarte toxica. Nu zic ca mama ta ar avea probleme de maturitate, dar cand un membru al familei ajunge la o anumita varsta, deja ar trebui sa te acomodezi si sa accepti faptul ca imbatraneste si n-o sa mai traiasca foarte mult. Cati ani are bunica ta?

60

Depresia e o problema psihica, nu o raceala unde bagi pastile si gata iti trece. Tocmai faptul ca sustii ca antidepreaivele sunt pastile minune ma face sa cred ca nu-s bune de nimic. Sunt altii care dupa tratament au devenit si mai depresivi. Iti zic ce ar vindeca-o in cazul de fata, sa afle ca mama ei s-a vindecat de hepatita si leucemie, asta ar face-o cea mai fericita din lume, nu pastilele.

Da, este o boala psihica daca fara acele pastile nu depasesti aceasta boala...omul a scris ca bolile acelea sunt ale bunicii si mama sa are depresie, asa ca citeste cum trebuie daca te bagi daca nu, nu mai comenta mr.

Cu parere de rau iti spun dar mama ta exagereaza.
Imi pare rau pentru situatia bunici tale pentru ca este una dramatica, dar este o femeie in varsta ce pana la urma va deceda si nu stiu cum mama ta nu are maturitatea necesara sa inteleaga asta.Are copii de crescut, familie de intrerinut nu poate intra in despresie pentru ca moare un batran pentru ca la toti ne vine vremea.
Poate tu nu iti permiti sa vorbesti lucurile astea cu ea, dar cred ca ar trebui sa discuti cu un adult ce sa ii spuna asta.

'boala...omul a scris ca bolile acelea sunt ale bunicii si mama sa are depresie, asa ca citeste cum trebuie daca te bagi daca nu, nu mai comenta mr.'
N-are nicio legatura asta cu ce am zis. Iti place sa ataci? Sau te simti atacat? Am zis ca depresia e o boala psihica si nu are nevoie de o reactie chimica provocata de pastile in creier ca s-o trateze. Daca ea ar afla ca mama sa s-ar vindeca de boli, asta nu ar cauza nicio reactie chimica in creier dar i s-ar vindeca depresia instant. Eu zic sa nu mai pui botu' la afacerea asta unde se exploateaza problemele oamenilor ca sa se faca bani de pe urma lor. Rezolvarea problemei in sine vindeca depresia, nu pastilele.

Mai lasa-ne mai omule cu masoni si teoria conspiratiei, eu stiu ca dupa 6 luni esti ca nou, pe vorbe si pe spovedit la preot nu trece nici cu ceai de msetel. Este o boala pe care te asigur ca nimeni nu stie sa o vindece dar tratata o tii sub control, s-a vazut ca exista o legatura intre scaderea serotoninei si a altor substante din creier dar nu se stie cauza exacta care declanseaza si mentine aceasta boala, dar atata timp cat poti scapa de durere de ce nu. Pe de alta parte daca ai fi luptat cu aceasta boala ai fi stiut cat de grea este dar sa dam asa din gura aiurea cand pe noi nu ne doare nimic e altceva. Eu nu-s nici mason nici nu vand produse. stiu ca farmaciile sunt afaceri prospere dar asta este datorita industrializarii si tehnologizarii apar boli care inainte nu existau este pretul platit pentru. ca traim in acest secol. boli precum cancerul, hepatite b, c, leucemie, colon iritabil si boli psihice au o frecventa enorma acum fata de acum 100 de ani si societatea joaca un rol in acest lucru. daca tu imi arati ca te vindeci de o afectiune a creierului doar cu vorbe ma fac adeptul tau si te urmez ca pe Iisus. Testele de laborator au aratat ca extirparea glandei care produce serotonina la soarcii de laborator i-a facut sa stea retrasi in intuneric toata ziua.soarecii carora nu li s-a extirpat aceasta glanda umblau de colo colo exact cum era normal pentru ei. Administrarea de serotonina la cei care stateau retrasi i-a facut dupa un numar de zile sa se comporte si ei normal. SA CAUTE CAUZA, pai cauza este in creier, spune tu cauza ca nici cele mai mari genii nu au descoperit-o. Nu vreau polemica cu tine respect raspunsurile tale dar fa-o constructiv. Eu sunt trecut prin depresie ca boala nu prin episod depresiv pe care il poate avea oricine 1 data in viata, tu nu cred ca ai trait aceasta experienta si nici nu iti doresc. DE CE SA LUAM PASTILE? PENTRU CA NE COSTA MAI PUTIN EFECTELE ADVERSE DECAT SA NE SINUCIDEM!

Deci mai pe scurt tu crezi ca anti-depresivele sunt pastilele minune care tin depresia sub control in locul tau.

'daca tu imi arati ca te vindeci de o afectiune a creierului doar cu vorbe'
Esti pe langa omule. Nu mai continui. Fii tu expert in continuare.

Ca de obicei ești simpatic. Acea entitate eu o numesc virus informatic.
E cam tot acolo.

Am dat și eu într-o depresie de primăvară.
Am ieșit în oraș.
Cum a dat soarele, a ieșit și studentesele din sesiunea de iarnă.
Era atâtea pe bul, iar mie mi se părea că sunt singur.
Toată lumea era a mea și eu le doream pe toate.
Și nu le puteam pe toate că, mna...
Și așa o depresie ce m-a apucat...
Ce pastilă să iau?
Am auzit că viagra ajută...

Ce ai tu nu e depresie este timiditate
Mai patesc si eu din cand in cand. Nu zic orasul dar avem niste bucate... "nu stiu daca in alte sate sunt astfel de aparate!"

Nu este depresie, este presie.
Timid am fost, acum sunt mai îndrăzneț.
Cu 36 de ani pe un picior, ar fi și cazul...