Am si eu o intrebare cam ridicola, cred, credeti ca sunt destept? I mean am facut 14 ani pe 2 iulie, yay, si de multe ori mi-am pus intrebarea asta. Cu scoala nu o duc prea bine si nici nu prea imi pasa de ea deoarece eu am alte preocupari gen: qwan ki do, sa citesc multe caaarti ( genurile mele preferate sunt SF-ul, Fantasy-ul si Horror-ul ), cultura generala, IUBESC ASTRONOMIA SI BIOASTRONOMIA, sunt undeva pe la inceputul ateism-ului, gandirea critica, IUBESC ROCK-UL/METAL-UL, pur si simplu ma regasesc in multe melodii, imi place sa ma gandesc la viitorul meu, si nu numai al meu, dar si tarii noastre, planetei noastre, planuiesc sa scriu o carte pana la varsta de 17 ani, extrem de putina lume stie ca sunt undeva pe la inceputul ateism-ului, pot sa fac growl-uri ( pentru cei care nu stiu ce sunt alea. ii rog sa caute pe google sau pe youtube ceva de genul "Death Metal Growl" ), de multe ori cand sunt cu fratele meu, gen doar eu si cu el, incep sa-i povestesc despre ipotezele mele in privinta existentei vietii extraterestre, ii explic termeni din astronimie sau bioastronomie, nu-mi place football-ul, sunt gamer, mama mea nu stie aproximativ nimic despre mine ( adica aproape tot ce-am scirs eu mai sus ), ea crede ca notele masoara inteligenta si varsta maturitatea, eu insa nu sunt de aceeasi parere cu ea, ea e dezamagita de mine ca " tot ce stiu sa fac este sa iau note proaste la scoala si sa ma joc pe calculator ", am uitat sa mentionez ceva, dar nu cred ca are importanta, m-am apropiat de ateism dupa ce a murit bunicul meu ( in mod ironic cred ) nici nu stiu cum sa-i spun mamei despre toate astea, nici nu cred ca ma va crede, cred ca va credea ca totul este o scuza pentru notele mele proaste la scoala, sunt o persoana introvertita, vad lumea intr-un CU TOTUL alt mod, cred ca daca al treilea razboi mondial s-ar declansa ( ceea ce este foarte probabil dupa parerea mea ) este ca al patrulea razboi mondial va fi cu sageti si sabii ( nu cred ca avea importanta nici asta :p ) Stiu ca sunt in acea parte a vietii in care pubertatea isi face de cap cu corpul meu si cu mintea mea ( apropo, sunt baiat ), mama a vrut de multe ori sa ma duca la psiholog deoarece ea crede ca sunt un anti-social ( ea crede ca am foarte putini prieteni, si ca vorbesc foarte putin cu aceastia. intr-adevar, chiar am putini prieteni, restul-s doar persoane cu care mai socializez ) dar eu m-am opus si inca am impresia ca si acum vrea sa ma duca la un psiholog., nici nu stiu daca ar trebui sa pun intrebarea asta aici sau chiar sa ma duc la un psiholog ( asa cum imi spune mama ) si sa vorbesc cu el... Deci intrebarea mea este, sunt sau nu inteligent? ( scuzati categoria, dar cred ca asta e cea mai potrivita )

Este posibil sa fii inteligent, desi este destul de greu spus. Inteligenta nu se masoara in felul asta. Inteligenta este capacitatea de a transpune in viata reala informatiile pe care le detii si capacitatea de a te adapta. Cel putin asta este una dintre defintiile inteligentei, care mi personal mi se pare cea mai plauzibila. Un om cu foarte multe cunostinte dar care nu a lucrat in viata lui sau are un job ca paznic nu este un om inteligent. Degeaba a detinut acele cunostinte daca nu a putut sa faca nimic cu ele, deci nu a avut capacitatea de a le folosi in scopul de a se adapta si de a le folosi in avantajul sau. Prin urmare, un om inteligent va sti cum sa creeze oportunitati pentru el. Sau macar sa recunoasca o oportunitate atunci cand o vede.
Importanta scolii, nu o subestima. Scoala iti ofera o baza pe care vei putea cladi mai tarziu altceva. Este o baza in urma careia mai tarziu iti va fi mai usor sa iti gasesti preferintele. Daca iti place cultura generala, scoala este locul perfect in care poti dobandi o cultura generala vasta. Cum te astepti sa intelegi in totalitate astronomie si bioastronomie daca nu vei intelege macar bazele fizicii si biologiei? Poti fii sigur pe tine ca ai inteles cum trebuie cand stii ca nu ai nicio baza in astfel de domenii? Iar in afara de a-ti oferi o baza scoala ajuta la imbunatatirea inteligentei. Cu cat ai mai multe informatii in minte cu atat vei putea face sinapse mai usor. Daca memoria se refera la numarul sinapselor facute in creier, inteligenta se refera la rapidiatea lor. In momentul in care mergi la scoala vei avea mai multa practica in crearea acestor sinapse. Plus de asta iti poti imbunatati inteligenta. Profita de scoala. Capacitatea de a stoca informatie si de a imbunatati inteligenta incepe sa scada dupa 28 de ani.
Cat despre ateism, exista si oameni religiosi inteligenti. Paradoxal chiar si unii dintre cei mai mari oameni de stiinta s-au declarat religiosi sau in fine, nu au fost tocmai atei, precum Einstein sau Newton. Ateismul nu te face neaparat inteligent, asa cum nici credinta nu te face neaparat idiot. Preferintele muzicale, la fel nu spun nimic despre inteligenta ori abilitatea de a face growl-uri. Cei care prefera rock, metal au probleme cu stima de sine, nu sunt muncitori dar sunt creativi. Sau cel putin asta spun studiile. Iar despre cartile pe care le citesti, este foarte bine ca citesti, dar nu toate cartile sunt bune. Personal nu ma omor cu SF-ul. Am citit o perioada in timpul adolscentei mai ales carti SFFH, dar majoritatea nu sunt foarte bogate, din punctul de vedere al mesajului transmis sau cultural vorbind. Exista exceptii evident. Unele dintre ele vin cu ipoteze interesante.
Dupa cum spuneam, nu pot trage nicio concluzie despre inteligenta ta, dar pot trage anumite concluzii despre caracterul tau, din ceea ce scrii. Pari destul nesigur pe tine si ai nevoie de confirmare, altfel nu ai mai fi pus intrebarea aici. Banuiesc ca este important pentru tine sa fii inteligent. Esti inca adolescent deci treci printr-o criza de personalitate si simti nevoia sa te deosebesti prin ceva anume. Asta se intampla cu majoritatea adolsecentilor. Simt nevoia sa se cunoasca mai bine, sa se afirme printr-un fel sau altul si sa se deosebeasca de ceilalti. Imi imaginez ca vrei sa fii apreciat de mama ta. Uneori faptul ca parintii nu te cunosc pentru ceea ce esti poate reprezenta o frustrare. Iar in cazul asta stiu ce spun. Parintii mei nu au fost niciodata multumiti de ceea ce fac, nu cunosc foarte multe lucruri despre mine, intotdeauna ii vedeau pe ceilalti mult mai buni si niciodata nu au apreciat prea mult realizarile pe care le-am facut. In momentul in care am absolvit facultatea, parintii m-au sunat dupa vreo cateva zile sa ma intrebe ce am facut, iar cand le-am zis ca am absolvit (chiar printre primii) raspunsul lor a fost ceva de genul "Bravo, nici nu ne asteptam la altceva" si apoi au schimbat subiectul. In timp ce ceilalti colegi erau sunati la prima secunda dupa iesirea din examen de parinti, sarbatoareau cu ei sau primeau cadouri de la ei, eu doar asta am primit. Desi situatia noastra este un pic diferita, ideea este ca stiu cum este sa te simti uneori invizibil in fata parintilor sau sa nu te simti apreciat de ei. Dar trebui sa treci peste. Nu are rost sa incerci sa demonstrezi nimanui cat de bun sau special esti, decat tie. Iar asta este o lectie pe care eu am invatat-o mult mai tarziu. Daca realizezi asta din timp te va scapa de mult efort si multa bataie de cap.
Iar daca mama ta vrea sa puna deoparte niste fonduri pentru a te trimite la psiholog, nu vad de ce ai refuza. Poti invata foarte multe lucruri de la un psiholog si poti descoperi perspective noi de care poti beneficia mai tarziu. Invata sa privesti uneori lucrurile si din ansamblu.