Azi e probabil una dintre cele mai importante evenimente din viata. Bine pentru unii nu e ceva wow. Plec de acasă. Am 21 de ani si plec din cauza părinților mei. Sunt niste părinți toxici care m-au controlat toată viata si au știut să mă facă să mă simt incapabil din orice punct de vedere. Sunt anul 2 la o facultate de inginerie electromecanic din oraș (Nu am putut să plec în alt oraș pentru ca au refuzat să mă susțină financiar) și lucrez și part time. O sa fie un șoc pentru ei pentru ca au facut tot posibilul sa cred ca eu nu o sa ma descurc singur. Ideea e ca tot ce imi doresc e sa imi termin facultatea liniștit fără să imi ia carnetul de student din portofel si sa se uite pe note (ca in timpul liceului). E groaznic pentru ca la 21 de ani ma simt ca si cum as fi la 35 de ani cu 3 copii de gat...adică în permanență obosit. Vreau sa primesc sfaturi de la cei care au trecut prin asemenea experiențe!

Daca nu ma insel am luat lumea in larg la 21 de ani cand facusem scoala de soferi pentru bus, camion si tir. Cu incercari si o calatorie printre straini am ajuns la 23 sa ma urc in tir si sa-i dau bataie in lumea larga de atunci o tat lalai pe monstrul soselei numai ca vin acasa zi de zi acum. Am de gand sa ma retrag din strainatate dupa 10 ani pana atunci mai creste orasul meu, un aeroport mai multe blocuri si salarii mai mari garantat. Aveam discutii cu parintii pentru ca nu erau locuri de munca unde stateam cand locuiam cu ei, zona mai light era dar nu am fost in RO. Ambitionat de volan acum am devenit proprietar la un imobil care il platesc in 5 ani apoi inca 5 ani strang bani pentru masina noua si nu imi mai lipseste nimic dupa. Recomand sa pleci din tara 10 - 20 de ani sa iti faci si tu un apartament pentru tine si dc nu o masina buna apoi cu vechime poti castiga peste 1000 eur in tara, e in cautare meseria ta.

Să încerci să te răzbuni. Să te răs-buni, adică să întorci binele. Astfel, dta trebuia să devii independent, ca să te poți desurca singur în viață, fără ei, cpci nu sunt nemuritori. Dacă s-au comprtat așa încât te-au determinat să îți iei responsabilitatea vieții personale în mâini proprii, te poți gândi că ți-au făcut indirect un bine, a fost modul lor atipic de a te educa.
Astfel, eu zic așa. Să nu pleci trântind ușa, să lațși loc de bună ziua și să îi mai vizitezi din când în când, să îi inviți la nuntă. O idee.