.. Deci ce traiesc eu acum nu doresc nimanui!
Sa incep. Astazi m-am dus la Bunica si Bunicul meu (stau fata in fata cu blocul nostru). Cand am ajuns i-am imbratisat, mama s-a dus in bucatarie la bunica, iar eu am ramas in dormitor cu bunicul care are vreo 87-88 de ani, si am stat noi acolo am vorbit pana cand a adus vorba de "viata lui", si incepuse sa se vaite ca nu a reusit sa faca prea multe pentru noi, ca nu mai are puteri, ca sa uscat pielea pe el, ca nu mai are multe zile, in fine pana cand i-au dat lacrimile, dupa care am incercat sa il consolez, dupa a venit mama a stat ea acolo si a venit vremea sa plecam eu am pupat-o de bunica dupa care l-am pupat pe bunicu si atunci mi-a strans mana tare si incepura sa ii dea iar lacrimile, si simteam ca nu trebuie sa ii dau drumu orice ar fi, dar imi spuse mama ca trebuia sa plec, si asa am facut... Dupa cand coboram scarile sa ies afara am auzit ca spunea : "Am trait sa ii mai vad si pe ei".
Mentionez ca bunicul meu nu este tatal tatalui meu. Deoarece bunica divortase si s-a recasatorit. Dar dintre toti bunicii mei la el tin cel mai mult chiar daca nu este sange din sangele meu.
Simt ca explodez si ca imi dau lacrimile cand ma gandesc la asta. Nu pot sa traiesc cu gandul ca el nu mai exista si ca nu va mai fi in viata mea.
Draga mea. ceva asemanator am trait si eu, doar ca era bunica mea adevarata.s-a imbolnavit brusc si nici nu vroiam sa ma gandesc la viata mea, fara prezenta ei in ea.si totusi, inevitabilul s-a produs.dar m-am gandit ca viata isi urmeaza cursul, si odata si odata trebuie sa ne luam ramas bun de la cei dragi.am visat-o o singura data la cateva zile, si imi spunea ca e bine si ii place unde a ajuns. poate pare bizar, dar pe mine lucrul acesta m-a linistit foarte mult.nu te gandi acum, ca iti faci rau singura. timpul vindeca orice rana.vei vedea
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
N-am înţeles! A murit?
Dacă este aşa, trebuie să te consolezi ca a ajuns la o varstă la care puţini oameni ajung! Şi că toţi suntem datori cu o moarte! Mai devreme sau mai tarziu!
Răspunde
Eu n-am decat un bunic mort,dar era sange din sangele meu si tineam la el dar,asta e, te nasti, traiesti si mori.si plus de asta, nu multi ajung la varsta asta, ar trebui sa fii mandru ca bunicul tau a ajuns pana acolo
Chiar m.a sensibilizat foarte mult intrebarea ta. si eu imi iubesc bunicii enorm de mult in special cei din partea mamei. Cred ca in timp ranile tale se vor vindeca. acum ai nevoie de familie si prieteni care sa fie alaturi de tine:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
