Deci is socat. Caut pe internet raspunsuri si vad ca majoritatea copiilor nu se inteleg cu parintii. Este cineva dintre voi care se intelege foarte bine cu ei? Detaliati.

Eu mă înțeleg destul de bine cu maică-mea. Dar trebuie să zic că față de alți părinți chiar e înțelegătoare și poți să discuți cu ea

Nu ai cum. Suntem generatii diferita cu mentalitati diferite. Respectul trebuie sa fie prezent. Cauta sa nu judeci. Priveste inainte. Ai o viata pe care trebuie sa o traiesti asa cum si altii au facut.o.

Cazuri extreme. Ori copii razgaiati care fac pe sefii cu parintii lor, ori invers, de nu sufla de frica in fata lor. Intr-o familie normala e imposibil sa nu te intelegi.

Pai ce vrei sa stii mai exact? tu vorbesti cu ei, ei vorbesc cu tine si va intelegi.

E clar semnele sfarsitului sunt aproape o sa ajungem sa ne distrugem intre noi exact cum scrie in Biblie, societatea umana se autodistruge singura incet dar sigur.

Eu ma inteleg bine cu ai mei. Adica nu ma cearta, iar eu nu fac tampenii si invat. La ce te referi prin detalii?

Eu, personal ma înțeleg destul de bine cu părinții. Cred ca pentru a te înțelege bine cu aceștia trebuie sa comunici mai des și sa nu intervină certuri deoarece de multe ori certurile în familie strica relațiile între aceștia. Acum depinde și de atitudinea părinților asupra copiilor(aici ma refer la părinți adulteri sau violenți). În cazurile de acest fel ma tem ca nu exista o cale de a comunica în pace și liniste cu aceștia. Bine, aceasta este o situație aparte însa în general comunicarea și realizarea unor activități plăcute în familie susțin înțelegerea cu membrii acesteia.

Eu am trait intr-o familie mai mult decat ok, am fost respectata si n-am iesit din cuvantul lor. Poate am avut noroc. Desi ma certam foarte des cu mama mea, chiar si cand spargeam un pahar(lucru pe care i-l reprosam mereu, ca nu este normal sa ma certe din orice rahat) acum la 27 de ani sincer o inteleg. Ea trebuia sa aiba grija de casa, de masa, sa lucreze, sa fie femeie si sa se aranjeze, sa fie femeie pentru tata si daca-i mai ramanea timp pentru ea cred ca era o minune. Era normal sa fie stresata si nervoasa, mai ales ca este o fire vulccnica. Tata in schimb e un om molcon, care nu injura niciodata, pe care doar o data l-am vazut beat (ca aniversarea lor de casatorie de 24 de ani, acum au 37 de ani. Era fericit ca ne-am mutat la casa si era petrecere mare).La noi acasa totul era egal, sambata cu totii faceam curat, cand se facea mancare seara dupa ce veneau ei de la munca tata taia carnea si legumele si mama statea la aragaz si o gatea. Desi ei au fost foarte ocupati sa munceasca si nu prea au avut timp sa petreaca cu mine, mi-au fost mereu alaturi. Era armata acasa, nu aveam voie sa ies afara prea mult, norocul meu a fost ca mi-a placut sa citesc si nu ma plictiseam. La 18 ani la 12 noaptea intram in casa, pentru ca eram clasa a 11-a. Depinde ce te deranjeaza la ei, daca sunt mofturi precum ca nu-ti dau bani de cheltuiala sau alte lucruri superficiale, crede-ma este spre binele tau. E foarte bine daca te invata cu putin pentru ca vei aprecia altfel valoarea banului cand vei munci. Eu acum mai mult ca niciodata i-am inteles de ce poate nu au procedat corect sau de ce au facut anumite lucruri care atunci nu mi-au picat bine. Ei sunt parintii tai si in mod normal isi doresc ce este mai bine pentru copilul lor. Comunicarea e foarte importanta, sa fie deschidere si sinceritate intre voi. Eu cand vorbesc cu ei la telefon si mai povestim sau cand ne intalnim vorbim foarte deschis, vorbesc daca am fost la vreo intalnire si cum a fost, chiar chiar si cu tata care doar ma asculta, el nu prea se pricepe la vorbe si sfaturi, dar n-am nicio jena sa-i spun anumite lucruri, cum ar fi chiar si ca am probleme ce tin strict de femei. Gandeste-te la ei ca la cei mai buni prieteni ai tai, daca nu simti sa te destainui, n-o face fortat si normal, nu le spune chiar tot ca pana la urma ai viata ta. Dar nu uita ca prietenii vin si pleaca, ne dezamagesc de multe ori, in schimb familia e sfanta.