Salut,TPU. Deci. nici nu stiu cum sa incep. Simt pur si simplu ca am sa explodez.Nu am cu cine sa vorbesc,sunt varza la chestia asta. M-am inchis in mine foarte mult si nu mai pot sa ma trezesc la realitate.
Pur si simplu simt ca mor pe interior putin cate putin, zi de zi.Si nimanui nu ii pasa. Nu am nevoie de atentie,cum spun ai mei.
Acum o saptamana mi s-a facut rau la scoala si am lesinat de abia m-am putut ridica in picioare, si cand i-am sunat pe ai mei sa ma duca la spital, tata mi-a zis:" vad ca e o moda sa lesini acum". Si e chiar dureros sa auzi asta din gura parintelui tau.Bineinteles ca a trimis-o pe mama mea sa vina sa ma ia,si m-a dus la spital,pentru ca mna el poate era prea"ocupat". Si la spital, dupa ce mi-au facut analize,mi-au spus ghiciti voi ce : sunt prea inchisa in mine si am acumulat foarte mult stres ( in familia mea e si o situatie delicata cu bunicul meu si de atunci chiar ca m-am schimbat ). Doctorul mi-a spus sa nu ma mai enervez,caci s-ar putea intampla lucruri si mai grave. Si cu toate astea,de atunci parintii mei tot cauta sa se certe cu mine din orice fleac,sa imi raspunda pur si simplu in sictir,si sa vrea sa dea in mine. Ma jignesc incontinuu,credeti-ma,nu e placut sa auzi din gura unui parinte ca esti un esec,ca a facut un gunoi etc...
Vreau sa plec la liceul militar pentru a depasi conditia in care ma aflu acum,vreau sa fiu mai mult decat au fost parintii mei,si cand le-am spus ca vreau sa plec in alt oras pentru a face liceul mi-au spus ca nu o sa reusesc si de fapt vreau sa plec ca sa scap de ei. O incurajare frumoasa, nu?
M-am saturat pur si simplu. Nu le pasa, stiu foarte bine ca imi este mereu rau si ma consum si etc, si cu toate astea ei tot ma demoralizeaza..barem ca dau si 50 de pe pregatire la matematica, si aia in loc sa ma ajute, ma loveste si ma injura. deci pentru 50 de lei in loc sa ma ajute la matematica, ea ma batjocoreste ..Am incercat sa le explic si situatia cu pregatirea, dar nu vor sa auda, din cauza unui 7 la matematica.
Vreau doar sa spun ca nu mi se par normale reactiile lor, nu mi se pare ok sa ma descurajeze atat de mult si sa ma certe fara motiv.
Vreau sa va cer un sfat.ce as putea face in legatura cu situatia asta? m-am saturat ca proprii mei parinti sa ma faca "dezamagire".
si inca un lucru..stiti un site cu consiliere psihologica gratuita?
multumesc ca ati citit.

Cati ani ai?

Everinthingwillbeokay

Si mda, am 14 ani

Salut. "problema" ta este pe sistem nervos, se numeste depresie. Din pacate in cazul tau parinti sunt motivul principal deci eii sunt exclusi de la a te ajuta sa depasesti acest moment. Eu iti propun sa iti faci un obiectiv dupa care sa te ghidezi (in cazul tau daca vrei sa ajungi la liceu/academie pregateste-te fizic, motiveazate pe tema asta si numai lua in seama tot ce zic ai tai.
Personal te respect ca ai avut curajul sa spui aceste lucruri aici, asta pot spune ca e primul pas in combaterea depresie, acea descarcare.
Numai lua in seama ce zic uni alti, chiar daca sunt parinti tai, in multe cazuri nu numai in al tau parinti sunt acea "Pacoste" nu copii. Cu tupeu inainte! Vei trece peste acest impas.

Buna. Aceeași problema o am si eu doar ca eu fac 14 ani de-abia pe 30 Noiembrie. Crede-ma știu cum e. Tatăl meu ma pedepsește pentru orice nota mai mica sau egala cu 8. Am pus si eu o astfel de întrebare si părerile au fost împărțite, dar nici un de ajutor. Părerea mea este sa încerci sa vorbești mai deschis cu ei. Si eu sunt închisă in mine si crede-ma nu face bine deloc. Voi nu aveți psiholog in Scoala? Dacă da vorbește cu el despre problema ta poate te ajuta.

Liceul militar nu e o solutie. Trebuie sa fii foarte puternic/a mental ca sa faci fata acolo.
Este foarte rau ca ai ajuns aici, este si vina ta nu numai a parintilor. Ai de luptat si cu tine insati (as intelege ca esti fata).
Eu as incepe prin a vorbi cu ai mei. Le-as spune ca as vrea sa imi imbunatatesc viata, sa fac in asa fel incat sa fie si ei multumiti dar ca as avea nevoie de sprijinu lor - sa se poarte bine cu mine, sa ma ajute in loc sa ma critice daca mai gresesc. Ai putea incerca sa iti faci un master plan pentru viata ta (sa stabilesti ce vrei sa devii in toate domeniile vietii), sa iti stabilesti un obiectiv pe termen scurt si sa iti faci un plan de actiune DE CARE SA TE TII INDIFERENT CE SE INTAMPLA. Iti sarbatoresti fiecare mic succes (iti cumperi ceva, faci ceva ce iti place, te simti bine cu tine). Treptat lucrurile vor merge mai bine. Dar trebuie sa gasesti puterea asta in interiorul tau!

Hei! Nu ai de ce sa te inchizi in tine, lumea e frumoasa si sigur exista pe lumea asta o persoana frumoasa la suflet care sa te faca sa fii fericita. Eu am o prietena care sata tocmai la Bucuresti, iar eu la Craiova, si vine in fiecare vara aici. Ii duc dorul in fiecare zi si suntem tare unite
Incearca sa vorbesti cu parintii tai, spune-le sa te asculte macar o clipa, si eu zic sa le faci o surpriza la Craciun. Gandeste-te Inca esti o copila

Daca te gandesti mult la chestiile astea nu prea o sa te ajute, incearca sa nu bagi de seama caci negativul de multe ori atrage si mai multa negativitate, te concentreaza pe lucrurile pozitive si ceea ce iti place tie.

Stiu prin ce treci... ai putea merge la psihologul scolii. Sau ai putea sa le spui desi cred ca s-ar enerva si te-ar asculta doar daca ai face ceva extrem (asa fac mereu). Daca vrei sa vorbesti cu cineva care s-a luptat cu multe depresii in jur mai ales cand ar fi trebuit sa fie in depresie el poti sa imi trimiti un mesaj cu o adresa de mail, un hagout, un id de mess ceva...