Eu o sa-ti raspund cat se poate de sincer, academic si scurt:
1.Concurenta scoate cele mai bune produse si ce e mai rau din oameni!
2.O sa-ti dau tot un exemplu din viata mea.Eu ma asteptam sa ies al doilea pe clasa si vream sa ma duc dininte de medii sa o fellicit pe Nora pentru ca invata mai bine, dar se pare ca am aflat mai repede ca sunt primul pe clasa(Nu dau 2 bani pe asta), Nora a facut la fel cum vream sa ii fac eu ei si m-a pupat si felicitat totodata!
3.Nu am
4.Nu trebuie sa fii frustat de fericirea altora, concentreaza-te mai mult pe feriirea ta!
5.Nu
O persoana invidioasa e frustrata, niciodata nu e multumita si e nefericita.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.
Heii :3.
1. Concurența și invidia între colegi nu mi se pare normală, deoarece școala este pentru a invăța. Pentru a învăța ca apoi să știi, nu pentru a toci lecțiile doar din dorința de a fi mai bun decât ceilalți. Colegii trebuie să se ajute între ei, ceea ce în ziua de azi nu prea mai intâlnești, nu să se invidieze pentru note.
2. Părerea mea este că nu trebuie să invidiezi pe nimeni, ci mai bine încearcă să fii tu mai bun, dacă vrei cu adevărat asta.
3. Nu cred că întâmplările de acest gen ar trebui să vă afecteze relația bună pe care o aveți. Atunci când cineva te iubește, nu renunță la tine pentru că ai picat un examen.
4. Sincer nu. Fericirea altora îți transmite, la rândul ei, fericire, sau așa ar trebui.
5. Dacă vrei să fii popular, e un lucru bun, dar la rândul lui are și dezavantaje. De cele mai multe ori, ai atât de multă ambiție, încât uiți să fii tu. Și așa îți îndepărtezi prietenii adevărați, ajungând să fii inconjurat doar de prieteni falși.
1. Da, concurenţa naşte invidia uneori, dar este o concepţie greşită deoarece mulţi dintre aceşti "confuzi" nu ştiu cum să concureze sau de ce fac acest lucru, iar de multe ori se ajunge la dorinţa de a elimina adversarul.
Nu trebuie luată în nume personal. Concurenţa este benefică în ideea de a te ambiţiona să te perfecţionezi şi să devii mai bun, respectând-ţi adversarul în acelaşi timp. Spre exemplu, în urma unui meci de fotbal, după ce adversarul te-a intimidat, umilit şi înfrânt (ori invers, nu contează), te duci să dai noroc cu el şi poate să beţi chiar şi o bere împreună (vorbesc în principiu. Nu trebuie să bei ceva neapărat).
2. Mândrie, orgoliu şi demnitate? Este un domeniu vast. Toţi aceşti termeni corelează şi când îi rostesc, parcă mă umplu de încredere şi virtute. Pentru mine personal, poate sunt factorii cei mai importanţi de care ţin cont în conduita cu ceilalţi, dar nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că aşa simt eu, şi nu cred că sunt singurul care gândesc aşa. Consider aici că e important să-ţi cunoşti limitele şi să nu te laşi umilit sau călcat în picioare. Aici ţine de fiecare în parte şi de situaţie; e bine să ştii, cântărind lucrurile, când să renunţi sau să mergi mai departe.
3. Nu ştiu ce vrei tu aici, probabil orgoliul nu te lasă să te confesezi persoanei iubite de ceva care nu eşti mândru.Tu şi persoana iubită vă susţineţi cel puţin moral (dacă nu şi financiar) în mod reciproc. Atunci când eşti în impas, este momentul cel mai potrivit de a susţine şi a oferi sprijin.
4. Nu te ajută cu nimic invidia pentru astfel de lucruri.
Stats-urile de pe facebook - multe dintre ele le consider neinteresante ori meschine, pentru că puţini spun cu adevărat ceva prin acest intermediu.
5. Dacă nu apreciezi unde şi cum eşti acum, cum te vei bucura atunci când vei fi sus şi popular?
anonim_4396 întreabă: