Salut TPU!
Întimpin și eu o "problema de familie", sau nu știu cum as putea-o nu-mi mai bine. Ma rog... treaba sta în felul următor:
Nu duc o viață tocmai interesanta, plictisitoare as zice eu. Sa ma exprim altfel... sunt o introvertita data dracului cu părinți foarte stricți. Alaltăieri am purtat o discuție mai "aprinsa" cu tatăl meu legata de unghii. Da. Unghii. Ca să fiu mai detaliata, eu provin dintr-o familie credincioasa, un pic mai exagerata. Tatăl meu e ăla cu o mentalitate învechita de pe vremea comunismului... E contra machiajului și a tot ce ține de machiaj. De mica m-a infricat sa nu ma fardez, sa nu-mi fac unghiile, sa nu mă pensez sau "smulg sprâncenele" asa cum obișnuiește el sa o mai spuna, pentru ca vezi Doamne e păcat și o baga pe aia cu: "Unde ai văzut-o tu pe Maica Sfânta vopsita la ochi și unghiile roșii?". Din clasele mici încă m-am simțit inferioara celorlalte colege ale mele. Văzându-le pe toate de aceeași vârstă ca mine aranjate și pensate și date cu oja făcându-mă sa-mi doresc și eu, normal. Primisem la un moment dat Bullying pe tema asta, pe faptul ca eu nu ma pensez și nu-mi știu colora unghiile. Am fost judecata și luata în derâdere de toți ceilalți dar tot nu am ieșit din cuvântul lui tata pana cand am ajuns la liceu și lucrurile s-au schimbat. Țin sa menționez ca am am aproape 18 ani și toata viața mea am fost catalogata un copil cuminte și timid fara prieteni. Ceea ce e și adevărat, nu am o viață sociala și nu simt ca trăiesc. Am fost și în continuare sunt judecata pentru caracterul meu timid, pentru faptul ca n-am prieteni și nu ies din casa, pentru faptul ca nu fumez și nu ma știu distra asa cum se distrează toți ceilalți adolescenți și asa mai departe pana la aspectul fizic. Toate acestea mi-au provocat stări depresive și stima de sine scăzută.
Revenind, am început sa mai cresc și să-mi dau seama ca mentalitatea aia a lui nu ajuta cu nimic. Nu eu am decis sa ma nasc, așa că lasă-mă sa fac ce vreau cu corpul meu.
Alaltăieri, la fel. A început scandalul și reproșurile referitoare la unghiile mele. (Nu-s exagerate deloc, ci din contra, am păstrat tenta aia naturala, scurte. Nicidecum n-am exagerat.) Din "normele lui Dumnezeu" pana la expresia "Ți-am oferit prea multe și tu-ți bați joc de munca mea" Hai nu zău? Ar mai fi: "Ți-am oferit prea multa libertate și ți-o iei în cap! Mâine ailaltă ajung sa te vad cu piercing în limba și-n buric, la fel ca o depramata, așa ai sa ajungi!" Cuvintele astea chiar dor. De la niște unghii... Sa ajuți la astfel de concluzii... Atunci e rău. Ah și depramata? Frumos tata, frumos. LIBERTATE? Serios? Ca mi-o iau în cap, serios? Adevărat, sunt un copil rău că n-am făcut curat în toata casa, sunt un copil rău că îmi mai dau cu oja din când în când și "-l supăra pe Domnu'", ajung în iad ca mi pensez sprâncenele, sunt o depramata daca aleg sa ma aranjez și eu câtuși de puțin, nu?
Încet, încet încep sa simt cum ma înec în propria viața. Am senzația ca ma scufund tot mai adânc și n-o sa mai am puterea sa ma ridic la suprafață. Plecarea de acasa ar fi o soluție?

Buna.
Dacă ai aproape 18 ani, atunci ești la liceu și urmează sa mergi la o facultate?
Astfel de părinți nu își dau seama cât afectează copiii și ca nu fac altceva decât sa ii întoarcă împotriva lor și sa ii îndepărteze.
Pana la urma urmei, nu reușești sa faci nimic dacă impui reguli stricte pentru ca asta e credința ta.
Plecarea de acasă, da, ar fi o soluție, dar după ce faci 18 ani, pentru ca atunci nu o sa mai aibă ce face.
Dacă urmează sa pleci la facultate, atunci mai ai putina răbdare pentru ca oricum o sa pleci atunci de acasa. Sau atunci ai putea.
Dacă nu, si o sa te muți doar separat de ei, Încearcă sa fie cu cât mai puțin scandal sa nu îți para rău mai târziu.
Eventual, poți încerca sa le spui ca ai ajuns la o vârsta la care poți decide tu singura ce crezi ca e bine si ce crezi ca e rău si ori te accepta așa, ori te muți.
Oricum ar fi, e dificil cu așa părinți si te înțeleg. Așa au fost si ai mei, doar ca nu atât de exagerați cum spui tu. Și cel mai bine a fost după ce am plecat. Dar nu am plecat cu scandal si încă mai sunt momente când îmi mai comentează de câte o chestie pe care o fac si ei cred ca nu e bine, dar nu bag in seama. De s-ar limita raiul si iadul la aspectul fizic.
Pana la urma, fiecare om are dreptul sa aleagă ce si cum sa creadă.
Multă bafta!

Buna, intr-adevar tatal tau pare a fi un extremist al religiei, nu prea pot sa inteleg persoanele de genul, oricum sa iti faci unghiile sau sa te machezi nu e un pacat conform Bibliei daca e sa o iei pe partea lui, din nefericire tatal tau nu cred ca ar accepta o parere de genul. Pana la urma, sa te pensezi, sa te dai cu oja, sa te machezi sunt parti ale feminitatii.
Parerea mea, asteapta inca putin sa faci 18 ani si sa termini clasa a 12-a dupa care, daca totusi nu doresti sa muncesti ca sa te poti intretine, incearca sa mergi la o universitate dintr-un alt oras daca ai tai isi permit sa te intretina(asta in cazul in care nu esti admisa la buget), iar acolo poti sa iei o gura din viata. Totusi, e foarte naspa situatia pentru ca trebuie sa ai mare grija sa nu o iei "razna", adica sa te apuci de fumat, droguri, sa nu mai inveti, etc.
Trebuie sa iti alegi cu strictete anturajul, sa nu fi usor de corupt din dorinta de a cunoaste, de baut cred ca aproape toata lumea bea, da si acolo trebuie sa stii cand sa te opresti ca sa nu faci alte prostii, asta ti-o zic pentru ca sigur vei merge la petreceri si e mai bine sa auzi chestiile astea.
Nu te invinovati, nu e vina ta, dupa ce vei pleca iti vei putea contura personalitatea si aspectul dupa cum isi doreste sufletul tau, si vei vedea ca vei avea prieteni si te vei simti mai bine.
Sper ca raspunsul meu te-a ajutat macar putin daca nu mai mult, iti doresc mult succes si sa ramai tare, sa inveti ca sa ajungi sa ai o cariera si sa poti vizita lumea, si cel mai important, sa nu ajungi sa iti urasti tatal, pentru ca pana la urma cine stie trecutul lui si de ce are mentalitatea asta, da-i lui dreptate si fa ce vrei tu, si sa nu il urasti nici pe Dumnezeu pentru ca e important sa il ai alaturi de tine chiar daca nu respecti tot ce e in Biblie, tot te va iubi.

Doua lucruri:

1. Faptul că nu ai unghiile făcute, sprâncenele pensate sau că nu fumezi, etc, nu sunt motive sa te simți inferioara. Nicidecum. Sunt alte criterii care determină valoarea unui om pe care o sa înțelegi să le apreciezi mai bine odată cu maturitatea. La fel și anturajul tau, deși din păcate nu pot spune că toți ajung la stadiul asta.

2. Nu e nicidecum exagerat sa fii puțin aranjată, unghiile și sprâncenele pensate și aranjate sunt într-adevăr chestii inofensive, mai ales la vârsta ta. Daca tu simți că îți dorești lucrurile astea, ar fi rezonabil din partea părinților tăi să le accepte.

Dar ideea la care vreau sa ajung este că e ok să urmărești lucrurile astea atâta timp cât tu ți le dorești. Dacă singurul motiv pentru care vrei sa fii așa este pentru a te integra mai bine într-un colectiv, într-o "norma", atunci mai bine ramai cum ești. Nu trebuie niciodată să-ți fie frica sa fii diferita. Oamenii cu adevărat valoroși pe care vei vrea sa ii ții in viața ta, vor știi să vadă mai departe de un lac de unghii. Cat despre băut, fumat și altele de genul cred că nici nu are rost să îți spun. Pari o fata isteață.

Și aș mai adăuga următorul lucru. Sunt într-o situație oarecum similară. Am fost, mai exact. Toată copilăria și adolescența mi-am petrecut-o muncind, tot din cauza unui tata prea strict, deși motivația lui nu avea legătură cu religia. Nu se punea la mine problema de ieșit cu prietenii nici măcar în weekend, sau de haine nu știu cum, bani de buzunar sau alte luxuri de genul asta. Și chiar dacă nu ieșeam, si chiar daca nu am fumat și băut niciodată și nu mi-a plăcut în mod deosebit exuberanta gălăgioasă specifică adolescenților, tot am reușit să fiu apreciat pentru ce eram. Acum, la 35 de ani, poate pentru asta sunt cel mai mândru când mă gândesc la perioada de atunci. Că așa cum eram, privit de sus de mulți, poate și cu batjocura uneori, am avut totuși tăria de a fii așa cum am simțit eu că trebuie să fiu. M-am obișnuit cu privirile piezișe și ironice pe care le primeam când refuzam să beau sau să fumez, chiar când eram înconjurat numai de oameni care făceau asta, dar fără să mă consider mai bun decât ei pentru asta. Pur și simplu așa înțelegeam eu că trebuie să fiu. Până la urmă cei din jurul meu au început să vadă că faptul că sunt așa, nu se datorează aroganței, nu aveam nicio problemă dacă așa înțelegeau ei că trebuie să se distreze. Și au început să mă aprecieze pentru cine eram de fapt, acceptând că suntem diferiți. Deci chiar daca acum îți e greu, daca așa vrei tu sa fii, gândește-te că peste niste ani o sa poți privi în urma cu inima ușoară și cu un zâmbet pe buze.

Draga mea te sfătuiesc după ce termini liceul, sa te muti, sa fii tu fara ei. este cel mai bine, crede mă

Din pacate, parintii nu ti-i poti alege. Nu ai sanse sa-l schimbi. Singurul lucru pe care il poti face e sa nu te mai intereseze ce zice. Adica faci ca tine, el urla, tu iti vezi de treaba in continuare.
Din pacate nu traim nici intr-o tara civilizata, unde astfel de atitudini abuzive ale parintilor ar fi sanctionate imediat de autoritati.
Asa ca, incearca, dupa ce termini liceul, sa-ti vezi de drum si sa-l lasi in nebunia lui.
Succes!

Nu e ok sa te simți inferioara cu nimic și în fata nimănui, iar asta sa ți minte.Stiu ca toți în adolescenta ne simțim marginalizați sau diferiți pentru ca nu facem cum face x, sau nu avem ce are y dar asta acum având o vârstă trebuie sa îți iasă din cap.

Bun, legat de ce ți se intampla e clar ca tatăl tău are probleme.Nu are gândire comunista ci mai de graba e habodnica.Dar un habodnic greșit zic eu pentru ca nu scrie nicăieri în Biblie aberațiile pe care le spune el (și eu sunt ortodoxa) și nu are cum sa te compare pe tine sau pe alta cu Sfânta Maria sa fim serioși .
Exagerările lui poate sunt cauzate și de frica de a nu fi agresata, abuzata, de a-ti face relații sau a atrage atenția bărbaților.El nu știe ca în ziua de azi nu e suficient sa îți faci o unghie sau sa te pensezi ca îți stea leoata de flăcăi la ușa.Cum de altfel poți sa nu faci toate astea și sa atragi partea masculina prin felul tău de a fi sau naturalețe.Deci practic aberează din nou, pentru ca lucurile de genul nu le poți controla.
Acum, eu nu vreau sa pun pe nimeni împotriva nimănui ca fiecare e cu gândirea și mentalitatea lui.Dar totuși, ai încercat sa vorbești cu mama ta și sa ii explici ca nu faci nimic exagerat? Sa îți ia totuși un pic apărarea în fata lui?
Dacă nu funcționează poți a aștepți sa mergi la facultate cel mai probabil intr-un alt oraș și sa stai la cămin sau în gazda ca să ai liniște. Oricum, pana nu muncești ceva și nu strangi niște bănuți de o chirie nu prea ai ce sa faci și trebuie sa îl suporți.

Vine facultatea. Profita de asta, o facultate departe, la camin.