Hei. Cred ca ar trebui sa le zici ca iti pare rau de cele intamplate si ca iti pare rau mai ales ca nu ai discutat cu ei despre asta si ca regreti sincer. Ca vrei sa faci ca totul sa fie bine dar nu mai poti da timpul inapoi. Asa a fost sa fie si ca nu ai vrut sa ii dezamagesti, pur si simplu nu stiu de ce s-a intamplat poate datorita varstei si nebunelii. Mai bine stai cu ei de vorba si le zici toate astea. Parintii te vor intelege iar usor usor vor incepe sa aiba incredere in tine.
Parintii iarta repede, asa ca probabil in 2-3 ani, daca vei fi cuminte si ii vei ajuta tot mai mult la gospodarie, vei pune scoala pe primul loc si vei avea cu adevarat performante, isi vor recapata increderea in tine.
Dezvirginarea nu-i o tragedie, n-ai de ce sa te simti vinovata. Daca ai fi ramas insarcinata sau ai fi luat boli ar fi alta treaba.
De ce sa te simti vinovata? Ca ai dat curs instinctelor mostenite de la parintii tai? Pai mama ta era virgina-n noaptea nuntii?
Increderea ai pierdut-o definitiv, chiar daca ei iti vor spune la un moment dat, contrariu. De iubit insa, te vor iubi mereu.
Ii spui mamei tale ca iti pare rau de ceea ce ai facut si ca ai pierdut increderea ei. Ii spui ca iti doresti sa fii mai buna. Continui pe linia pe care ai inceput, parintii te vor ierta si le vei recastiga increderea, dar acest lucru va lua timp. Cat, nu stim.
Iti admir curajul tau... Sfatul meu este să vorbesti cu parintii tai si sa le explici situatia...chiar daca nu este bine ce ai facut ei te iubesc si or sa te inteleaga! Eu cand am o problema ma consult cu mami si ma indruma de acum asa sa faci si tu...pentru ca nu iti vor raul!