Stiu cum e sa se dea vina pe tine pentru orice prostie facuta de fratele/sora mai mic/a. N-ai ce face, trebuie sa induri reprosurile si comentariile, le poti spune alor tai ca o copila de 9 ani nu are ce cauta intre baieti de 15, poate inteleg. Altfel, imi pare rau, dar e numai vina parintilor, ea la 9 ani iti dai si singur seama ca nu are nicio vina, daca in felul asta a fost invatata, asa s-a obisnuit, sa stea cu tine mereu. Bafta!
Explica-i asta mamei tale. Doar mama ta stie cum sa rezolvea ituatia aceasta. Explica mamei situatii concrete, fara sa pui accent doar pe ce face sora ta; explica si cum reactionezi tu la faptele surorii tale si cum te simti atunci cand te consideri nedreptatita.
Unei copile de 9 ani o palma peste ochi? Mare ti-e gradina, Doamne. Poarta e deschisa si Fabian sare gardul.
Tatal tau te trage pe tine la raspundere pentru ca considera ca fiind la 9 ani ea nu stie ce face probabil. Chestia cu umblatul prin lucruri, asa fac mult parinti vor sa se asigure ca daca te apuci de alcool/ droguri/ tigari macar sa repereze problema din timp inainte sa ajungi la un punct in care din punctul lor de vedere sa fie prea tarziu. Daca te plangi ca parintii tai te pun sa ii suni cand ajungi, sa nu mentionez ca ai mei ma suna si pentru chestii de genul "Bate vantul", "Ah, nimic, am sunat doar sa vad daca ai ajuns la scoala". Deci e ceva normal, dar ai putea discuta civilizat cu ei sa le explici cum sta situatia din punctul tau de vedere si ca nu mai esti un copil, ai nevoie de niste libertate si ca nu iti pot purta de grija pana la nesfarsit.
Ce frumos era daca aveam si eu o sora sau un frate mai mic/a. Am o sora mai mare doar.