Salut TPU! Recent, un bunic de-al meu a murit și eu nu am simțit aproape nimic. La priveghi toți plângeau și eu așteptam să plece ca să fiu singur. E normal sa nu îmi pară așa rău că a murit, având în vedere că urla la mine / mă înjură aproape zilnic și nu am avut momente frumoase împreună? M-am simțit prost doar când am stat singur cu sicriul lui în cameră.

Este normal, trebuie sa accepți ce simți și să nu te simți vinovat de nimic.

Pai, din proprie experienta iti zic asa. Bunica mea a murit cand aveam vreo 6-7 ani. Totusi nu am plans deloc dupa ea chiar daca ea se purta frumos cu mine. Pe bunicul nu am apucat sa il cunosc intru-cat a murit inainte ca eu sa ma nasc. Nu este nimic rau in a nu plange dupa vreo ruda...

Am pățit la fel cu una dintre bunici. Doar că nu era rea cu mine. Era de treabă. Nu prea am văzut o așa mult, probabil de asta. Nici mie nu prea mi-a părut rău. Nu știu. Pur și simplu n-am simtit nimic. Doar am stat plictisit câteva ore până s-a terminat.

Deh, pentru unii muma, pentru altii ciuma, asa e viata
si nu ar trebui sa te simti vinovat ca ai scapat de urlete, chiar daca ti-a fost familie

E normal sa stii. Dacă aveați o legătura strânsă era altceva dar tu îți amintești doar momentele neplăcute cu el așa ca nu ai cum sa îți vina sa plangi.

E bine că ai fost la înmormântare. Bunicul meu ( din partea mamei) a murit și am aflat după 1 an ca a murit.
Bunica din partea tatălui a murit, am aflat după 3 ani că a murit.
Tata e mort de 19 ani și nici măcar la înmormântare nu am fost, nici locul la cimitir nu știu unde este. Ce sa zic, un tata care nu m-a vrut, bunicii care nu au fost lângă mine când am avut nevoie. Sentimente pentru ei nu existau, părere de rău nici atât. Dacă și la tine a fost la fel, atunci uite răspunsul.