Rog bun simt si seriozitate! Cei care aveti chef de altceva : misto-uri si prostii, nu aici e locul! As dori ca la intrebare sa raspunda persoane cu varste de la 20 ani in sus, da pot posta si varste mai mici (specificati-va varsta daca doriti sa-mi dau seama ). Spuneti-mi pentru voi ce semnifica parintii vostri? Familia? Nu vi se pare ca totul are o limita, de la maxim 20 ani, trebuie sa apara o mica distantare? Activitati care ar trebui sa se opreasca, sa le ziceti : pana aici a fost. Nu vi se pare rusinos si cam jenant sa le mai continuati? Mie personal, da! Este foarte greu si nu stiu cum sa zic fara sa ii jignesc. Da ii iubesc mult, dar totul are o limita. 1. Vi se mai pare normal ca la varsta de 21 ani (fiind si student eu) sa mai am in weekend cateodata iesiri cu parinti pe la munte, o mica plimbare de dimineata pana seara? 2. Este normal sa iti mai vizitezi des bunicii? Nu ar trebui sa se limiteze doar la vizite de Pasti si de Craciun si de vreo 2-3 ori pe an in zile obisnuite? 3. Craciunul si mai ales Revelionul se mai fac in familie? Mie mi se pare jenant chiar... Nu credeti ca acestea ar trebui sa inceteze? Da e adevarat ca cu familia sunt cele mai frumoase momente, dar pana la o anumita varsta! Totul are o limita. De exemplu azi am fost cu familia intr-o mica iesire la munte. Am facut un fel de traseu in apropierea orasului. Sa zicem ca ne-am simtit bine, dar eu nu. Nu mai simt acea bucurie, acea placere. Nu mai vad ceva frumos si interesant. Am vazut padurea, dealurile in prag de toamna, satele, am fost si la un festival satesc, apoi am mers la bunici, dar... nu.Sincer nu imi place. Mi-as fi dorit sa fiu cu prietena mea (inca nu am, dar sunt intr-o relatie buna cu o colega), cu colegii ( am, dar nu prea sunt interesati de mine). Eu sunt si o fire putin mai timida, dar incerc sa imi fac simtita prezenta in societate. Cu colegii in timpul saptamanii iesim la o bere, cafea, etc. Eu am si unele probleme de sanatate, asta e. La fiecare pas cand eram cu familia, ma gandeam ce bine ar fi fost sa am o prietena, sa fi iesit cu colega mea, cu colegii. De ce eu trebuie inca la varsta asta sa fiu doar cu parintii? Stiu ca pare destul de rusinos si penibil, dar asta e. Poate ar fi trebuit sa nu fi scris asta, dar doream sa vad pareri, sa ma linistesc. Faceti-ma sa cred ca nu gresesc cu nimic, ca nu am dreptate, ca nu ar trebuie sa fiu rusinat, daca chiar este asa! Va multumesc si sa aveti zile frumoase alaturi de prieteni si colegi!

Am 34 ani, si fac des activitati cu parintii, de cate ori pot si ei si eu. Am fost plecat 10 ani din tara, si tineam foarte des legatura cu ei, iar cand veneam in concediu in Romanica imi petreceam cam tot concediul cu ei. Deci mie nu mi se pare nerezonabil sa-ti petreci timpul liber si cu parintii. Ca nu stii niciodata cat timp o sa-i mai ai.

Normal, daca esti foarte ocupat, ai familia ta, etc. nu le mai poti acorda atata timp, dar daca se poate, why not?

Frate-miu (mai mic cu 10 ani), in schimb, isi petrece extrem de putin timp cu parintii, prefera sa fie cu prietenii. Nu il acuz, fiecare face ce vrea, dar mie nu mi-e rusine sa petrec timp cu parintii cand pot.

1. E normal sa iesi cu parintii intr-un week-end, din cand in cand. Nu des, dar de 5-6 ori pe an e ok.
2. Bunicii sunt cei mai pretiosi oameni si vor trai putini ani. E bine sa-i vizitezi, cat ii ai in viata, macar o data pe saptamana, daca nu mai des, fiindca sunt batrani si intelepti si iti pot oferi multe, dar neputinciosi si au nevoie de tine.
3. Craciunul se face toata viata in familie. Si dupa ce te vei casatori, Craciunul il vei face tot impreuna cu parintii si bunicii (ai tai si ai sotiei), este prin excelenta sarbatoarea familiei. Revelionul il poti face separat sau cu familia, in functie de an, dar e o sarbatoare mult mai putin importanta, nu prea conteaza cu cine il faci.
Nu cred ca astea ar trebui sa inceteze. De ce sa pierzi niste lucruri atat de valoroase numai pentru faptul ca ai crescut? E multa suferinta in pierderea familiei, e pacat ca un tanar de 20 ed ani sa intre in viata cu o astfel de povara. Dar tu ai o problema psihologica, poate ar trebui sa mergi macar la un psiholog, daca nu la un psihiatru. Ti-e rusine ca esti norocos, ca ai familie, ca esti iubit, ti-ai inversat scara ed valori, ai ceva atat de pretios si te simti rusinat ca il ai. Nu e nimic penibil, totul este in mintea ta. E posibil sa fie un debut de schizofrenie, tulburare psihica in care sentimentele se inverseaza, ajungi sa nu iti mai iubesti parintii si bunicii, familia si sa fii mai legat de obiecte sau animale.

Nu inteleg cine te opreste sa imbini treburile astea. iesi si cu parintii, iesi si cu prietenii, bineinteles cu prietenii mai des. nu vad nicio rusine in a petrece timp cu familia, mai ales de sarbatori. Iar treaba cu vizitat bunicii, chiar nu vad unde e problema. Daca buncii mei ar mai trai i as vizita in fiecare saptamana

Dupa cate se pare, tu esti singur la parinti. Si tocmai din pricina aceasta tu esti singurul lor suflet. Oh, macar de ar mai fi avut inca unul!
Sa-ti spun un lucru. Este bine ca lucrurile stau asa. Caci daca acum te-ai "rupe" de parintii tai, vei intra intr-un anturaj care iti va strica orice obicei bun invatat acasa. Ca sa te "rupi" de ai tai, in mormal trebuie ca ei sa te vada ca esti pe maini bune; adica esti intr-o relatie cu o fata, fata cu care ai perspective inalte, si nu doar iluzii.
Intelege ce iti spun: o pasare plecata din cuib trebuie deja sa stie sa isi faca un alt cuib -sau deja sa il aiba; ca daca nu face lucrul acesta, va muri fara sa mai apuce dimineata. Deci daca ai tai nu te vad intr-o relatie de viitor cu fata aceea, cum ai putea crede ca iti vor da "drumul" din mana lor? Poate numai daca nu le-ar pasa de tine -asa cum se intampla in cele mai multe familii, unde parintilor nu le pasa de copii lor.
Este foarte bine ca ai cerut sfat. Atunci cand ti se pare ca ajungi la capat, un alt drum ti se va deschide. Cere si bate acolo unde trebuie; nu-L uita pe Dumnezeu. Cine isi va face din El un sfatuitor, niciodata nu va pierde.

Pasii catre independenta sunt normali pe masura ce ne maturizam. Trebuie sa luam in calcul ca, odata cu drepturile, vin si responsabilitatile. Independenta nu inseamna doar ca fac ce vreau ci si ca, spre exemplu, ma dezvolt dpv socio-profesional, incep sa am proprii banuti, etc.

"1. Vi se mai pare normal ca la varsta de 21 ani (fiind si student eu) sa mai am in weekend cateodata iesiri cu parinti pe la munte, o mica plimbare de dimineata pana seara?" - Nu este nimic anormal, mai ales ca este doar "cateodata". Din contra, sunt ocaziile in care, vazandu-te cum te comporti in societate, ei insisi sa inteleaga ca nu mai esti copil.

"2. Este normal sa iti mai vizitezi des bunicii? Nu ar trebui sa se limiteze doar la vizite de Pasti si de Craciun si de vreo 2-3 ori pe an in zile obisnuite?" - Depinde de relatia pe care o aveti. Daca sunteti apropiati, nu este nimic anormal. Un om matur si responsabil va aloca timp sa ii ajute (spre exemplu) pe cei dragi, aflati la varsta asta. Poti bate un covor, face cumparaturi, etc.

3. Craciunul si mai ales Revelionul se mai fac in familie? - Nu este nimic anormal la asta, nu iti face griji. Din contra, atunci cand vei avea o prietena, o poti aduce sa ii cunoasca pe ai tai.

Desprinderea de parinti este in primul rand emotionala. Ea se produce treptat, pe masura ce, luand decizii mature pentru propria viata, ne maturizam. Din cate citesc printre randuri, tu nu ai o problema cu familia ci cu faptul ca ai dori sa iti formezi si altfel de relatii. Pentru asta este nevoie de initiativa, sunt multi altii care isi doresc acelasi lucru, dar asteapta sa fie abordati.

Succes!