Copii sunt diferiți, ori le este foarte drag de un animal, încât ajung să sugrume un boboc, sau să tragă de coada pisicii, ori se sperie, le este frică de ele sau de alte lucruri, precum umbra lor. Dacă puteți încercați să o obișnuiți. Prima dată cu un cățel mic, cu un câine care nu acționează în nici un fel în jurul copiilor, adică sta că o statuie ( ca să mă exprim așa), să îl poate mângâia fără că el să reacționeze, până se obișnuiește cu ei.
Părinții mei au niște prieteni care ai un bischon, dar când se apropie de ea(nu neapărat sa vina la ea) se sperie foarte tare. Și ma întreb de ce ii este asa frica, înțelegeam sa ii fie frica de câinii aia mari sau de cei care latră. Am fost la plimbare și a trecut cineva cu un catel foarte mic ( nu avea nici 30cm) și a început sa plângă de frica.
Pentru ca se teme de caini. Se teme de muscatura lor.
A fost muscata vreodata de un caine? Sau au speriat-o parintii cand era mai mica, cu asa ceva? Ar trebui sa-i explici ca nici un caine crescut in casa nu musca. Doar unii dintre cei de la tara, dresati pentru paza.