Salut tuturor.
Am avut o discuție cu mama si cu bunica mea pe subiectul ca vreau sa îmi fac un tatuaj la mâna și la picior deși știam reacția lor că nu va fi una pozitivă eu le-am spus că dacă îmi fac tatuaj asta nu mă schimbă că om sau că voi avea altfel de caracter, tot același voi fi. Ele mi-au spus că lumea mă va percepe altfel că voi trăi mereu cu tatuajele pe mine lucru de care sunt conștient. eu eram sigur de la început că nu vor fi de acord dat fiind faptul că bunica mea mi-a spus că nu suportă deloc oamenii tatuați. Vă dați seama că nu mi-a picat bine ce am auzit.
Dar acum sunt într-o dilemă nu știu ce să fac pe mine nu mă interesează ce zic alții sau cum mă va vedea lumea pentru că până la urmă eu rămână cu tatuajele pe mine nu ei și mie trebuie să îmi placă nu lor.
Fundă pentru cel mai bun răspuns.

Spui ca ai 22 de ani si daca este intr-adevar adevarat, atunci chiar nu ai nevoie de acorul nimanui, ca sa-ti tatuaje.
Va trebuii tu sa te gandesti foarte bine daca nu vei regreta vreodata aceasta decizie, fiindca multi care fac acest lucru cat sunt f tineri, regreta mai tarziu.

Cand nu ai tatuaj nu are nimeni nimic de zis, dar dupa ce il ai e motiv de discutii si in felul asta iti micsorezi numarul celor care te accepta. E ceva fara rost si nu iti aduce nimic bun. E posibil sa fie ca un marcaj care sa confirme apartenenta la un grup.

Tatuajul ala te va face mai destept, mai curat, cu mai multi prieteni? Ma tem ca se va intampla invers. Mama si mai ales bunica, au dreptate.

Esti sigura ca vrei sa iti faci unul?
Daca da atunci fa-l

Undeva în interiorul tău ai știut că să îți faci un tatuaj nu este ceva bun.Altfel dacă era cum spui tu,cum că nu contează ce spun alții,sau cum te va vedea lumea nu mai adresai întrebarea aici.O făceai și gata.Tu acum,dorința ta de a te tatua,vine de la cei din jur,societatea te învață despre tatuaje,societatea te prostește, te ademenește, te face să îți trăiești viața așa cum vor ei.Tu în loc să asculți de mama și bunica ta, tu faci voia și asculți de societate.Păi cine îți vrea binele? Familia sau societatea? Cum am mai spus dacă erai hotărât și convins că tatuajul este un lucru bun, îl făceai. Însă ai îndoieli.Nu îți face nici un tatuaj, nu fă voia și pe placul celor din jur, ascultă de familia ta, dacă o să îl faci o să regreți, iar dacă vei vrea să îl ștergi vei rămâne cu cicatrici toată viața.

Este adevărat că nu trebuie să ținem cont de alții, de ce spune lumea, etc., etc.
Dar trebuie să nu ținem cont de ei doar dacă este mai bună cauza noastră decât a lor.
Noi trebuie să fim raționali în hotărârile noastre. Adica să studiem problema pe toate părțile punându-ne tot felul de întrebări.
Care este folosul unui tatuaj?
Este un mai mare folos să îl fac, sau am mai mare folos să nu îl fac?
Dorința mea este o nevoie, sau este doar o plăcere?
Tatuajul este ca și căsătoria: pe veci și cu riscuri. N-ai cum să îl îndepărtezi fără durere și fără urmări, dacă la un moment dat nu îți va mai place, sau va fi o piedică pentru înscrierea ta la o anumită școală sau vreun job.
Euforii de felul acesta vin peste tot adolescenții. Noi nu avem nevoie să fim cool; și nu avem nevoie de astfel de lucruri ca să ne sporească încrederea în noi. Privește la oamenii din funcțiile înalte, funcții de conducere: nu tatuajele și nici piercing-urile nu i-au adus acolo unde sunt astăzi. În afară de unii care au fost privilegiați (în mod ilegal), toți ceilalți au ajuns pe merite; au învățat și și-au urmat visul.
Repet: hotărârile noastre trebuie să aibă la bază rațiunea; plăcerea sau doar dorința fără rațiune nu va fi un câștig pentru nimeni. Euforia este temporară, și va dispărea la fel ca norii de pe cer.
Dar până la urmă este alegerea ta. Ai tăi vor fi oameni nebuni dacă dragostea lor pentru tine va scădea din pricina tatuajului.

Esti major? Daca nu, mai asteapta. Daca da si inca locuiesti cu ele, muta-te. Apoi fa ce vrei. Personal, ma amuz cand vad tatuaje facute prost sau cu mesaje/imagini care nu se potrivesc de nici o culoare cu posesorul, dar in rest... sa fim seriosi, nu ma impiedic in tatuaje sau imbracaminte ca sa judec omul, desi poate pleca cu niste puncte bonus sau deficit in functie de asta.

Salut! De când alegerile tale depind de mama și bunica ta?

Nu pot să nu constat o acutizare, a unei probleme vechi de când lumea , de care suferă societatea noastră și anume falsitatea. În momentul care suntem învățați de alții când să râdem, când să plângem, când să ne bucurăm și când să ne întristăm, oare unde mau suntem noi? Când simțim cu adevărat, când ne exprimăm cu adevărat și când se exprimă prin noi, ceea ce ne-a fost inoculat? Este de înțeles că pentru că o societate să funcționeze, trebuie să respecăm anumite reguli (uneori chiar impuse), dar când impunerea merge atât de departe încât să ni se spună ce ar trebui să simțim, nu pot să nu constat derapajul.

Poți să faci ce vrei, dar nu uita, un tatuaj, poate fii interpretat pentru unii, un lucru păcătos sau golănesc, ușor excentric, vrând să demonstrezi putere. Vei putea fii ușor judecat, mai ales de cei cu concepții și idealuri fixe. Ei manifestă aversiune față de tot ce nu este "normal", reacționează la tot ce iasă din normă. Nonconformitatea sau nonconformismul poate fi o sursă de durere. Refuzul de gândi ca ceilalți poate deranja pe cei din jur, dar în același timp poate fi sursă de originalitate. Totuși, fă ce crezi tu că ar fi cel mai bine, dar ținând, totuși cont și de echilibru.

"Esența tuturor lucrurilor stă în echilibru, iar lipsa echilibrului, înseamnă distrugerea vieții."

Funda?

Nu trebuie sa te intereseze ce părere au ele de tatuaj. Majoritatea persoanelor în vârstă sau care nu sunt atât de deschise la ceva nou sau neobișnuit nu sunt fani tatuaje. Tu gândești bine. Nimeni nu te va judeca pentru un tatuaj. Primul meu tatuaj a fost pe jumătate de antebraț, adică un tatuaj super mare, iar prima reacție a mamei nu a fost nici buna, nici rea. Bunicii la fel, chiar dacă nu mă interesa părerea lor. Apoi am ajuns să-mi tatuez jumătate de braț încât nu se vede pielea și jumătate din celălalt cu tatuaje mai mici care îmi acoperă jumătate de braț. S-au obișnuit în timp cu tatuajele și acum chiar le plac, așa că nu te îngrijora prea tare. Când mi-am făcut tatuajele nici nu le-am spus, m-am dus pur și simplu și când am ajuns acasă le-au văzut, iar în timp nici nu au mai observat la cat de tatuat sunt așa că eu zic sa îți faci și să nu zici nimic, apoi se vor obișnui și poți să-ți faci altele și tot așa.

"pe mine nu mă interesează ce zic alții... Fundă pentru cel mai bun răspuns"

drăguță, te contrazici FLAGRANT!
câți anișori ai, totuși?

Dacă analizăm puțin, aspectul tatuajelor psihologic vorbind unele sunt frumoase dar, inspiră un aer rebel, de vagabond într-o manieră excentrică. Și mie îmi plac, arată fain. Fă-ți dacă simți asta și îți place...