Buna! uite cum am procedat eu, iti voi relata ceva, apoi tu vei decide sa iti dai raspunsul mult asteptat. cetelusul din imagine l-am crescut de la 2 saptamani cu pipeta, atat m-am atasat de el, ca acolo unde era el eram si eu si invers, nici o plimbare fara el.asa au trecut 5 ani..era inima, sufletul si tot ce vrei pentru mine si pentru familia mea, in octombrie face 2 ani de cand a dat cu masina un cretin peste el si a muritnu iti poti imagina ce fel eram si nici astazi nu nu a compensat nimic si nici un catel, am cautat sa cumpar unu ca el, dar in zadar, nu am gasit, am crezut ca daca o sa cumpar un alt catel, o sa compenseze durerea..nici pomeneala, in toti cateii roscati pechinezi, parca il vad pe Pyki al meu, nimeni si nimic nu compenseaza o pierdere, mai ales daca il consideri un membru al familiei, am un lup, o corcitura de rottweiler+lup ii iubesc si ii indragesc, dar nimic nu e ca cel pe care l-am pierdut, poate te plictisesc cu povestioara mea, dar este pur adevarul si durerea unei iubitoare de necuvantatoare.
O zi frumoasa sa ai si sincere pareri de rau pentru suferinta
Poi daca iti iei alta nu va fi ca si catelusa dinainte dar poate o sa te faca sa uiti de cea care a murit si nu vei mai fi asa de trist/a
Am patit-o si eu. Intr-adevar, nu a putut fi inlocuita prima, dar m-am atasat foarte mult de a doua si nu ii mai simt lipsa primeia. In concluzie, da, ia-ti una
Poate da... daca vei avea o alta catelusa nu vei simti asa de tare lipsa celei care a murit
Cum sa nu? Intodeauna e un nou inceput,primul meu catelus l-am avut la bunici,dupa mama a mai luat inca unul,si amandoi erau acolo,la bunici,ii stiam bine. Dar intr-o zi bunica s-a gandit ca ar fi mai bine sa-l dea pe primul unui vecin,caci nu mai avea ce sa-i de-a de mancare,si cum noi eram departe,nu ne-am putut impotrivi, dar a ramas cel de-al doilea. Ii simt lipsa primului, dar ne-am acomodat cu timpul, acum ii acord mai multa atentie celui de-al doilea. I-ati, merita! Sa iubesti animalele! :* Bafta!