Poate inteleg eu gresit, dar personal mi se pare ca a da vina pe altii, este o scuza. Nu zic ca este un falsa, este poate chiar foarte corecta.
Dar tot ramane o scuza. Nu mai permite sa fii certat.
Ce fel de atractie nu simti? Faptul ca ai putea fii certat de catre ea, faptul ca nu iti place de ea din punct de vedere fizic? etc?
Depinde, imi vin doua exemple complet diferite in minte.
Are legatura si cu muzica pe care o ascult.
E vorba de 2 rapperi, unul din state, altul din Romania.
Eminem si Sisu Tudor. Ambii au avut ceva probleme acasa si foarte asemanatoare, daca stai sa le examinezi viata.
Lipsa tatalui si certurile cu mama in ambele cazuri. Doar ca intr-unu din cazuri(eminem), era mult mai grav, pentru ca era vorba de violenta fizica, era fortat sa ia droguri si alte chestii de genul.
Povestile sunt oarecum similare, pentru ca ambii au crescut fara tata, ambii au avut probleme cu drogurile, iar in cazul lui Sisu, a avut probleme si cu legea, la un moment dat.
La Sisu nu a fost asa, mama lui l-a iubit dar l-a certat mereu pentru ca era vagabont si statea pe strazi. Putem vedea asta in melodia "probleme cu familie" las link aici:
https://www.youtube.com/watch?v=honVGEu24ds&ab_channel=LaFamilia
Diferenta e ca unul a ales sa o urasca pe ma-sa, iar altul sa-si accepte situatia si sa-si iubeasca familia, chiar daca era oarecum disfunctionala.
Evident ca e vorba de eminem care toata viata a avut nesigurante din cauza mamei sale si in multe cantece umileste femeile si incearca sa fie mai presus si sa le jigneasca, si ce e mai trist e ca si in viata reala s-a intamplat, iar cazul lui Sisu, un baiat care a crescut cu probleme de familie, dar a facut tot ce a putut sa faca dintr-o situatie distructiva, o poveste frumoasa.
Deci, eu cred ca viata iti da niste carti pe care trebuie sa le joci. Dar intr-un final tu alegi cum va arata povestea ta, indiferent de ce carti primesti. Sper sa intelegi ce am vrut sa zic.
Conteaza mult iubirea sau lipsa de iubire, daca este sau nu oferita in cei 7 ani de acasa, de acolo si vorba cu cei 7 ani de acasa.
Daca nu e iubire, pustiul o sa sufere mult.
In fine iti las niste sfaturi aici, transmise frumos in niste melodii si sper sa te ajute sa iti faci viitorul tau:
https://www.youtube.com/watch?v=RNsyTJPoLqI&ab_channel=LaFamilia
https://www.youtube.com/watch?v=RNsyTJPoLqI&ab_channel=LaFamilia
https://www.youtube.com/watch?v=5Iz0PSySYls&ab_channel=LaFamilia
Ar fi posibil, dar totodata este posibil si ca acest copil, devenit adult, sa lucreze la el insusi ca sa isi revina.
Ar fi posibil. Totuși, acel băiat ajunge la un moment dat să aleagă calea ușoară (cum ai relatat), urmărind siguranță, sau să aleagă calea grea, urmărind să-și dezvolte caracterul. Psihologia este funcțională, dar nu absolut valabilă în toate cazurile.
Dezvolți tulburări psihice care sunt mai grave decât depresia și anxietatea fiindcă nu exista tratament eficient pentru ele doar psihoterapie dar putini își revin cu ajutorul psihologilor, sunt susținuți de familie, dacă nu ești susținut de nimeni ești game over trebuie sa fi foarte puternic sa te descurci de unul singur. Când ai probleme și familia fuge de tine și când ești la pământ, e greu sa te ridici singur. Din cauza mediului în majoritatea cazurilor se dezvolta tulburi psihice după 13 ani, atunci ele se cristalizează și pana la 20-25 ajung sa îți distrugă viata dacă nu te-ai dus din pripa la un specialist, ajungi sa te izolezi de oameni sau sa adopți un comportament antisocial, chiar în rare căzuți poți ajunge și psihopat sau sociopat, totul de la niște părinți care consuma alcool și se cearta și fac scandal de fata cu copilul, chestiile astea se copiază tiparul gândirii și comportamental al părinților. Când ajungi sa te și droghezi atunci ești pierdut
Citeste despre traume si copilarie. Cand esti certat cand esti mic foarte mult, cand nu esti ascultat sau inteles, cand nu ti se accepta ideea ca ai un punct de vedere, cand nu ti se ofera incredere, cand nu ti se ofera afectiune atunci cand ai nevoie ca si copil -astea toate pot duce la comportamente evitatante, anxioase la maturitate. Scriu doar ca "pot" duce la comportamente evitante dar sper ca intelegi ca nu e vorba numai de asta. Fiecare are o constelatie familiala diferita, o dinamica diferita. De inteles este totusi ca toata lumea greseste cand creste un copil. Nimeni nu primeste copilul in brate impreuna cu un manual de cum sa-l cresti. Multi parinti isi arata propriile traume atunci cand sunt fata in fata cu pruncul nevinovat, multi nu-si dau seama ca reflecta din traumele lor si de aia bat, ragnesc sau distrug. Sunt in reactiv in loc sa fie activi si sa lucreze la problemele lor. N-avem cum sa dam vina pe ei pentru ca probabil nici ei nu au avut de unde sa invete mai bine si tot asa. Noi ca adulti sau viitori adulti putem doar sa ne concentram pe faza ca fiecare generatie incearca cat mai bine, si noi ca si oameni putem, pentru noi macar sa ne facem bine stiind toate astea. Deoarece jocul vinovatiei e doar un joc iar viata e mult mai complicata. Daca te intereseaza mai multe discuta cel mai bine cu un consilier sau psiholog.
Da. Eu sunt un exemplu perfect. Eram batut din toate nimicurile, uneori eram batut fara sa fi facut ceva rau. Acum sunt trecut de 20 de ani si nu simt atractie fata de nicio persoana de sex feminin și nu, nu sunt gay. Pur și simplu nu mă simt atras de nimeni și nici nu m-am indragostit vreodata.
anonim_4396 întreabă:
Răzvan1230L întreabă: