Salut utilizatori TPU...sunt simona si am o mica...mare problema.De la un timp nu ma mai inteleg cu mama.Mai exact de cand tata nu se mai intereseaza de mine, iar noi doua am plecat la bunici.Inteleg ca trece printr-un moment greu, ca ii este dificil sa ma creasca singura.Are 2 job-uri.Cred ca nu e o zi in care sa nu ne certam din nimicuri, asta pentru ca ea exagereaza, si imi scoate ochii, spunandu-mi ca pentru mine munceste si s-a sacrificat toata viata. e adevarat. Dar eu nu am dreptul la replica, stau muta si o ascult.Ma doare cand imi spune ca sunt o idioata, o handicapata si o incapabila.Ca nu o ajut cu nimic. Din fire sunt foarte sensibila (asta pentru ca prin ce am trecut acum cativa ani, m-a marcat)si incep sa plang.Si imi spune ca nu o sensibilizez cu nimic, si sa nu mai joc teatru.Mentionez ca sunt tipul de eleva model, responsabila, iar pentru mine scoala e pe primul plan.Ba chiar m-am certat cu niste foste prietene, din cauza faptului ca parintii lor au spus ca si-ar dori un copil ca mine.In sine mea sunt mandra de asta.Trec in clasa a VI-a, si cand ma gandesc ca incepe un nou an asemanator cu un calvar, imi vine sa imi iau lumea in cap. Poate ca pe parcursul scolii am mai avut momente de rebelitate(pentru ea, faptul ca intarzii acasa un pic, imi manifest dorinta de a nu mai purta aceleasi haine destul de sobre la scoala sau faptul ca stau mai mult la telefon, asta inseamna), dar mi-au trecut repede.Atunci cand o prind in toane bune, ii spun ce am pe suflet, si spun ca as vrea ca ea si cu tata sa fie din nou impreuna, si ca oarecum ma simt complexata de faptul ca stau numai cu ea. Dar stiu ca lucrul asta e imposibil.Pe moment imi spune sa ma linistesc. Oarecum ma compatimeste. Dar a doua zi cand ne certam imi reproseaza ceva de genul: "Acum ii duci dorul lui taica-tau, du-te la el si pleaca de pe capul meu, ca mi-ai mancat viata". Sincer nu mai stiu cum sa procedez. Avand in vedere ca sunt o persoana prea matura pentru varsta mea, nu discut cu prietenele pentru ca nu ma inteleg, si pentru ele nu e o tragedie sa ai familia destramata.Va rog, astept un sfat, dar nu unul de genul" mai lasa de la tine"pentru ca mai mult decat sa tac nu am ce face. Help me!

E clar ca mama ta e depasita de evenimente. E prea mult pentru o femeie sa sufere dintr-o data atatea esecuri, mai ales in dragoste. Singura cale de a rezolva problema este sa o prinzi o data in toane bune si sa-i explici ca tu esti o persoana matura, desi ai numai 12 ani( nu stiu exact cati), ca ai inteles de pe acum ce inseamna barbatii, ca esti alaturi de ea. Spune-i ca vrei sa studiezi, ca baietii nu te vor interesa decat cand vei fi independenta din punct de vedere material si.ca esti alaturi de ea, ca impreuna veti reusi mai multe in viata, decat cu tatal vostru. Spune-i ca se poate bizui pe tine.In general, trebuie sa faci in asa fel incat dansa sa capete incredere in tine, dar mai ales in dansa. Imi vine in cap acum o faza dintr-un film.in care copilul ii cauta mamei un sot(sau tatalui o sotie). Spune-i ca vrei sa-si refaca viata.ca e mult prea tanara sa ramana singura, ca o vei ajuta sa.si gaseasca un nou sotsi tata pentru tine.Esti o fata deosebita, simt asta si vei reusi!

te-ai exprimat foarte frumos. Mai, poate mama ta nu se comporta cum trebuie dar trebuie s-o intelegi ca ea trece printr-o perioada foarte dificila. Ia spune si mie, daca nu te-ar iubi, crezi c-ar mai avea 2 job-uri? Eu sunt sigur ca ea te iubeste ca pe ochii din cap, ca esti comoara ei, ca munceste din greu doar ca sa cresti tu mare si sa fii realizata. Omul la greutati spune multe tampenii, mai ales cand este dezamagit de oameni, cand sufera din dragoste, cand munceste din greu, cand nu mai are timp pentru el. Lucrurile spuse sunt din impuls, fiindca se simte depasita. Poate ar trebui sa incerci sa discuti mai mult cu ea, sa creezi tu o comunicare mai buna intre tine si mama ta, sunt sigur ca si-ar da seama de greselile pe care le face si-o sa incearca sa nu te mai raneasca. Tu continua sa inveti asa cum trebuie, cred ca asta doreste si ea cel mai mult.
Succes si fii puternica!

Este greu si pentru mine sa inteleg prin ce ati trecut voi doua pana acum, greu sa iti dau un sfat. In primul rand poate, ai face bine sa uiti de tatal tau si de perioada cand ati fost o familie. Si cand ii spui asta ea simte la fel, ca au fost vremuri mai bune, dar cand este obosita dupa lucru, ingrijorata pentru ziua de maine, stii cum se simte ea? Cum este sa fi femeie si barbatul tau sa te tradeze?
Ca ea nu mai are pe umarul cui sa planga, ca nu mai este cine sa o mangaie, sa o incurajeze? Ma gandesc ca ar fi bine sa o astepti pregatita, sa aranjezi frumos in casa, sa o intampini cu un "te iubesc mama" si sa o imbratisezi de fiecare data cand vine acasa. Sa te preocupi de situatia ei, sa o intrebi cum a fost la lucru, eu stiu ca femeilor le place sa se descarce povestind tot ce s-a intamplat. Si sa ai grija sa aiba cat mai putine de facut prin casa. Pregateste astfel lucrurile incat sa se poata destinde, poate chiar sa-i propui sa iesiti un pic la plimbare ca sa se relaxeze dupa stresul de la lucru.
Cand cineva ii spune ceva rau (de exemplu, cum a mai zis cineva, bunicii vorbesc rau cu ea, ca n-a stiut sa-l tina pe tatal tau, sau altceva), atunci este dreptul si obligatia ta sa-i sari in aparare.
Dupa cum zic si altii, ar fi bine pentru ea daca si-ar putea reface viata alaturi de altcineva, stiu ca asta este un subiect dureros pentru tine, dar ai face bine sa o incurajezi in privinta asta.
Domnul fie cu voi.

Buna ziua, imi pare rau ca treci prin asemenea lucruri. Vremurile grele pe care le traim, incertitudinea in care traim scot la suprafata cele mai rele lucruri din noi. Crede-ma mama ta simte la fel ca si tine. Fortata de imprejurari sa aiba 2 joburi, ea se macina la fel de mult ca si tine ca nu poate sa petreaca mai mult timp alaturi de timp.Stresata fiind, ea spune lucruri pe care sunt convinsa ca le regreta pe urma, dar uneori ne este greu sa recunostem ca gresim; ca doar nu poti sa pari sensibil in fata unui copil de 12 ani. Imi pare bine sa citesc ca scoala este pe primul plan la tine. In momentele in care sunteti impreuna si vorbiti spune-i mamei tale exact ce te doare, dar nu ii reprosa ca nu are rabdare cu tine, ca nu petrece mult timp cu tine pentru ca asta ar supara-o si mai mult. Incearca sa fi prietena mamei tale, dar nu uita ca in acelasi timp ea este si mama ta. In weekend uitati-va impreuna la un film, gatiti impreuna, organizati o plimbare in parc impreuna, chiar daca pentru cateva minute. Si nu uita sa-i spui cat de mandra esti de ea, ca ea are grija de tine si te sprijina si in locul tatalui tau care pentru moment nu se mai intereseaza de voi. Pacat ca el nu este la fel de mandru de tine ca si parintii prietenelor tale, dar el este cel care va regreta si tu nu trebuie sa fi complexata de acest lucru. Sa-i fie rusine. Ai grija de tine si de mama ta. Pa

De cine se teme mama ta? Sa-si stapaneasca teama ca doar are 2 servicii. Mama ta ar trebui sa incerce sa te trateze asa cum ar vrea ea dupa un timp sa o tratezi si tu pe ea. Ii pasa mamei tale de tine? Stie ce fel de reguli trebuie sa stabileasca in familie fara a-i rani pe membrii acesteia? Va vrea sa suporte consecintele? Va rezista, oare, psihic? Cum se intelege cu sotul ca doar sunt destule cai de comunicare. N-ar vrea sa aiba o familie benefica? Exista ceva intentionat si inconstient. O accepta oamenii pe mama ta? Ce-si imagineaza mama ta?

Hello, nici nu stiu cu ce sa incep. in primul rand sa stii ca nu e usor deloc pentru o femeie sa isi creasca copilul de una singura. cateodata un singur job iti da o groaza de batai de cap, muncesti pe rupte si iei cativa lei, daramite sa ai doua joburi, doua randuri de responsabilitati.si la sfarsitul lunii sa te vezi in imposibilitatea faptului ca nu mai ai din ce plati o rata la banca, ori ca nu iti ajung banii pentru mancare, ori ce e cel mai dureros pentru un parinte, sa nu ii poata asigura copilului un trai decent. apoi pe langa asta, sunt sigura ca si bunica ta ii aminteste de tatal tau, iar asta constituie un stress in plus si toata aceasta furie si-o revarsa involuntar cateodata asupra ta, tocmai pentru faptul ca vrea sa faca cat mai multe pentru tine, vede ca rezultatul nu este cel sperat iar lucrul asta o macina enorm. in ceea ce priveste prietenele nu ai de ce sa te simti complexata. tu trebuie sa fii alaturi de mama ta, aceste colege de joaca ale tale, sunt doar un episod din viata ta, pe cand familia e ceva permanent. eu am trecut printr-o situatie asemanatoare cu a ta, dupa ce a murit tatal meu, cand eu aveam varsta de 14 ani. la fel eram si eu o eleva model, la fel isi luase si ea inca un job, si tot asa, mereu gasea sa imi reproseze ceva. sfatul meu e ca atunci cand o vezi nervoasa pleaca din calea ei, si vorbeste cu ea cand e mai linistita, si continua sa fii printre primii la scoala. totul trece si o sa fie bine la un moment dat. bafta multa si ai grija de tine.

Te inteleg.Si parintii mei sunt divortati, dar mama si-a gasit a-2-a pereche am 10 ani si de cand mama numai este cu tatal meu adevarat m-au traumatizat si gandesc ca un copil de 14 ani. Te inteleg perfect. Mama ta este deprimata si ar trebui sa intelegi. Nu lasa de la tine fi activa cu ea si numai te certa. cu ea... spune-i ca o iubesti ca nu vrei la tatal tau sau daca vrei te duci singura si ii explici foarte calm, ca numai vrei sa stai cu ea. Poate ca mama ta isi va gasi perechea potrivita si ar trebui inca sa o respecti deoarece te-a ajutat sa inveti, sa cresti sa te faci o fata frumoasa Eu cred ca ti-am fost de ajutor. Te pup!

Buna.imi pare rau ca se poarta mama ta asa cu tine. parintii tai daca s-au despartit pentru ca nu se mai intelegeau este vina lor si nu a ta. mergi in parc cu prietenele; citeste o carte; poti sa faci o prajitura cu bunica. stai mai mult cu bunicii.vedeti de scoala. mama ta isi varsa nervi pe tine si asta este foarte urit.nu este vina ta ca are 2 joburi nicinu este vina ta ca e singura.asa a ales ea.nu ai ce sa le faci parintilor cum isi astern asa dorm nu poti sa schimbi nimic. vedeti de scoala si incearca sa nu te certi cu mama ta. eu nu mainteleg cu parintiii de 32 deani.scapi decerturi cind te muti la casa ta

Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri.Cu totii mi-ati oferit sfaturi foarte bune, si am sa tin seama de ele.Deci,imi este foarte greu sa aleg un castigator.Sunt sigura ca nu va veti supara.Va pup dulce!

M-am gandit mai bine... iar castigatorul este Otonis.

Nu ii mai adu aminte de tatal tau.cred ca e cel mai dureros lucru pentru ea. tu deocamdata mai bine o eviti, acum incepe scoala iti vezi de scoala o lasi in pace.cauta un sprijin in bunici si pe ea las-o o perioada.nu mai pune la suflet tot ce spune, pentru ca spune la nervi. te pup:* si big big big huuug >