E normal sa te simti asa, cand ajungi independent si ajung la mana ta le readuci aminte de trecutul tau sa se descurce, mai rau va fi cand o sa ajunga batrani si nimeni nu se ocupa de ei.
Poate ca părinții tăi au exagerat, însă intenția lor era sa te educe. Nu ti au vrut raul. Nu te au tratat cu indiferență. Asta este opusul iubirii. Ei au avut grijă de tine cum au știut mai bine. Se putea si mai rau. De multe ori, tu ai privit greselile lor poate prea dure, deși nu sunt cele mai primitoare metode de disciplinare, totusi tu le ai vazut mult prea dure decât erau ele de fapt. Gândește te ca sunt părinți care si au omorât proprii copii iar tu nu esti unul dintre acele cazuri. Ar trebui să ți respecți părinții asa cum sunt. Alții ar da orice să aibă o familie. Nici în centrele de reeducare sau în orfelinate nu e mai bine sa stii.
Bună Antonio! Și eu am trecut prin ceva similar. Părinții mei nu erau plecați în străinătate, dar până la vârsta de 5-6 an am fost crescută de bunicii din partea mamei. Când m-am mutat cu ai mei m-am simțit ca o străină, mai ales că ei erau mult mai severi comparativ cu bunicii care îmi făceau toate poftele. Și tata mă bătea. Nu ca pe tine, dar până pe la 15-16 ani nu am fost foarte atașată de ei și nici de bunica din partea tatălui meu. Îi iubeam, dar nu conștientizam. A fost o schimbare prea mare pentru mine. Când mi-am dat seama că ți cu adevărat la ei? La 16 ani, când a murit bunicul meu. Pierderea lui, pentru mine a fost îngrozitoare, dar totuși acela a fost momentul în care mi-am dat seama că nici bunicii și nici părinții mei nu sunt nemuritori și că într-o zi ei vor... Gândul acesta m-a doborât și m-a făcut să înțeleg cât de importanți sunt pentru mine. E normal să fie o răceală între voi. Presupun că ești la adoleșcență, nu? Timpul le rezolvă pe toate. Incearcă să le dai o șansă, încearcă să fi prietenul lor.
E normal ca după atâta chin să nu mai simți nimic. Ei au lipsit de lângă tine când aveai nevoie de ei să le arăți ce ai învățat să le arăți jocurile și gândurile tale. Fii puternic!
Daca părinții tai au fost plecați cand erai mic si aveai cel mai mult nevoie de ei, e normal ca acum sa simti ca ai nevoie de ei. Totuși incearca sa te înțelegi bine cu ei pentru ca pana la urma sunt părinții tai