Am nevoie de un sfat urgent, ma aflu intr-o situatie foarte delicata. Vinerea trecuta am facut avort. Ne era imposibil sa pastram copilul. Am 17 ani si el are 20, vreau sa merg la o facultate si sa am o cariera, parintii mei il urasc si nu mi-am dorit niciodata copii, cu atat mai putin intr-o perioada ca asta. Dar iata ca s-a intamplat, prima oara facandu-si prezenta drept o "liniuta si jumate". Personal, nu am absolut niciun resentiment, sunt constienta ca am facut ce trebuia pentru a fi bine intr-un plan mai mare, neavand cu ce sa crestem un copil. El, pe de cealalta parte... Ei bine la el a fost mai complicat. El s-a atasat de copil, chiar foarte mult. Inca dinainte de procedura avea vise cu el si cu noi trei ca o familie, isi lasa capul pe burta mea (chiar daca nu eram de acord) si desi nu a vrut sa o recunoasca pana de curand, cand am aflat ca a inceput sa "dea a fara din casa" despre chestia asta si ne-am certat foarte tare, aproape parasindu-l (ca sa se "descarce", a motivat el, fiindca nu voia sa ma streseze pe mine si mai mult si el simtea ca ceda), chiar si-a dorit acel copil, dar nu a vrut sa vorbeasca despre asta fiindca realiza ca am dreptate... Mi-a spus inca de cand am aflat ca a inceput sa se simta ciudat si ca simtea dragoste inzecita fata de mine si fata de ceea ce purtam in mine si ca a recunoscut acest sentiment drept "paternitate", dar mai mult nu am scos de la el. Vreau sa il ajut sa treaca pespre asta. Am vorbit deschis doar atunci cand ne-am "certat" pe tema impartasirii informatiei cu strainii, dar cand am mai deschis subiectul el a spus ca e mai ok si ca s-a "impacat" cu ideea. Mi-a zis de asemenea ca sentimentul de paternitate e inca acolo. Il iubesc enorm dar chiar nu stiu ce sa fac, daca e adevarat ca "a trecut peste", daca chiar ii e ok acum. Va rog, cum as putea sa il ajut? Cum sa vorbesc cu el? Ce sa-i spun?

Cautati unu care vrea sa fie cu cineva fara copii

Nu prea ai cum, e o chestie peste care trece singur cu timpul

Vezi ce simplu era daca aruncati 2 lei pe un prezervativ de fiecarea data cand aveati sex?
Acum nu treceai prin trauma asta nici tu si nici el, nu exista barfa, nu existau remuscari, nu existau discutii si posbil rupturi.
Vezi cat de mult ai pierdut, doar pentru ca v-ati zgarcit la 2 lei?!
Din pacate, noi nu avem cum sa te ajutam, este vorba de relatia voastra, care este pe muchie de cutit sa se rupa definitiv.
Asemenea traume te marcheaza pe viata, cand te joci cu focul, fara sa-ti pese de consecinte. Pacat ca sunteti niste copii iresponsabili.

Așa se întâmplă când omori și găsești scuze că ai salvat prin asta planul mai mare a vieții tale. Trăiești mai departe cu planul tău pentru că l-ai sacrificat pe el, pe copil.
Acum ai un plan bun de viitor și un partener stricat.
Dacă mâine rămâi din nou însărcinată, vei proceda la fel?
Da.
Dacă da, să nu te miri.

Eu inteleg ca nu era momentul sa faci un copil la 17 ani, dar nici sa faci sex neprotejat nu e ok.
Nu iti cere nimeni sa iti pui streangu de gat dar imi dai impresia ca treci peste cam cu nonsalanta si urat, iar daca faci asa si cu el il inteleg de ce e cum e. Daca ii arunci in fata ca acel copil iti strica viitorul si ca nu ai nici un resentiment fata de ce ai facut si el se va raci fata de tine pentru ca va crede ca si sentimentele tale fata de el sunt nesemnificative de aceia te descotorosesti usor de un lucru atat de important facut impreuna.
Poti sa vorbesti cu el si sa ii spui ca intelegi ca sufera, ca iti pare rau de acel suflet si ca o sa faceti un copil cand o sa va mai puneti pe picioare pentru ca acum ii vei ingreuna si lui viata muncind pentru 3.

Nu ești în măsură să îl ajuți să depășească această problemă.
O să ajungi să regreți ce ai facut mai tarziu.
Ar trebui să îl lași în pace, mai târziu o să ajungă să îți reproșeze că ai omorât copilul nenăscut.

Nu ai ce sa ii faci. Daca el e atat de afectat de asta, sa fii sigura ca iti va reprosa absolut mereu ce s-a intamplat acum. Nu il mai bate la cap. Singur trebuie sa decida ce si cum.

Nu o sa treaca prea curand peste. E o trauma si pentru el.

Nu inteleg ceva... cum adica "s-a intamplat"? Nu ai vrut sa se intample? Femeile raman insarcinate din senin, fara vreo cauza? Doar se intampla?

Copiii, relatiile sexuale, sarcina nu sunt lucruri pe care le tratezi iresponsabil, imatur si impulsiv. Daca v-ati asumat responsabilitatea sa intretineti relatii sexuale fara sa fiti casatoriti, va asumati si responsabilitatea sarcinii si a copiilor.

Nu sunt nici eu de-acord sa faci copii daca nu ai o stare materiala decenta... dar, sa fim seriosi: E vorba de tata, mama, copil. Mama si tatal au facut un copil, de ce e omorat copilul? E singurul care nu are nicio treaba.
Tatal (prietenul tau) a reactionat matur, chiar daca a gresit si a facut un copil fara sa fi dorit asta, si-a asumat sa-l ingrijeasca.
Mama parca nici nu simte ca a omorat pe cineva. Asa cum simti ca ai calcat pe o furnica. Intr-o familie nu te pui pe primul loc pe tine insuti. Pui familia la intreg pe primul loc.

Cauza principala pentru care sunt atati copii ai strazii si copii care asteapta sa fie adoptati este faptul ca oamenii nu isi asuma atunci cand intretin relatii sexuale inainte de casatorie. Solutia nu e sa omori copiii, ci sa educi populatia sa fie responsabila cu ceea ce face.

Prietenului tau nu stiu ce ai putea sa-i spui. Cine stie cate-i trec prin minte. Mie mi-ar trece prin minte faptul ca, in viitor, daca ar exista un copil in aceasta familie, poate mama l-ar trata foarte rece, fara iubire si, in caz de greu, l-ar da foarte usor spre adoptie raportat la cum a reactionat la avort.

Nu judec. E treaba ta daca iti asumi sau nu responsabilitati, e treaba ta ce faci. Eu doar am spus adevarul.

Oamenii fac multe greseli,e normal.

Te astepti insa sa te compatimesc?
E vina ta pentru totul,ai facut un lucru oribil.
Erai si tu pustoaica,ai zis sa mananci si tu un carnatel cu ce gauri mai ai disponibile,iar neglijenta ta a dus la simbioza,nasterea unei fiinte vii dupa care nu ai mai fost capabila sa-ti accepti responsabilitatea.
Avortul = crima.
Dreptate sa ai? Exista solutii,ce nu exista din pacate e vointa.
Pe de alta parte,gasim lenea si lasitatea in cantitiati industriale.
"vreau sa merg la o facultate si sa am o cariera"
Si ce legatura are asta cu a avea un copil?
Exista cazuri si mai rele,si nu s-a recurs la avort.

Insa... da, toti gresim, altii mai putin, altii mai mult si... da.
Tot ce poti face e sa meditezi, sa te rogi pentru iertare si... cam atat.

Doar ai grijă să nu mai faci aceeași greșeală a doua oară.
Ăștia zic de tine că o să regreți și le pasă de un copil avortat dar când trec pe lângă alții pe stradă sau când văd copii făcuți de proști și crescuți fara niciun viitor nu au nimic cu ei, sunt inexistenți.
Le pasă de aia din burta mamelor, dar după ce ies de acolo sunt pe treaba lor, nu le mai pasă.
Dacă îi întrebi dacă au donat ceva in viața lor unor case de copii sau dacă au ajutat vreun copil fara posibilități sau oameni într-o situație aiurea o să spună că nu.
Dar la judecat sunt primii.
Atât, toți sunt judecători dar nimeni nu ajută pe nimeni.
Iar dacă regreți o să doarmă mai liniștiți ei noaptea iar copilul o să învie.

Ăla trebuie să înțeleagă, un copil se face când e dorit de amândoi.
Când poate să fie crescut, când i se poate oferi ceea ce are nevoie, ca să poată să ajungă un om de succes, nu un boschetar.
Poți să-i explici că a fost o greșeală că ai rămas, o greșeală de care în mare parte el e vinovat, e sperma lui, putea să fie mai atent - dar nu da vina pe el că o să fie mai rău.
Spune-i că vrei un copil cu el dar nu la 17 ani, că ești prea mică pentru așa responsabilitate.
Dacă ăla te freacă la icre și nu înțelege, îți găsești altul și gata.

Ar trebui sa te gandesti la tine, si la ce-ai facut, si sa il lasi pe el. Ca o sa traiesti cu asta toata viata. Ca ai omorat un copil, parte din tine, si rod al iubirii voastre, si ar fi putut sa fie aici, sa creasca mare, sa-l duci la gradinita, la scoala, sa il inveti sa pape, sa mearga, sa fii acolo la primul dintisor. O sa regreti enorm decizia asta cand o sa fie prea tarziu si o sa te trezesti la 30 de ani sa faci altul, daca o sa mai poti, poate nici nu o sa mai apuci sa fii bunica, ca o sa fii prea batrana sa mai prinzi nepoti.
Iti garantez eu ca o sa te bantuie ideea asta toata viata ta. Daca nu acum, ca poate nu iti dai seama, pe viitor.
Era la stiri acum cateva zile un nene, care la fel, a avut un bebe cu nevasta-sa cand erau tineri, si i-a zis sa-l dea afara. Si toti banii care i-a strans, pe parcusu vietii, vreo 10.000 euro, cat a putut si el sa stranga, i-a donat la spitalul din oras, pentru sectia de neonatoligie si spunea cu lacrimi in ochi cum ii pare rau ca a luat acea decizie atunci.

SushiSash, verifica-ți mesageria.

20 de ani? Sentiment de paternitate? Nu știu ce să zic totuși dacă ai fi păstrat copilul putea să se schimbe radical la 380 de grade da’ mă rog ar trebui să se împace cu ideea că e mai bine așa totuși un copil e o responsabilitate imensă nu poți să-l aduci pe lume doar așa. Faza că a dat din casă nici mie nu mi se pare normal adică totuși putea să îți respecte decizia și să nu spună nimic un gest care dă dovadă de imaturitate.
Dacă e chiar așa afectat de ce nu merge la un psiholog? Pentru că tu nu o să poți să-l ajuți să conștientizeze că nu era pregătit pentru această etapă.

Nu vreau sa par rau, dar ai facut o mare greseala alegand avortul. Sper ca macar sa constinentizezi asta si sa nu mai repeti greseala.

In speranta ca poate va ajuta o mama care citeste aceste randuri, am sa las aceste link-uri cu marturii despre avort:

https://www.avorturiregretate.ro/ si http://www.femeifericite.com/

precum si o solutie de ajutorare a mamelor care doresc sa faca afort pentru ca (ele cred ca) nu au venituri pentru a asigura cresterea copilului lor:

https://dauviata.ro/