Salutare. Am o mare problema...
Sunt un baiat timid de felul meu, mai retras. Imi cer scuze de lungimea mesajului.
In clasa a 5-a am aflat ca sufar de ADHD, din cauza asta sunt bataia de joc a tuturor.
Cand eram mic in scoala generala eram bataia de joc a clasei, cel mai prost din clasa, nu am stiut niciodata cum sa imi impun respectul fata de ceilalti, dar nici nu am stiut cum sa le dau replica celor care isi bateau joc de mine. Atunci cand nu le mai permiteam colegilor sau celor din cartier de la mine sa isi bata joc de mine atunci ei spuneau ca m-am smecherit, ca sunt smecher, ca am figuri si luam bataie intr-un final, pana si cei mai mici ca mine ma bateau. Am luat multa bataie si la scoala nu am putut sa rezolv cu profesorii ceva pentru ca toti colegii de clasa erau impotriva mea, cand strica cineva ceva toti dadeau vina pe mine, asa a fost cand un coleg a murdarit un perete cu o calimara de cerneala si a trebuit pana la urma ca parintii mei sa vina sa plateasca pe cineva sa varuiasca in clasa, pentru ca toti au dat vina pe mine. Daca cineva ma batea si spuneam unui profesor atunci toti spuneau ca eu l-am provocat si pana la urma tot eu picam de prost. Unul din motivele pentru care eram bataia de joc a altora era faptul ca aveam o forma severa de acnee care mi-a lasat unele urme pe fata acum dar atunci toti imi spuneau ca am vulcani pe fata, eram disperat.
La liceu am luat bataie doar o singura data de la un coleg mai mare ca mine, eu eram clasa a 9-a si el clasa a 12-a si m-a batut asa ca m-a vazut mai prost, dar norocul meu a fost ca de data asta seful clasei l-a vazut si l-a sunat pe diriginte, care a venit si a propus scaderea notei la purtare a acelui baiat de clasa 12, era sfarsitul primului semestru si chiar acel baiat a avut nota 6 la purtare pentru semestrul 1.
La facultate 4 ani de zile am fost ok, am facut parte si din 2 asociatii studentesti si acolo ma intelegeam bine cu toti mai ales la intalnirile lor.
Dupa ce am terminat facultatea tot ce a fost bine s-a terminat. Am avut 2 locuri de munca inainte, acum sunt la al treilea. Aici colegii si-au batut joc cel mai tare de mine. Seful stie ce se intampla dar nu intervine ca nu e treaba lui, iar restul isi bat joc de mine, la inceput faceau unele glume, dar acum fac misto de mine pe fata, nu mai stiu ce sa fac.
In pauzele de masa ma cheama sa bem o cafea iar acolo ei sunt toti cu mistourile, cu bataia de joc, cu glumele pe seama mea. Cand nu ma duc in pauza de masa sa beau cu ei o cafea atunci ma suna cate unul din ei si imi spun ca eu am figuri ca nu stiu de gluma, ca ma oftic. De asta am inceput sa ma izolez. Am avut si o iubita, 3 ani am stat cu ea impreuna si m-a parasit acum vreo 2 luni. Anul viitor trebuia sa avem nunta in luna mai. De atunci colegii isi bat joc de mine la maxim, cand trec pe langa ei rad de mine, ma vorbesc, striga dupa mine, la un moment dat unul dintre ei mi-a desumflat 2 roti de la masina sa nu pot pleca de acolo si cat eu umflam la roti ei radeau de mine si ma filmau. Un prieten de al sefului meu la un moment dat ma urmarea pe unde mergeam eu cu prietena mea, imi facea poze, mai pe romaneste ma hartuia, normal ca nu am stiut cum sa fac sa ma lase in pace. Nu stiu si nu am stiut niciodata sa ripostez cum trebuie.
Am incercat sa ignor, nu merge ca vin langa mine ei si fac misto de mine si rad de mine si imi spun ca sunt ofticat ca sunt o muiere, ca sunt un ratat ca nu stiu de gluma, ca sunt o p***a masculina, ca plang ca o fetita. DISPER, NU MAI POT!
Azi ei si-au batut joc de mine la maxim toata ziua, cand m-am retras toti ma sunau ca sa vin ca ei au glumit si m-au vazut nervos, dadeam in balbaiala nu mai stiam ce sa spun. Locul meu de munca e la 10 kilometri de casa si pe drum spre casa mergeam cu masina cu viteza mare speram sa se intample ceva, dar nu s-a intamplat.
Am vorbit cu seful meu si la inceputul lunii urmatoare imi dau demisia.
Am cedat psihic, plang incontinuu de la 3 si jumatate, sunt disperat, sunt descurajat, sunt un handicapat mental si psihic, sunt un retard, un nimeni in drum, un retard, un parazit social, un nimeni, un gunoi, un pamblicar, un faiantar, sunt un ratat total, un bolnav psihic, un schizofrenic, un agramat, un analfabet, un tampit, un prost, un papa-lapte, sunt un fraier, sunt un viitor boschetar, un viitor gunoier, sunt un idiot, un fricos, un cocalar, sunt un frustrat.
Acum 2 ani m-am apucat de karate, in speranta ca imi da incredere in mine, am reusit putin sa ma stabilizez psihic, dar dupa ce a inceput pandemia anul trecut nu am mai facut. Acum ma gandesc ca nu am inceput atunci sa fac karate pentru a face sport, ci doar din frica de a nu lua bataie din nou, asa de fricos sunt. Acum nu mai fac sport, merg la serviciu, acolo sunt bataia de joc a altora si cand ies de acolo de obicei mananc ceva si merg sa beau cu niste amici, oameni pe care i-am cunoscut in ultimii 4-5 ani, care nu isi bat joc de mine.
La mine in cartier cand eram mic toti isi bateau joc de mine dar totusi stateam cu ei pentru ca nu aveam cu cine sta si cu cine sa ma joc. Acum numai unul din ei a ramas in cartier si e casatorit si acum ma inteleg bine cu el, restul au plecat in Anglia, Spania, Germania, unul e plecat in SUA si el e singurul meu prieten acum, nu ma mai ia la misto pentru ca acum s-a maturizat, ma inteleg bine cu el.
De cateva zile incoace ma tot gandesc ca e bine pentru mine sa nu imi mai caut o fata cu care sa am o relatie, pentru ca mai bine sa raman singur. Acum 2 saptamani vorbeam cu o fata dupa ce fosta m-a parasit si am hotarat eu sa nu mai vorbesc cu nici o fata pentru ca oricum nu va fi nici o fata fericita sa stea cu un papa-lapte, nici unei fete nu i-ar conveni ca iubitul ei sa fie bataia de joc a tuturor. Daca eu ma casatoresc ce rezolv? Daca voi avea copii ce rezolv? Nu am chef sa provoc traume copiilor mei prin faptul ca voi fi luat la misto de fata cu familia pe care o voi avea.
De vreo 2 saptamani sunt intr-o depresie severa. Sunt un om bolnav psihic, nu merit sa fiu fericit, nu merit sa am o familie, pentru ca familia mea ar avea de suferit daca cumva ma voi casatori si voi avea copii, ei vor avea de suferit cel mai mult pentru ca un copil ar ramane cu traume sa vada cum tatal lui e bataia de joc a altora.
Mereu am fost vazut chiar si in familie ca unul bolnav, un om cu probleme si asta ma doare.
Imi vine sa ma sinucid, dar totusi sunt prea fricos sa fac asta, prea fricos sa ma sinucid, chiar daca am avut gandul asta in ultima perioada...
Singura varianta pe care o mai vad acum e sa plec de la locul de munca si sa traiesc o perioada de un an sau 2 fara sa lucrez si sa fiu izolat de realitate de societate, sa fiu izolat de lume, pentru ca nu merit sa fiu printre oameni. Oricum as putea sa ma descurc mai ales ca atunci cand au inceput colegii sa isi bata joc de mine am strans multi bani pentru a ma putea intretine o perioada dupa ce imi dau demisia, de vreo 3 ani tot vreau sa imi dau demisia chiar daca financiar nu o duc rau si imi pot permite sa stau un an fara loc de munca, dar sunt descurajat pentru ca urmatorul loc de munca tot bataia de joc a tuturor colegilor voi fi.
Asta sunt eu, omul facut si predestinat sa fiu bataia de joc a altora, de asta am si renuntat sa mai fiu ceea ce mi-as fi dorit cu adevarat, de asta am renuntat si la gandul de a intemeia o familie pentru ca dupa ce fosta m-a parasit am cunoscut o fata careia ii place de mine si chiar eu i-am spus ce sunt si cine sunt si i-am spus ca mai bine eu stau singur ca sa nu fac probleme si altora.
Am nevoie de niste sfaturi, va rog mult...
Cum imi pot impune respectul in fata altora?
Cum sa ripostez cand cineva face misto de mine?
Cum sa raspund si cum sa dau replica celor care isi bat joc de mine?
Ce pot face atunci cand ei vin la mine si trag de mine si isi bat joc de mine cand eu ii ignor? Ignoranta nu mai rezolva nimic...

În primul rând o sa incep comentariul un picut mai dur deoarece trebuie discutată toata situația.Eu stiu ca persoanele cu ADHD sunt de fel foarte agitate si fac lucuri incontrolabil pentru ca nu au stare. Daca gresesc scuze.Stiu multi copii cu sindromul asta si mereu sunt văzuți ca obraznici pentru ca provoacă, strica si reacționează ciudat.Asa ca, primul lucru pe care trebuie sa il faci e sa iti analizezi comportamentul bine si sa iti dai seama daca nu cumva, din cauza problemei tale nu ai tu ceva reacții aiurea.
Nu ma intelege gresit, nu te judec sau acuz doamne fereste.ADHD nu e ceva ce sa vrei sa ai, nu e ceva pe care îl controlezi si clar e ceva ce iti afecteaza viata.Dar cu problemuta asta din cate stiu trebuie mers la psiholog.Ideea mai de baza e ca,trebuie sa vezi daca nu cumva ai anxietate de fapt, pentru ca atunci esti mai fricos, mai reținut, cand ai ADHD esti agitat, mai zvapaiat. Spun toate lucrurile astea pentru ca din perspectiva mea (ca persoana anxioasa si nesuferită ) nu pot sa aiba toti oameni probleme si tu unul singur (sau eu) sa fi ok. Undeva, ceva iti scapa.
Dacă totuși se intampla sa te afecteze anumite reacții, sa te supere anumiti oameni încearcă să nu mai pui la suflet.Sa iti impui tu tie sa iei initiativa verbală asa incat sa nu mai ai de suferit, sau sa pari pampalau.Pur si simplu le spui sa isi vada de treaba si munca lor si sa te ignore daca nu le place felul tau de a fi.Sa le exemplici ca nu stai pe masa si in casa lor si sa isi vada de ei înșiși.
Legat de relații, poate încă nu e nici timpul. Uneori trebuie sa astepti si sa te "vindeci"dupa o relație eșuată ca sa poti fi pregătit pentru alta.

Respectul nu se impune brusc, ci se câștigă din momentul în care interacționezi cu anumite persoane, iar aici mă refer la începutul relației tale cu ceilalți. De exemplu când mergi într-un nou colectiv încearcă să nu te bâlbâi, să nu faci lucruri ciudate sau care ies in evidență în mod negativ. Nimeni nu se ia de tine degeaba, adică copii rai (prost crescuți) există peste tot și persoane rele, eu eram în generală și liceu cel mai scund și nimeni nu m-a batjocorit deoarece știam să vorbesc cu ei într-un mod ok și să mă port frumos, iar ei au văzut că sunt o persoană în regulă și au trecut peste chestia de care ziceam. Cel mai greu este sa le schimbi părerea celorlalți. Daca le lași o impresie nașpa de la început așa te vor tine mult și bine. Așa că cel mai ok este la noul tau job sa vorbesti cu fiecare cat mai ok în așa fel încât să le lași o părere bună sau măcar de tip ok, așa tu daca le zici și astora că și-a bătut nu știu cine joc de tine și dai din casa informații jenante te vor vedea ca pe un ciudat care este mult prea stresat, așa că te vor respinge.
La faza cu răspunsul celor care își bat joc de tine e simplă. Daca se ia cineva de faptul că ai fața nașpa le spui că ai avut o problema cu acneea când erai mic și asta e cauza, dar tu te simți ok și nu te deranjează, nimeni nu e perfect și asta este, daca înțelege bine daca nu asta este, nu trebuie sa dai explicații pe larg nimănui. Ramai calm, vorbește normal și cam asta e. Acum nu mai are cine sa se ia de tine oricum, ce a fost a trecut, vei cunoaște persoane noi. Bănuiesc că nu mai ești un copil daca spui că lucrezi deci ai și tu o gândire destul de mătură încât să iei propriile decizii, noi îți dăm niste sfaturi, iar treaba ta e să înveți ceva din ele și să pui in aplicare ce crezi că te-ar ajuta.

Cu iertare sa imi fie dar nu am reusit sa inteleg ce este ADHD-ul si cum se manifesta, insa dupa parerea mea nu ai fi reusit sa termini o facultate cu acest diagnostic real. Eu cred ca mai degraba aveai depresie datirita bulling-ului la care erai expus, nu adhd.
O prima solutie, care necesita o urgenta sunt cateva sedinte la psiholog. Nu stiu sa iti dau un sfat, dar din ce scrii aici nu esti nici ratat, nici viitor boschetar (doar daca vrei tu asa), nici orice alte tampenii si idiotenii ti-au spus altii.
Nu sufar cand esti inconjurat de idioti care se iau unii dupa altii.
Nu stiu ce sfaturi sa iti dau, dar stiu ca sinuciderea nu este o solutie, invalidarea ta ca persoana nu este o solutie ci mai degraba continua sa lucrezi (nu neaparat la acelasi loc de munca) si sa te duci la psiholog in paralel. Sedintele la psiholog te pot ajuta sa intelegi ce se intampla cu tine si sa faci fata realitatii, iar faptul ca te vei afla intr-o comunitate (bineinteles, dupa o pauza) te-ar putea ajuta sa aplici practic ceea ce vei invata.
Succes!

Uite, eu am citit tot. Vreau să îți spun in primul rând că nu ești singurul. Asta in proporție de 90% se trage de undeva din copilărie, de când erai copil naiv și ai lăsat căpșunarii să te facă să te simți penibil. La locul de muncă eu mă gândesc că ei știu lucuri despre tine pentru că tu le-ai spus, deci daca e așa la următorul loc de muncă îți recomand să îți vezi de treaba ta și să nu dai explicații nimănui. Dar amintește-ți faptul că toate trec, și când îți r rău, dar și când îți e bine. Sta in ADN-ul nostru sa ne fie rău și bine, tot ce trebuie sa facem e să așteptăm pur și simplu. Dar eu te sfătuiesc extrem de serios să vorbești cu un preot bun, de oriunde știi tu biserici, fiindcă el crede-mă că te poate ajuta mult mai mult decât niște persoane virtuale, el este invatat să le explice oamenilor despre ce trebuie să facă să treacă peste rău, te va apropia de Dumnezeu mai mult. Fiindcă dacă ai avut gânduri de sinucidere, te-ai îndepărtat de Dumnezeu și ce este bun in general. Poate nu ești obișnuit să mergi la biserica, sau nu te-a intresat acest domeniu (religia creștin-ortodoxă) dar în vremuri că astea un preot bun este mai bun decât un psiholog sau chiar decât un psihiatru.

Prietene, tu nu ești bolnav psihic! Atâta timp cât ai reușit să te angajezi cu carte de munca să știi că nu ești nimic din ce ai enumerat tu mai sus pentru ca bolnavii psihici nu vor avea niciodată dreptul de a lucra cu carte de munca ei având tratament pe măsură și pensie de boală.
Problema este încrederea pe care ți-ai pierdut-o în tine și în oamenii care te înconjoară. Bătaia de joc din partea altora ia amploare în momentul in care ei vor vedea că tu nu reacționezi în nici un fel, ba mai mult că te mai și afectează situația. Prin faptul ca taci face să fie un plus pentru ei deoarece va face ca ei să pară superiori ție și un minus pentru tine deoarece face să îți scadă și mai mult stima de sine și de acolo gândurile de sinucidere și lipsa încrederii în tine. După câte observ, tu ești exact cum vor alțiu să fi în loc să fi așa cum vrei tu sa fi și să le dai peste nas altor oameni care își bat joc de tine și îți face viața un calvar. Dacă colegii își bat joc de tine poate din simplul motiv ca vor ca tu să pleci, tu acum bați repede în retragere anunțând demisia. Sau colegii de munca care te-au criticat dur și acum să zici că tu nu meriți să ai copii, că nu meriți să ai familie. Asta pentru că au decis colegii tăi așa? Tu lași pe alții să decida în viata ta sau iei singur deciziile?
Cu cât arăți slăbiciune în fața unor astfel de oameni mai slabi decât tine, la fel de mult alimentezi mândria și orgoliul din ei și vânzând că nu reacționezi în nici un fel ei te vor ataca și mai mult. Dacă vrei schimbare tu trebuie să fi cel care face această schimbare. În viață trebuie să fi pregătit pentru a confrunta fel și fel de oameni, unii mai buni și alții mai putini buni. Și niciodată nu trebuie să te lași călcat în picioare, chiar dacă te atacă verbal contraatacă și tu. Fii mai tare în gură, mai cu încrederea în tine, cu picioarele pe pământ, cu replica la tine, altfel oamenii te vor doborî cu răutatea lor. Și eu am avut loc de muncă cu astfel de colegi, însă observasem că dădeam mult satisfacție când arătam ca mă enerva. Până am început să bag și eu replici dure, dar dure de râdeau până și cei care înainte râdeau de mine. De ciudă unul dintre colegi a fost cât pe ce să mă ia la bătaie, iar din firma am plecat pentru că am vrut eu nu pentru că așa au vrut ei. Pe mine nu mă interesează ce spun alții sau ce cred alții despre mine deoarece, cu cât te doare mai mult în cot, cu atât vei fi mai fericit. Și eu sunt mai ratat ca tine, prietene. Am doar 8 clase, am terminat școala la 28 ani după ce la 25 ani m-am reîntors la școală. Asta după ce în copilărie am abandonat. A fost o prostie, știu. Dar copilăria dură prin care am trecut pe mine m-a maturizat mult, văd altfel viața și oamenii din jur. Am trăit pe străzi și fugit de acasă. Iar tu cu facultate și zici ca vrei sa te sinucizi? Ai și permis, ai și mașină? Ce nu as da să am studiile tale să pot găsi și eu un loc de muncă decent. Sau mașina ta sa îmi urc bicicleta și să plec pe coclauri. Dacă as sta sa îți însir viata mea, ți-ar mai trebui ție încă o viață să termini de citit. Dar și asa sunt mai fericit ca tine. Nu bag oamenii în seamă, nu mă interesează ce vorbesc ( sau cred) ei despre mine, nu am familie și copii dar totuși continui să sper și nu las alți oameni să ia deciziile în locul meu. Prieteni nici asta nu mai am, iar primăvara până toamna târziu sunt numai pe bicicletă. Plec în ture, obosesc și vin acasă. Ce depresie? Uite tratament pentru depresie.
Băiatule, băgați mințile în cap până nu e prea târziu.

Cei care își bat joc de tine nu sunt nimic altceva decât niște proști. Niște proști care s-au născut cu ideologia comunistă și nu știu cum să se comporte cu persoanele care au un handicap.
Totuși, ei au o boală mult mai letală decât a ta. Este vorba despre o boală interioară, nu una fizică. Asta înseamnă că, datorită bolii psihice pe care o au colegii tăi, nu știu ce presupune să fii coerent, competent, cinstit, chiar dacă ai un handicap sau acnee. Boala de care suferă ei, nu face nimic altceva decât să te discrimineze, pentru că ai ADHD. Nu fi descurajat! Mergi înainte, chiar dacă lumea face mișto de tine. Tu arată că ești sănătos mintal, și poți face lucruri mai mari decât ei.
La orice replică sau glumă pe care ți-o dau ei, nu plânge, nu te întrista. Stai calm, doar! Dacă cineva te întreabă ceva, tu să vorbești serios. Fii amabil cu ei, comportă-te frumos cu ei. În felul acesta, ei se vor lipi de tine și nu vei mai ajunge să fii discriminat.
Chestia că ei fac mișto de tine, nu ar trebui să te descurajeze. Fii tu însuși! Nu te compara cu alții și nu-i lăsa să-ți influențeze lumea ta interioară!

Salutare! Am adoptat și distribui această serie de informații psihologice, cu care încerc să-i ajut pe cei care suferă de depresie și nu numai:   După ce citești, răspunsul îl găsești în inima ta! Mult succes!

-învinge orice formă de emoție negativă, de teamă!
-refuzul de a ierta implică în mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodată.
-viața ta, este în acest moment.
-viitorul este o replică a trecutului.
-când mintea ta este împovarată de trecut, trăiești aceleași lucruri.
-calitatea conștiinței din prezent dă formă viitorului, care nu poate fi trăit decât în clipa de acum.
-identifică-te cu mintea, observă gândul, nu-l analiza!
-ascultă liniștea din spatele oricărui sunet!
-observă cromatica, nu interpreta!
-modifică-ți gândul, sau acceptă-l!
-modifică-ți starea, sau acceptă starea!
-simte corpul tău interior, scufundă-te în iluminare!
-trăiește clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu există salvare în timp, nu te poți elibera în viitor de problema ta.
-prezența în clipa de acum este cheia libertății.
-nu poți fii liber decât acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers așa cum ai dorit.
-îți manifești o putere să mergi mai departe, de ce s-a intamplat în trecut.
-te împotrivești lucrurilor care există deja.
-speranța te concentrează pe viitor, neagă prezentul, neagă fericirea ta.
-situația ta de viață există în timp.
-viața ta există acum.
-situația ta de viață este o construcție a minții.
-viața ta este reală.
Ideologii personale.Aleg să renunț la depresie/îngrijorare/teamă/dezamăgire pentru că:
-apare în urma conștientizării a unui lucru greșit.
-este rezultatul prejudecăților.
-sunt trist pentru că sunt într-o stare de regret.
-am o mare neplăcere și suferință.
-am o minte împovarată cu împotrivire.
-sufletul meu este încătușat, în suferință, în judecata păcatului.
-am de ce să mă îngrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat în necurăție și supărare.
-sunt singur împotriva cerului.
-sunt nefericit și neîmpacat.
-sufletul nu s-a detașat de trecut și de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, constă în următoarele idei:
-fac ceea ce îmi consolează a binele.
-fac ceea ce mă bucură pe o perioadă lungă de timp.
-fac totul profund, din inimă, nu din minte.
-renunț la orice modalitate de păcat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau să îl pot contempla pe Isus Hristos, regele sfinților și al îngerilor, în purificare, slavă și în glorie pentru eternitate.
-sunt împăcat cu trecutul, m-am iertat.
-trăiesc curat prezentul.
-prezentul etern îmi dă bucurie.
-mă pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce să îmi fac griji.
-simt sănătatea și viața din mine.
-am o minte iluminată, purificată.
-de astăzi (data), mi-am schimbat viața radical.
-mă detașez de păcat, de ce nu-mi aduce fericirea și pacea.
-confer o viață nouă.
-nu mă mai interesează ce mi-a plăcut cândva.
-îmi consolidez sănătatea și bucuria.


-dacă nu poți să nu gândești deloc, înseamnă că nu te poți elibera din minte.
-gândul există doar în mintea ta,niciodată în realitate.
-iubirea,bucuria, pacea, nu pot înflori decât când ne eliberăm de sub domnia minții.
-conștiința este calea eliberării de durere.
-nu mai crea durere în prezent!
-acceptă și nu rezista inconștient la ceea ce există!
-respectă clipa de acum!
-momentul prezent este tot ce vom avea vreodată.
-moartea ia tot ce nu suntem noi.
-secretul vieții este să mori înainte de a muri, și să descoperi că nu există moarte.
-viața este acum.
-prezentul este tot ce vom avea vreodata.
-trăiește in locul în care te afli!
-permite tuturor lucrurilor să existe cu, sau fără tine!
-trăiește sfârșitul timpului!
-nu lăsa frica, să îți inunde mintea!
-nu îți petrece întreaga viață așteptând să începi să trăiești!
-nu iți dori ceea ce nu ai, și dorește-ți ceea ce ai!
-viața este deja desăvârșită, completă, perfectă.
-îți poți îmbunătăți situația de viață, dar niciodată nu îți poți îmbunătăți viața.
-trecutul nu poate supraviețui dacă ești prezent.
-nimic real nu poate fi amenințat.
-nimic ireal nu există.
-vindecă durerile, spulberă inconștiența, fără să faci nimic, pur și simplu existand și păstrând frecvența prezenței intensă!
-fericirea si nefericirea sunt de fapt una, numai iluzia timpului le separă.
-nu alerga după o iluzie pentru tot restul vieții!
-lucrurile și stările îți pot oferi plăcere, dar îți pot da și durere.
-îți pot oferi plăcere, dar nu îți vor da bucurie.
-trezește-te, părăsește-ți mintea, fii prezent!
-acum, nu vei mai avea nevoie de lume, nu vei mai avea nevoie ca ea sa fie altfel de cum este.
-acum vei fi capabil să simți adevarata compasiune și să-i ajuți pe ceilalți la nivelul cauzei.
-numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot creea o lume mai bună.
-la acest nivel profund, compasiunea devine vindecare, în sensul cel mai amplu.
-în această stare influența ta se bazează în primul rând, nu pe realizarea a unui anumit lucru, ci pe simpla existență.
-elimină suferința la nivelul cauzei!
-elimină inconștiența din lume!
-alină suferința lumii, daca ești chemat!
-nu te opune durerii, las-o să existe!
-nu nega durerea emoțională, ca sa nu contamineze!
-nu-i intoarce spatele, înfrunt-o, simte durerea complet, exprim-o!
-continuă să simți durerea, frica, groaza!
-ai prefera să mori fără durere?
-lasă strecutul să moară în fiecare moment!  
-Îți doresc toate aceste acumulări psihologice facute de mine, să le contemplezi!
-Răspuns câștigător?

Imi pare rau de ceea ce ti s-a întâmplat si ce ti se intampla. Eu cred ca ai avut ghinionul de a fi cu oamenii nepotriviți.
Sau poate iei totul prea personal... in scoala generala/liceu se mai întâmplă ca anunite persoane sa devina victime a altor colegi care se impun prin modul lor de a fi dar acum ai ajuns la maturitate, ai proapria viata deci poti decide pentru tine. Schimba ti locul de munca daca te eneveaza colegii...sau ai putea sa schimbi si orasul in care locuiesti adica sa te muti intr-un loc in care nu te cunoaste nimeni si practic sa o iei de la 0. Esti tanar, nu te opreste nimic.Colegii tai sunt pur si simplu plictisiți si aroganți si altceva n au de lucru decat sa te umilească fara niciun drept.

Evident ca o soluție ar fi sa iti gasesti o prietena cu care sa iti traiesti viata in continuare si sa iti faci propria familie. De ce spui ca nu e ok sa ai iubita? E perfect normal iar asta te-ar putea ajuta mult. Faptul ca ai avut o relatie de 3 ani, ca ai terminat o facultate, ca muncesti spune multe... si anume ca ai calitati ca toti oamenii, nu numai defecte cum ai scris mai sus. Fata aia nu a stat degeaba 3 ani cu tine asa ca nu te mai subestima. E mai important sa ai prietena si sa iti faci o familie. Colegii de munca azi sunt, maine nu mai sunt... ei nu sunt un sprijin pentru tine si nu ar trebui sa le mai dai prea multa importanta. Sunt niste oameni toxici, elimina i din viata ta, chiar daca asta inseamna sa renunti la job. Colegii de munca te sacaie doar la munca, daca renunti la munca, renunti si la ei.Nu vin dupa tine si acasa si in oras si peste tot
Fa cumva sa scapi de oamenii toxici si va fi bine

Stiu ca nu ti am raspuns la ce ai intrebat ca nu prea vad solutia(decat sa scapi de ei) dae am zis sa imi zic punctul de vedere.

Situația ta este delicată și este foarte clar că ești afectat de tot ce fac toți ceilalți din jurul tău. Cel mai bun sfat pe care ți-l pot da este să nu te mai ataci la glume. Știu că pare greu dar te asigur că nu este. Ei fac mișto de tine tocmai pentru că tu te ataci și ești o victimă sigură. În primul rând lucrează la autoironie, dacă vei fii suficient de inteligent încât să faci singur mișto de defectele tale și de tine atunci miștoul pe care-l fac ceilalți nu te va afecta, ba din contră te vei amuza odată cu ei. Un alt sfat pe care ți-l pot da este să-ți găsești o prietenă, o fată cu care să poți râde, cu care să poți face mișto. Sper că te-am pus puțin pe gânduri și începi să vii la sentimente mai bune. Succes.

Imi pare rau ca treci prin asta, nimeni nu merita asa ceva, imi pare rau ca exista gunoaie, animale cum sunt colegii tai.
Fa exercitii fizice acasa sau sala, apuca-te de box, in viata ca sa-ti impui respect in fata unor animale daca nu merge cu vorba buna atunci impune respect prin alta metoda.
Nimeni nu merita sa fie batjocorit, NIMENI.

Nici nu îți imaginezi ce carieră de succes poți avea.
Te sfătuiesc să îți cumperi un set complet de camere de spionaj cu înregistrare audio. De asemenea mai ai nevoie de un psiholog și de un avocat bun.
La povestea pe care ai relatat-o, cred că angajatorul și colegii sunt buni de plata pentru tratamentul unui psiholog foarte dar foarte scump.
Și pe urmă te angajezi și faci aceiași figură.
Omule, în situația ta, singură șansă este sa devii vânător de vânători.
Am și eu la serviciu unul ca tine și după câteva plângeri penale nu mai îndrăznește nimeni sa îi spună ceva. Măh dar asta nu e bun la nimic dar acum, angajatorul se teme sa îi desfacă contractul de munca!

Bună!
Vreau să îți spun că ești special de aceea nu trebuie să accepți orice vorbă rea, gând rău să își facă loc în mintea ta.
Știi oamenii pot să îți spună că ești așa și așa dar eu îți amintesc azi că ești valoros in ochii lui Dumnezeu! El te iubește.
El are un plan cu tine.
Eu când aveam probleme în viață mă rugam și Dumnezeu care vede totul, aude totul la momentul potrivit ma ascultat.
Fii tare!?