Am o poveste un pic mai lunga, o sa incerc sa o rezum cat pot: Mi-am cunoscut actualul iubit in urma cu doi ani si fiindca distanta dintre noi era destul de mare (locuim in capete diferite de tara) am decis sa ne mutam impreuna. Am venit la el, familia lui a devenit intre-timp ca a doua mea familie, avand in vedere ca ai mei m-au dezamagit de cateva ori si am cam rupt legatura. Relatia mea a decurs in mod armonios si ne-a mers minunat pana in urma cu cateva luni cand el a inceput sa devina din ce in ce mai abatut, sa-si piarda pofta de viata, sa manance din ce in ce mai putin, etc. Crezand ca e doar un episod depresiv din cauza stresului si a programului sau de munca (munceste foarte mult, sta si peste program iar cand vine acasa nu se odihneste suficient) am incercat sa-i fiu alaturi, mi-a spus de mai multe ori cu lacrimi in ochi ca nici el nu intelege ce i se intampla, nu vrea ajutor specializat pentru ca nu are incredere in psihologi si nici eu nu vreau sa-l stresez sa faca ceva pentru ca are o atitudine defensiva la orice ii propun. A avut doua "episoade" in care mi-a spus ca nu mai are ce sa-mi ofere, nu se simte in stare sa sustina o relatie si nu vrea sa ma chinuie. Mi-a propus sa plec o perioada pana se linisteste si cand isi revine, sa ma intorc. Mi-am dat seama ca acest lucru mi-e un pic imposibil, avand in vedere ca am un job nou aici, nu ma mai leaga absolut nimeni si nimic de vechiul oras, am cu totul si cu totul alta viata si din jobul meu actual nu-mi pot permite deocamdata sa ma intretin singura si i-am mai spus si faptul ca daca isi doreste cu adevarat sa plec, voi pleca si voi incerca sa-mi construiesc o noua viata, pentru ca nu mi se pare corect din partea lui sa ma cheme iarasi peste o perioada inapoi si sa-mi dea iarasi viata intreaga peste cap. De asemenea, am ajuns la concluzia ca el ma iubeste in continuare, ceea ce mi-ar ingreuna si mai tare o decizie finala. Sunt genul de persoana care daca pleaca dintr-o relatie, nu se mai uita in urma si avand in vedere ca ar trebui sa ma mut definitiv si sa-mi schimb si jobul, clar ar fi o chinuiala sa revin dupa o vreme inapoi, dupa ce ii trece depresia. Nu vrea ajutor, nu ii place sa-l "cocolosesc" pentru ca se simte slab in starea in care se afla si ma vede cat sufar. Cand a auzit ca daca ar fi sa plec o perioada, as pleca de tot, s-a speriat si a renuntat la ideea in sine (de unde am dedus clar faptul ca nu este pregatit sa ma piarda). Altii m-au sfatuit sa fiu rece, nici nu stiu ce sa fac. Nu am mai fost niciodata cu o persoana care sufera de depresie si faptul ca ne iubim enorm amandoi, ma face sa vreau sa lupt ca sa-l scot din starea asta. Credeti ca am sanse sa reusesc sa-l vindec?

Draga sora de pe TPU, depresia se vindeca doar cu medimentatie specifica de la medicul psihiatru, nu se vindeca prin vorbe nici prin ambitie nici prin nimic, el, preietenul tau trebuie sa inteleaga ca are o afectiune tratabila si ca are nevoie de un medicament (sau doua dupa caz) care sa-l repuna pe picioare, suntem multi incercati de aceasta afectiune si nu ne-am dat batuti, ne luam medicamentele si privim viata cu pozitivism.
Deci de ce ar fi incapatanat si nu ar merge la un psihiatru, de ce nu ar lua 1 pastila/zi timp de cateva luni apoi ar fi un om nou sau mai bine zis ar fi aceeasi persoana dinainte de depresie.
De ce oare unii cred ca se vindeca fara ajutorul medicilor nu stiu!
Eu am fost in situatia lui si mi-am pierdut o persoana de nadejde pentru ca nu am acceptat ideea ca aveam nevoie de ajutor, ce crezi cand situatia s-a inrautatit tot la medic am mers dar pe acea persoana am pierdut-o definitiv

Fara medic, cam greu... medic, popa, mama ma-si, cineva din exterior, impartial. Posibil sa fie si ceva burn-out in cazul lui, ca tot ziceai ca munceste mult si chestii.

În primul rând asta este un exemplu de asa nu, ar trebui să vada toate fetele tinere ca sa te iei sa te duci nu stiu pe unde bazandute ca va fi pe veci ok este gresit.Nu spune nimeni sa nu te muți cu iubitul, sotul etc dar intr-o alta conjunctura.Voi de la bun început trebuia sa stabiliti niște reguli, trebuia sa va gânditi unde vreti sa stati, daca va puteti descurca si daca e ok sa locuiti cu părinți unuia dintre voi.Cred ca mai degraba trebuia sa strângem bani, sa va luati o chirie undeva la care sa contribuții amândoi si sa țineți legătură cu familiile voastre cat de bine este posibil pentru a va oferi un ajutor.Situatia in care esti tu este una chiar daca ironic spus fericita, ca putea sa devina violent sau sa faca alte lucruri iar tu sa fi nevoită să stai sa accepti de frica, ca nu te vei descurca.De aceia trebuie sa iei in considerare orce posibilitate de viitor și să te muți cu persoana iubită cand esti sigura pe tine, cand te poti descurca si ai la cine sa apelezi in caz de necaz ca sa nu rămâi pe drumuri.Ca,cu el te poti certa, sau te poate scoată afara, sau doamne fereste sa aiba un accident si sa moara iar tu daca nu esti independența ce o sa faci? unde te duci? cum o iei de la capăt?
Ok, acum vorbind despre starea lui cred ca si daca nu vrea trebuie vorbit cu el mai amănunțit.Trebuie să sti ce il macină.De obicei comportamentul asta il ai in momentul in care nu te mai simti împlinit cu ce ai (situație financiară,situația familiară etc),sau cand nu poti sa depășești un anumit prag, sa vrei de exemplu sa aveansezi in job, în relație, în viata si te impiedici de anumite impedimente cum ar fi refuzul familiei, lipsa banilor, lipsa sentimentelor profunde etc.Asa ca eu nu cred ca e suficient sa pleci, trebuie pur si simplu sa il aduci cu picioarele pe pământ, sa ii explici ca il iubesti, ca o sa fie bine si ca toate se vor rezolva si chiar daca suna un pic rau trebuie într-un fel sa il ambitionezi sa se adune si chiar daca nu vrei chiar poti sa ii spui ca ti-ai schimbat viata pentru el si acum nu mai ai altceva decat relația asta iar atunci cu tine cum ramana? iar el ar trebui macar sa vorbeasca cu tine despre ce il frământă și macar acum in al 12-lea ceas sa te asculte si sa se lase îndrumat de tine daca perioada asta este mai debusolat.Si din depresie iesi daca stii de unde provine, doar trebuie sa vrei, sa lupți si sa vorbesti.Dar tare ma tem ca el sa nu fi intrat în perioada aia de monotonie in care simte nevoia de o schimbare.

Este adevărat că prietenia nu este căsătorie; dar nu putem să facem tot ce dorim.
O relație nu va fi niciodată binecuvatata de Dumnezeu dacă nu se ține cont de cerințele divine. Unele lucruri ne sunt îngăduite numai în cadrul căsătoriei.
Pentru refacerea sănătății relației, trebuie deci să vă hotărâți amândoi să trăiți în ascultare de legea lui Dumnezeu. Deci trebuie să vă căsătoriți.
De asemenea trebuie să ascultați și de legea sănătății. Munca peste măsură va duce negreșit la probleme fizice și psihice. La fel și odihna insuficientă.
Nici viața de credință (de ascultare de Dumnezeu) și nici viața de familie nu este ușoară. Dar trebuie să luptăm continuu împotriva oricărui rău.

Nu renunta la el atat de usor, arata-i ca povestea cu: "nu sunt destul de bun pentru tine, nu stiu sa te fac fericita" e pentru "printese", nu pentru tine, si poate fi depasita IN DOI.

Nu va fi chiar usor, DAR daca e dispus catusi de putin sa comunice cu tine despre ce il framanta, exista rezolvare pentru orice.

Iar ca sa fie dispus, ar trebui sa ii reamintesti ca
1. nu ai glumit cand ai spus: pentru totdeauna
2. tu il iubesti foarte mult
3. facand ceea ce face, te raneste si pe tine, din mai multe puncte de vedere. TU esti fericita cu el, nu fara el.

Dupa parerea mea nu trebuie sa fii rece cu el.
Fii tu - cea de care s-a indragostit-, pentru a-l ajuta sa redevina "el".

Ai vorbit si cu parintii lui despre asta?

Deci îți știe situația și nu-l interesează că-ți complică viața. Interesant. Se poartă de parcă numai lui îi e greu, numai probleme lui contează. Nu ești singura care ar trebui să facă sacrificii într-o relație, oricum mi se pare că ai făcut prea mult și nu e prea recunoscător pentru asta. Am văzut de multe ori genul ăsta de comportament la prieteni de-ai mei și de obicei semnifica doar o despărțire pe care nu era încă în stare să și-o asume. Poți să iubești un om și să nu-ți mai dorești o relație cu el din diverse motive. Nu știu dacă e depresie sau are pe altcineva și nu are putere să-ți spună. Să zicem că ar fi depresie, nu ai cum să-l vindeci dacă el nici nu caută ajutor.
Nu te mai uita în urmă. Relațiile nu au buton de pauză. Dacă vă faceți o familie și o să aveți copii, când o să treacă printr-un episod de genul ăsta, o să vă trimită de acasă? Hai șu, vă chem eu când am nevoie de voi .

Multi oameni par ca nu mai sunt dispusi sa faca efortul de "a munci" in si pentru relatie si pe de o parte este de inteles.

Totusi, oamenii de multe ori renunta si la mersul la sala sau la mancatul sanatos asa ca o sa plecam de la presupunerea ca uneori, a renunta la relatia de cuplu prea devreme poate fi la fel de toxic ca si a ramane intr-o relatie toxica si abuziva pentru prea mult timp.

Urmaream odata un video a unu psiholog in relationare si omul zice cea mai tare chestie pe care am auzit-o despre relatii ever.

Ca oamenii intra in relatii cu un scop super – mare, scop care nu se observa la o privire rapida si superficiala.

Scopul acesta misterios suna asa:

Oamenii sunt atrasi la parteneri de o suferinta si un tipar familiar pe care il vor repeta in relatia actuala astfel incat sufletul lor sa poata sa iasa la suprafata in acea relatie cum nu poate sa iasa in alt context si astfel avem sansa sa ne vindecam, sa evoluam si sa crestem.

Cu alte cuvinte, scopul unei relatii este sa devina un vehicol pentru evolutia ambilor parteneri.

Si privind lucrurile din acest unghi, putem realiza ca este o doza de adevar in asta.

Cand sunt intr-o relatie si stau in casa cu cineva, nu voi putea sa mentin aparentele, mastile si latura mea luminoasa la nesfarsit.

Pentru ca A PAREA intr-un fel, consuma multa energie si oricat de bine ma prefac, ACASA, cand obosesc si am bateriile golite, apare la suprafata ceea ce in rest ma straduiesc sa tin sub radar.

LATURA MEA INTUNECATA.

Autenticitatea vine din relaxare si nu consuma resurse dar cati dintre noi suntem cu adevarat autentici in societate, pentru ochii celorlalti?

Acasa ne masturbam, dar nu aratam asta nimanui in societate cu usurinta.

Acasa ne dam capatul cu viciile si dependentele noastre dar incercam sa ascundem cat de bine putem asta fata de toti ceilalti oameni

Acasa urlam, aruncam cu obicete, spargem chestii dar in societate ne ferim sa aratam acest aspect al nostru

Acasa ne balacim in propriile noastre defecte, lene si zona de confort, pe social media aratam doar latura noastra luminoasa

Acasa e gradina noastra secreta, in afara aratam doar florile colorate si frumos mirositoare dar noi stim ca avem buruienile si plantele carnivore de asemenea

Deci ACASA devine un loc foarte important pentru ca ACASA ne putem izola si ne putem arata adevarata fata, completa, intreaga, insa niciodata doar LUMINOASA si POZITIVA.

Si pentru ca acest vehicol de evolutie sa plece la drum spre destinul nostru, spre imbunatatirea si evolutia sufletului si a persoanei noastre, mai lipseste un singur lucru:

UN MARTOR.

O OGLINDA.

UN PARTENER SAU O PARTENERA.

Care ghici ce?

Si ei ca si noi, sunt la fel.

DOAR ACASA pica mastile cu adevarat. Cu zgomot. Cu furie. Cu pasiune.

Si apoi, ca printr-o magie, alimentat de furie, cearta, reprosuri, sex salbatic, pasiune, entuziasm, romantism, valori diferite si comune, convingeri limitative sau potentatoare, aceasta masinarie numita relatia de cuplu porneste tusind ca un motor diesel inecat, inainte.

Exista doua extreme si o cale de mijloc.

Stim toti ca ce e prea mult strica si extremele sunt daunatoare.

Extrema 1 e cand fugi la prima adiere de vant dintr-o relatie.

Extrema 2 e cand stai prea mult intr-o relatie toxica si abuziva.

Marea majoritatea a oamenilor sunt la mijloc si incearca sa faca o treaba cat de buna pot ei si azi mai mult ca oricand, apare intrebarea: "sa mai stau sa sa plec din aceasta relatie?"

Mai jos este calea de mijloc si am formulat 7 intrebari pe care sa ti le adresezi inainte sa te desparti dintr-o relatie.

1. Esti facut sa evoluezi prin relatii sau sa te bucuri de viata singur cu rucascul in spate prin lume?

Asta e o mare intrebare pentru tine si daca raspunzi cu NU la ea, poti sa nu citesti mai departe. Am pus acest criteriu primul ca sa nu iti irosesc timp si energie in mod inutil.

Nu toti omenii sunt facuti sa evolueze prin relatii si e important sa stii daca relatiile sunt ceva de care ai nevoie sau menirea ta in viata este sa te bucuri de experientele vietii fara sa te dedici relatiilor.

Cred ca treaba asta tine de alegere mai mult decat de orice alt factor.

Esti facut sa evoluezi prin relatii?

Poate destinul tau e sa te bucuri de viata fara sa muncesti la relatii, fara sa evoluezi prin relatii.

Poate esti facut sa nu intri in profunzimea dilemelor sufletesti, proprii si ale altora.

Atunci tot ce urmeaza sa spun, nu e pentru tine.

Exista oameni care nu au nevoie sa fie prea mult in relatii si nici sa lucreze la ele.

Si exista oameni meniti sa fie in relatii si cu si prin ele, sa creasca, sa devina, sa se cunoasca.

Tu trebuie sa decizi doar pentru tine si apoi sa iti asumi calea.

Nu trebuie sa ai o relatie pentru ca asa spune societatea, religia sau parintii tai. Si chiar cred 100% ca unii oameni sunt destinati sa se bucure de viata fara sa piarda timp si energie cu relatii care nu -i servesc.

Daca crezi ca acum esti intr-o perioada a vietii in care n-ai chef de relatii, te sfatuiesc sa nu citesti mai departe.

Daca crezi ca relatiile sunt importante pentru tine si aduc beneficii pe care singur nu le-ai avea, atunci merita sa arunci un ochi mai departe.

2. Tu te iubesti pe tine?

Cum foarte multi oameni au traume din copilarie, ei nu stiu sa se iubeasca si pretuiasca pe sine pentru ca nimeni nu i-a invatat cum sa o faca.

Oamenii ce nu se iubesc pe sine isi saboteaza relatiile si apoi spun: " Ah, stiam eu ca n-am noroc in iubire".

A te simti iubit nu tine atat de celalalt cat tine de capacitatea ta de a te simti iubit.

Unii oameni se simt iubiti pentru ca e soarele pe cer si au recunostiinta si apreciere in suflet cat Everestul.

La altii le sufli in borș de dimineata pana seara si vor spune ca ei nu vor bors, vor shaorma cu de toate.

Intrebarea e, poti sa il accepti pe celalalt asa cum e si sa iti asumi responsabilitatea calitatii vietii tale?

Daca nu te simti iubit si acceptat, nu cumva orice ar face celalt nu e niciodata bine si destul?

Nu cumva TOTI cei din jur iti arata dovezi de atentie, iubire dar tu esti un sac fara fund autodistructiv care absoarbe toata lumina si energia ca o gaura neagra si urla " NU E DESTUL!".

Nu cumva lipsa iubirii ce o simti isi gaseste cauza in oglinda pe care o privesti?

Cum ar fi viata ta daca tei-ai iubi pe tine fara sa mai pui atata presiune pe parteneri?

Daca ai avea rabdare cu tine?

Daca ai avea blandete si toleranta fata de tine?

Daca ai avea pasiune si vocatie?

Daca ai avea grija de corpul si sanatatea ta?

Daca ai face mai mult ce iti place si mai putin ce trebuie si ai avea bateriile pline.

Oare nu ar fi mai usor sa simti iubire?

Nu doar din partea partenerului dar si din partea intregului Univers?

Daca partenerul dispare, tu esti multumit de viata ta de zi cu zi?

Daca plecarea partenerului nu iti schimba radical viata si nu aduce mai multa fericire, implinire, probabil nu e vina lui atat cat crezi.

Daca ai avut trauea in copilarie, nu recunosti iubirea ca nu stii cum e sa simti iubirea, deci sunt toate sansele ca ceilalti sa manifeste iubire si ea sa treaca pe langa tine Road Runner pe langa coiot.

3. Ai nemultumiri legate de sexul in cuplu? Poate nu faci ceva cum trebuie

O groaza de despartiri se petrec din cauza "nepotrivirii de caracter", adica sex prea putin, fara orgassme pentru toata lumea implicata.

Unul din marile mituri relationale este ca odata ce ai intrat intr-o relatie si cunosti partenerul pe toate partile, pofta sexuala, libidoul scade si viata sexuala devina monotona.

Astfel, incerci sa jonglezi cumva cu minciuna pentru ca pe de o parte ai beneficii in relatie dar si nevoile tale sexuale si sufletesti isi cer drepturile.

Pofta sexuala nu scade pentru ca te-ai plictisit de o anumita persoana, o cunosti foarte bine si nu mai e interesanta.

Pofta sexuala scade pentru ca viata ta este mult prea plictisitoare si construita pe iluzii si minciuni relationale.

Orice cuplu de indragostiti care la inceput se urcau pe pereti de pofta si apoi le-a scazut libidoul si apoi s-au despartit crezand ca s-au plictisit unul de altul vor descoperi ca dupa un an in care isi vad de viata lor si se reintalnesc, sexul mai mai fain decat a fost vreodata.

Asta ce inseamna?

Ca desi cunosti partenerul foarte bine si crezi ca nu mai poate sa ofere ceva nou, daca odata era pasiune intre voi, ea pote sa fie reaprinsa oricand. Pofta sexuala nu scade din cauza ca e aceeasi persoana ci pentru ca multi oameni nu mai au o viata odata ce intra intr-o relatie.

Erotismul are nevoie de spatiu ca sa infloreasca.

Tot ce trebuie sa faci e sa nu stai bot in bot 24 din 24.

Daca iubesti o persoana, daca ai o relatie faina cu acea persoana dar sexul nu mai e ce a fost nu te gandi ca schimband relatia rezolvi problema

In ORICE relatie vei ajunge intr-o etapa in care sexul nu mai e ce a fost DAR, ce multi nu stiu ca sexul cu aceeasi persoana odata depasit obstacolul poate sa devina cel mai bun sex din viata ta.

In loc sa schimbi partenerul la fiecare 6 -18 luni, cum ar fi sa explorezi cu acelasi partener mai mult?

Invata ce e aia " stare de prezenta" in cuplu.

Pune putin spatiu in relatia ta fara sa stai bot in bot non stop

Fa-ti viata interesanta

Fa acasa un spatiu fara stres ingrijorare si agitatie mentala

Dar daca vrei sa rezolvi cu adevarat problema, o sa descoperi sexul la urmatorul nivel.

Pentru ca sexul sa fie nu doar o descarcare de tensiune ci o implinire, o satisfactie care te face sa mergi pe strada si sa simti ca plutesti ca un adolescent indragostit, necesita 3 ingrediente:

Pofta sexuala, despre care am vorbit mai sus

Incredere in celalalt (care se construieste in timp)

Intimitate profunda care vine pe masura ce increderea reciproca creste in timp

Sexul fara intimitate profunda si conexiune e ca pilaful de orez.

Sexul cu intimitate si conexiune e sushi facut de Jiro Ono. ( da-i un search pe google)

Nu poti avea intimitate fara incredere construita in situatii cu miza.

Incredere/intimitate/sex si stare de prezenta in cuplu – pentru asta e nevoie de timp.

E nevoie sa treci prin situatii cu miza, stres si sa il vezi pe celalalt.

Toti partenerii sunt scumpi si draguti ca niste pudeli inocenti la inceput, cand poarta masca si cand sunt cu bateriile pline.

Dar cand treaba devine serioasa, cand trebuie sa care pianul pe scari, ce va face celalalt?

Va fi tovaras ca si Hobbitsii cand trebuie sa duci inelul in Mordor?

Sau o sa rupa usa la primul semn de greu? Cum poti sa afli asta REPEDE?

Nu poti.

Si celelalt nici nu e dator cu ceva.

Sentimentul de loialiate se naste cu camaraderia.

Dupa ce am mers suficient de mult timp pe un drum cu cineva, dupa ce am infruntat impreuna pericole, am impartasit experiente si avem secretele noastre impreuna, atunci intram intr-o noua dimensiune a relationarii.

Sexul are nevoie de pasiune si erotism ca sa iasa scantei si are nevoie de intimitate si incredere ca sa te duca adanc si departe.

Nivelul asta de sexualitate nu il gasesti in one night stands si nici in relatii pasagere si dupa ce vei depune efortul vei descoperi exact unde credeai ca nu exista cel mai mare dar al acestei vieti: in propria ta relatie se afla comoara care te va face sa te opresti din toata alergatura de a umple golul interior.

Stiu ca nu ma crezi.

Dar asa e.

Doar ca in locul asta ajungi facandu-ti temele.

4. Esti un exemplu pentru celalalt?

Imi aduc aminte cand ii ceream prietenei mele sa puna bani deoparte. Lucra enorm de mult, sufeream si in relatie din cauza asta si macar daca ar fi existat beneficii gen " punem bani deoparte pentru ceva" poate era mai usor de digerat stresul si ''workoholismul'' de care amandoi sufeream.

Si de fiecare data cand izbucneam cu furie la adresa ei, replica ei de fiecare data ma facea sa imi dau cu capul de pereti: "dar tu ai bani deoparte?".

Prima mea reactie era demna de Seneca: "Faptul ca eu nu am bani deoparte nu trebuie sa fie o referinta pentru tine ca sa fii la fel ca mine."

Dar adevarul e ca nu poti pacali puterea exemplului.

Si adevarul era ca eu doar proiectam pe prietena mea propriile mele traume de saracie, personalitatea mea de risipitor si incompetent cu banii.

Asa ca intr-o zi, dupa ceva ani de repetat scenariul, am decis sa schimb strategia asta pierzatoare de a urla la partenera ca nu face ceva ce nici eu nu sunt inca in stare.

Am decis ca eu sunt responsabil de viata mea financiara si daca am nemultumiri as face bine sa ma pun pe treaba.

Am decis sa ma preocupe DOAR situatia mea financiara si sa aduc acasa linistea, stabilitatea si relaxarea ce vin odata cu o educatie financiara.

Poti sa intuiesti ce s-a intamplat?

Discutiile de bani s-au incheiat cand eu am preluat controlul vietii mele financiare.

Relaxarea mea s-a transmis si la prietena mea si intreaga relatie a crescut in calitate.

Evident, intotdeauna va fi mai usor sa stai pe mal si sa zbieri la altul " schimba-te, ma enervezi".

Sa iti asumi responsabilitatea inseamna sa pui burta pe carte si osul la treaba.

Schimba-te tu, fii un exemplu si vei vedea cum ceilalti incep sa iti urmeze exemplul pentru ca asa e facuta fiinta umana.

Cand vede ca ceva functioneaza, va prelua acel comportament.

5. Cat ceri de la tine si cat ceri de la celalat?

Fiecare om are propriul bioritm.

Si de multe ori in cuplu incepe o batalie in care fiecare incearca sa impuna celuilalt propriul bioritm.

Cat si cum iesim sau nu iesim in oras, cat si cum facem sex, cum si cat mergem in vacante, cat si cum muncim sau petrecem cu familie si 1000 de alte aspecte mici si mari ale vietii cotidiene.

Si aici, lenea caracteristica fiintei umane isi face treaba.

Preferam sa declinam responsabilitatea si sa- i cerem celuilalt sa faca efortul.

Te plictisesti?

Nu e celalalt vinovat.

Mergi la dansuri.

Nu ai destui bani?

Nu e celalalt vinovat.

Lucreaza in moduri mai productive, creative si eficiente.

Nu faci destul sex?

Nu e celalalt vinovat.

Mergi pe Tinder.



Glumesc. Tinder ar trebui sa fie a doua optiune.

Prima ar fi sa ai o discutie pe bune cu partenerul sau partenera in care descoperi care este cauza libido-ului scazut si o sa descoperi ca niciodata vechimea unei relatii nu e corelata cu o scadere a libidoului.

Sa te simti prizonier intr-o relatie apare cand ai pus o masca ce nu era valida si acum trebuie sa joci pe o muzica ce nu te reprezinta sau poate pur si simplu nu te cunosteai suficient de bine si acum ai evoluat si ai alte nevoi.

Aici cred ca ar trebui aplicat principiul pareto 80%-20%.

Daca observam ce cerem de la partener, o sa vedem ca cerem foarte mult de la el si putin de la noi.

Observa ce are de oferit partenerul si accepta cu bucurie pentru ca iti va da din plin.

Observa ca ofera cu dificultate partenerul si trateaza-l cu blandete pentru ca face eforturi mari.

6. Celalalt vrea sa fie un om mai bun?

O intrebare de 100 de puncte.

Daca celalalt vezi ca se straduieste, ca incearca sa inteleaga, ca ramane totusi la masa discutiilor, e un mare semn ca vehicolul asta poate sa ajunga la destinatie.

Daca ar fi sa spun care este criteriul numarul 1 dupa care sa iti evaluezi relatia, ăsta e.

Vrea celalat sa fie un om mai bun?

De ce?

Pentru ca indiferenta de natura problemelor relationale, fie ca sunt sexuale, traume din copilarie, financiare sau ORICE fel de probleme, omul care vrea sa devina mai bun, sa invete ceva din experiente si se straduieste pentru a 76-a oara, merita inca o sansa si intr-o zi va reusi.

Nimic nu e mai valoros decat un partener de relatie care isi doreste sa fie un om mai bun si se vede ca face macar un minim – efort.

Omul care se straduieste sa invete, sa evolueaze, va rezolva orice problema si va contribui ca relatia sa poata sa creasca la urmatorul nivel.

7. In ce alte contexte am sansa sa ma cunosc pe mine si sa evoluez atat de profund precum pot in relatia mea intima de cuplu?

Cand, cum si unde mai am sansa sa las toti dracii si demonii mei sa iasa, toate traumele, fricile si nesigurantele asa cum am sansa in relatia asta?

Cine altcineva decat partenerul sau partenera ar sta langa mine fara sa rupa usa ingrozit de ceea ce sunt cu adevarat in intimitatea mea?

Daca ai pe cineva in viata ta care te-a vazut si cu latura ta intunecata si n-a fugit inca, fa-i culcus si masaj la picioare si asigura-te ca ramane prin preajma.

Prietenii tai la sfarsitul zilei se duc acasa si se culca, nu sunt obligati sa ramana sa fie martori transformarilor tale dupa ce ai fost stropit cu apa si ai devenit Gremlin.

Colegii de la munca vor doar sa isi ia salarul si sa nu fie dati afara, poti sa fii sigur ca n-au chef sa stie mai mult despre tine decat e necesar.

Parintii tai se roaga zilnic sa nu fie nevoiti sa te primeasca inapoi acasa.

Singurul super-erou care poate sa supravietuiasca langa ce esti tu cu adevarat este partenerul sau partenera.

Ai sansa sa te vezi asa cum esti si sa imbunatatesti asta pentru ca cineva totusi te-a vazut asa cum esti si a acceptat intr-un fel sau altul.

Gandeste-te bine la pretul pe care ti-l cere izolarea si zona de confort.

Singur poate ai parte de mai putine certuri ( desi nu iti fa iluzii, criticul tau interior o sa te pisalogeasca mai tare ca orice partener), dar ratezi sansa sa te cunosti si cresti.

Muschiul relationarii se atrofiaza daca nu relationezi.

Si mai mult, daca relationezi doar pe orizontala fara profunzime, o sa stii despre tine doar ce se vede la suprafata si ratezi sa-ti vezi sufletul complet.

Ce anume te face sa intri adanc asa cum te face un partener pe care te scoate din sarite total, care iti stie butoanele si le apasa? Ce doare mai tare decat sa iti fie scoasa afara trauma ta cea mai dureroasa?

Adu-ti doar aminte ca si tu faci la fel si o sa vezi ca sunteti chiar potriviti in nebunia voastra unul pentru altul

O relatie profunda si de durata e sansa unica.

O sa fugi din toate situatii din care poti sa scapi usor.

Daca raspunsul la intrebarile astea inclina in favoarea relatiei, mai baga o fisa.

De plecat poti pleca oricand.

Tu poti sa-l ajuti daca iti cere ajutorul si sa-i fi "aproape", in rest el trebuie sa inteleaga ce-l deranjeaja de a ajuns sa se simpta asa.
Nu cred ca o sa reusesti sa-l "vindeci" ci doar sa-i fii de ajutor.
Ar fi bine pentru el, sa aiba un pic de timp pentru el, daca macar îi vrei bine lasa-l un pic singur, ti-a si cerut asta.

Hm, nu cred ca e depresie. Cred ca si-a dat seama ca nu va potriviti si nu vrea sa te raneasca alungandu-te. E pus in situatie jenanta pe care nu stie cum sa o rezolve.
Cum ati gandit voi (si mai ales tu) ca desi nici nu stiati nimic unul despre celalat, sa te si muti la el?
Cel mai bine este sa rupi relatia acum. A, ti-e greu, ca el te intretine si din salarul tau nu poti plati chirie si sa duci si viata usoara. "Soacra" nu mai face mancare si curatenie. Ai vrut sa iei viata in piept? Ia-o la modul serios. Muta-te singura si descurca-te singura. Ca sa inveti sa te organizezi. Dupa aia, mai vezi tu.

Buna!
Da, eu cred ca poti, dar doar daca va vrea sa se vindece. Stii ca totul porneste din mintea fiecaruia.
Imi place mult atitudinea ta si faptul ca i-ai spus clar ca nu te vei intoarce, se vede ca esti ambitioasa si puternica.
E o situatie tare delicata, incearca sa vorbesti cu el despre job, daca e solicitant si se simte mereu obosit propune-i sa si-l schimbe.
Bafta!