Parerea mea, ca si consilier, este ca problema dar si raspunsul tin in mare masura de tine. Fie ca neajunsurile specifice varstei te depasesc, fie ca undeva, in inima ta, ea este inca "strainul" care concureaza cu rodul dragostei dintre tine si sotul tau, sau chiar un complex de astfel de bariere, ceea ce vei decide si vei face va afecta relatia voastra pe viitor (dar si pe cea cu sotul tau).
"nu vreau sa traiasca fata lui cu noi." Vezi ce spun? In inima ta ai decis deja ca locul ei NU este acolo! Pana nu schimbi asta, nu vei putea ajunge la inima ei.
Te sfatuiesc sa pornesti de la o alegere. ALEGE sa ii faci loc in inima ta, sa o accepti ca pe o fiica, inainte ca ea insasi sa fie de acord cu asta. Preconceptiile nu ajuta, iar faptul ca tu insati nu o suporti nu i-a scapat cu siguranta. Daca iti iubesti sotul, trebuie sa accepti ca ea trebuie sa fie inclusa in aceasta iubire, neconditionat. Prin urmare... iubeste-o, pentru ca asta este o alegere, mai mult decat o simpla emotie.
Investeste timp in relatie, timp de calitate, in care sa va cunoasteti. Nu asuma ca "e cam rea, are gene de la mama ei." In cel mai rau caz ea protesteaza pentru ca tu, inca o straina, ai luat locul acestei mame, poate fara sa isi dea seama se asta. Este normal sa simta furie si sa isi doreasca, cu toata inima si impotriva evidentelor, ca totul sa fie ca inainte. Pentru a o putea ajuta cu adevarat este nevoie sa o cunosti asa cum este si sa o intelegi.
Continua sa faci alegeri care sunt bune pentru ea si sa vorbiti sincer despre problemele dintre voi. Ofera-te sa ii fii, la inceput, prietena, nu mama. Spune-i ca locul mamei ei nu va fi luat niciodata de altcineva (desi, logic, tu vei juca rolul acesta). Stabiliti impreuna limite si consecinte ale incalcarii acestora. Fii ferma (nu dura) atunci cand aplici consecintele.
Nu permite ca problemele acestea sa intervina intre tine si sotul tau. Rezolva problemele cu el in mod separat si nu va certati in fata copiilor. Si, mai ales, nu ii reprosa lui faptul ca sunt probleme (normale dupa un divort, in care copiii sufera cel mai mult) in relatia cu fetita. Nu folosi termeni ca "fiica-ta" "aia", etc. ci cautati impreuna modalitati in care sa colaborati pentru a o ajuta sa treaca peste problemele de acum.
Incearca sa nu reactionezi emotional, ci sa iti amintesti ca ai in fata nu un monstru ci un copil ranit, confuz, care reactioneaza exact ca un catel cu labuta franta, atunci cand vrei sa il ajuti: muscand. Fii calma atunci cand o disciplinezi (nu la nervi) si nu discuta decat atunci cand si ea este la fel. Nu pune pica si presiune in abordare si, mai ales, nu face diferenta intre cel mic si ea. Nu este vorba de "copilul tau" si de "copilul nostru" ci de "copiii nostri"!
Uneori, intr-un moment bun (poate daca iesiti impreuna, ca fetele la shopping sau la un suc) sa impartasesti ceea ce simti si faptul ca iti pasa sincer de ea (normal, adaptat varstei). Poti sa ii confirmi faptul ca ai 2 copii, nu unul si chiar sa o rogi sa te ajute cu cel mic (la inceput lucruri mici) recompensand-o cu laude si aprecieri de cate ori este cazul.
NU UITA: Increderea se castiga. Ea este ca o banca. Orice faci va pune sau retrage de acolo. Mai intai, inainte de a avea pretentii, trebuie sa investesti.Este nevoie de multa sensibilitate, intelegere, rabdare, fermitate si perseverenta, care, intr-un final, isi vor arata roadele.
Sunt multe lucruri pe care le mai poti face, in functie de situatia concreta si de detaliile care, logic, nu aveau cum sa incapa aici. Te rog sa ne scrii daca ai nevoie de ajutor, pe adresa ce o gasesti la http://carierasipersonalitate.ro/? page_id=32 (in josul paginii).
Succes!
Intii de toate multumesc mult pentru sfaturi sint foarte la locul lor si stiu ca trebuie sa fac toate acestea...mama ei a lasat-o la 2 ani..nu prea o intereseaza fetita.a crescut de mica cu tata-l ei..in fine. imi vine foarte greu sa lupt pentru ea..nu pot..nu am rabdare. daca nu pot accepta fetita inseamna ca nu-mi iubesc sotul? mi-e frica sa zic ca am facut un pas gresit in viata casatorinduma cu un barbat cu copil, pentru ca am un copil si eu si il iubesc mai mult decit viata mea..pentru mine e foarte foarte greu sa cresc un copil strain. probabil sint egoista. cu copilul tau propriu e greu dar cind nu e al tau in genere e foarte greu. nu stiu ce sa fac. probabil pina la urma am sa iau o decizie numai nu sa o accept nu e in puterile mele. oamenii sint diferiti.
Prin urmare, dupa cum spuneam, problema are toate sansele de a se rezolva daca vei face schimbari majore in propria viata. Priveste-o nu ca pe o povara, ci ca pe un dar de la Dumnezeu! Mama ei a lasat-o, dar tu poti face o fapta buna oferindu-i dragostea unei mame.
"mi-e frica sa zic ca am facut un pas gresit in viata casatorinduma cu un ~barbat cu copil, pentru ca am un copil si eu si il iubesc mai mult decit viata mea." - Daca, Doamne fereste, prin absurd, sotul tau ar muri, cum ti-ar placea sa se raporteze barbatul cu care te vei recasatori la copilul tau? Sau invers, daca el il va creste cu alta mama, ti-ar placea sa il stii iubit?
"probabil sint egoista" - Tu stii cel mai bine. Eu doar iti spun ca, ceea ce pare un blestem, poate fi o binecuvantare, in functie de modul in care privesti lucrurile.
Las-o si incearca numai s-o observi, nu mai interveni promt si incearca sa-ti dai seama daca asa este ea natural sau isi impune comportamentul asta.Iar daca tu o urasti ce naibii comportament vrei de la ea?
Pai o urasc, ce naiba comportament vreau de la ea. asa este ea natural. e trist
E mai trista manifestarea ta doamna.Ea cel putin reactioneaza nevinovat, incercind sa se scuture de aceasta ura a ta dar nestiind cum, dar tie iti lipseste inteligenta lipsa care te afecteaza si nu poti vedea asta si intelege.Iti sugerez, de fapt nici nu esti obligata, sa nu incerci s-o vezi ca pe fica ta ci ca pe orice om.
Multumesc.vom face noi ceva. ma descurc eu pina la urma cumva..ca sa nu fie ura asta si situatia asta mereu incordata nu ne ramine decit sa ne despartim.
Nu mai umbla cu prostii, daca asta ti-a fost intentia de ce naibii nu-i spui;-Mai baiete asta este, ne despartim, am gasit pe altcineva si cu asta basta...Ce naibii sustii ca-l iubesti dar cu conditia sa te poti intelege cu fica-sa.Motiv mai puieril sa-mi bag piciorul daca am mai vazut...
Tu te auzi ce spui? Cum sa urasti un copil de 11 ani?
Te-ai pus in situatia ei macar o clipa? Te-ai gandit cat de debusolata, speriata, neiubita si neinteleasa se simte? Pentru ea tu esti inamicul public numarul unu.Esti persoana din cauza careia tot universul ei s-a daramat! Pana acum ea era centrul universului tatalui ei.Acum locul i-a fost luat de tine si copilul vostru.
Ma gandesc ca prea multa minte nici tu nu ai din moment ce poti spune ca o urasti.
Fata draga! Din moment ce ai acceptat casatoria cu un barbat cu copil l-ai luat la pachet! Adica in momentul in care ai devenit sotie ai devenit si mama unui copil de11 ani.Reactiile ei trebuie tratate nu cu ura,ci cu intelegere,dragoste si atentie.
Daca ai putea sa o pui pe ea pe primul loc,nu pe tine si copilul tau,atunci ai vedea ce transformari miraculoase s-ar petrece cu ea.S-ar simti iubita si apreciata, asa cum ar trebui sa se simta toti copiii din lumea asta.
Nu stiu motivul din cauza caruia mama ei nu a luat-o cu ea, dar pana una alta tu ii esti mama, asa ca poarta-te ca atare nu ca o adolescenta tampita, ca totusi ai 25 de ani si tu ti-ai ales destinul langa un barbat cu copil. Taci si inghite acum, ce ai vrut ai primit.
Sa fiu in locul sotului tau si sa aud ca imi urasti copilul te-as da in suturi afara! Dar stai calma! Daca nu e prost o sa isi dea seama ce poama are langa el si s-ar ptea sa scape de tine!
Dar viata se razbuna, nicio problema.Asa cum urasti tu acum un suflet de copil nevinovat(poate rebel, dar totusi e copil)asa o sa simti si tu ura asta! Nimic nu se iarta in viata, totul se plateste!
Sotul daca m-ar parasi inseamna ca va face alegere intre copii lui.dar stai nu judeca asa ca nici tu nustii ce-ti rezerva viitorul...
Daca ai vorbi la modul asta despre copilul meu, nu as mai sta nicio clipa pe ganduri.Ai zbura cu viteza luminii la mamicuta ta sa te educe, iar copilul facut cu tine probabil l-as opri eu.Niciun judecator nu ar incredinta un copil unei persoane care uraste copiii, nu?
Cat despre mine in mod cert nu stiu ce-mi rezerva viitorul asa cum nici tu nu stii.Insa in niciun caz nu i-as aduce fiului meu acasa o pustoaica de 25 de ani cu aere de diva care sa vorbeasca despre copilul meu ca despre ultima fiinta de pe pamant.
Ar fi cu adevarat ideal, ca fiul tau sa ramana la el, sa vina alta "mamica" tanara, care sa spuna despre copilul tau ce spui tu despre fetita asta.Ce parere ai? Ce ai simti?
Cred ca nu este cazul sa fim duri. Sinceritatea este de apreciat, totusi si cred din toata inima ca doamna are puterea de a face adaptarile necesare.
"Doamna"e o pustoaica rasfatata care nu s-a maturizat deloc,desi spune ca e mamica! Cum sa traiesti sentimentul matern cu adevarat, cand spui ca urasti copilul barbatului iubit?
Iertata sa-mi fie franchetea dar in cazul de fata nu pot fi decat brutal de sincer! Si recomanda-i un psiholog, vorbesc la modul cel mai serios, ca a urî un copil, cand tu ai deja unul, nu e tocmai ok.
Ce sa mai vorbim. tu te pipai ce vorbesti?,, copilul l-as opri eu,, dap stai putin ca eu tot am drepturi parintesti asupra copilului? stiai de asta? ca asa se dau copii si se lasa cum iti pare tie..cred ca tu traiesti cu vreun jug batrin si de aia te aranjeaza tot la sotia ta. locul kopilului e linga mama ce ofera o mama nu poate un tata..asa ca nu vorbi prostii. da. ceia ce tine de fata mea vitrega, m-am purtat urit si asta fara ca sa-mi dau seama, nimic intentionat, dar niciodata nu-i tirziu sa faci schimbari spre bine...de te-ar vedea pe tine sa cresti un copil vitreg cit de linistit si bun vei fi...
Sotul meu nu e prost taman ca e destept. 8 ani de zile a cautat un sufletel cu care sasi refaca viata. sa-ti refaci viata avind un copil din alta casatorie e destul de greu.si daca ar reactiona cum reactionezi tu, cred ca departe nu ajunge.doi copii si ambii din diferite casnicii.bravo lui. si chiar ii multumesc ca e rabdator cu mine chiar constientizind faptul ca nu ne impacam cu fetita lui. dar. exista un dar, pina la urma omul isi da seama de greselile lui si incearca sa le repare.viata nu e atit de simpla cum iti pare, mai ales cind la mijlok sint copii care sunt ca buretele si incearca sa suga tot din tine.eu am inteles ca cu rabdarea treci si marea!
Probabil iai facut ceva te nu te suporta!
Sau probabil ii e dor de mama ei anturala!
Buna! Legat de problema ta - Eu nu cred ca problema este numai la ea, o inteleg foarte bine si stiu prin ce trece.Este o schimbare foarte mare pentru ea, sa te desparti de mama ta si sa o inlocuiesti cu alta noua si mai tanara este destul de dificil.Mie mi se pare ciudat ca vorbesti despre ea in felul asta pentru ca pana la urma e un copil care are nevoie de afectiune din partea mamei sale.Nu o poti face scorpie, repet> e doar un copil.Pe de alta parte iti inteleg ~nemultumirea`, si cred ca este si pentru tine dificil sa ai un copil de doua ori mai mic decat tine, dar totusi cand te-ai casatorit banuiesc ca stiai ca vei avea un copil vitreg, nu? ..Ma rog, dar gandeste-te cum ar fi daca, copilul tau(sa iti traiasca) ar fi in locul fetitei? pur si simplu te-ai indeparta de el si ai fi inlocuita de o alta femeie care va trebui sa ii tina locul de mama..si aceasta mama vitrega nu ti-ar suporta copilul, cum ar fi? ......Depinde de la copil la copil daca te va accepta sau nu pe post de a doua mama, tu, fiind mai mare trebuie sa ai mai multa rabdare si revin la ce ai spus ca nu vrei sa traiasca fata lui cu voi-scuze ca ma bag daca nu ai fi cerut parerea nu as fi intervenit dar>stiai ca el are un copil ce vrei sa faca cu el? Cel mai greu ii va fi sotului tau pentru ca va trebui sa aleaga intre tine si copilul vostru si fiica lui. Totul depinde numai de tine. Gandeste-te si la fetita pentru ca ei ii este si mai greu iar daca nu s-a putut acomoda cu tine probabil va face tot ce va putea ca sa va desparta! Mult noroc, sper ca te-am putut ajuta. Pa!
Inseamna ca nu ai creier in capul ala! voi habar nu aveti ce inseamna sa ai O MAMA VITREGA si pe deasupra SI UN FRATE VITREG logic ca daca el e al ambilor parinti e preferatul! cum nu poti sa intelegi? ea practic e data la o parte! asta e! cum poti sa nu iti dai seama?
Buna. Spune-i sotului tau ca fica lui e cam rea si ca te dearnjeaza anumite replici de a ei. Daca ii va spune el poate va intelege. Probabil se poarta asa deoarece in mintea ei intreun fel "i-ai luat locul mamei ei" si asta nu e prea placut pentru un copil. Asa ca spune-i tatlui ei sa discute cu ea si sai explice intreaga situatie deoarece daca ii vei explica tu nu te va asculta cu siguranta. Bafta. Funda ?
Aoleu! de cite ori am vorbit cu sotul in privinta ei, si cu ea la fel, i-am lamurit si sotul si eu multe si marunte dar nu are efect. iata asa... e foarte greu. de multe ori sint nevoita sa ies afara sa ma plimb singura cu copilul meu numai ca sa nu o vad si sa ma cert cu ea.
E un copil...Un simplu copilas...Cand am citit ce zici despre ea si cum va certati.Mi-au dt lacrimiile.Sunt si eu copil, din fericire am mama naturala dar daca as fi in locul "fiicei" tale..Cred ca as pleca de-acasa.Incearca sa o intelegi! Ea are un suflet! Este confuza si sunt sigura ca se simte singura.Acum am sa folosesc forma cu "tu".Iti dai seama ca atunci cand va veni vremea sa se maturizeze si va avea nevoie de sfaturi de la o mamica, iti dai seama ca nu le va primi?
Teai gandit ca tu esti scorpia pentru ea? eu cred ca nu te-ai gandit cum se simte? cred ca nu ia zi cum te-ai simti daca ai fi in situatia ei?
Pai ai incercat sa discuti cu sotul tau si cu ea.Este foarte greu sa stai fara mama natala... ..inearca sa vorbesti cu ea sau macar sa vorbeasca tatal ei cu ea!~!
Doamne! Cum sa urasti mah un copil de 11 ani? La ea chiar nu te gandesti? CUm ti s-ar parea tie la 11 ani sa fi despartita de mama ta naturala si sa vina o mama vitrega care sa te urasca? Ce iti e frica pentru ca sotul ei o iubeste mai mult pe ea? OK, poate e fetita mai rautacioasa, dar incearca si tu sa fi altfel...Petreceti-va vacanta impreuna, ajut-o la teme, jucat toata familia un Monopoly, merge-ti la strand...Probabil este rea cu tine pentru faptul ca ea crede ca tu esti de vina pentru divortul parintilor ei.Fii langa ea! Aratai afectiune pana nu e prea tarziu! Sti tu cati copii se sinucid dupa divort sau incep sa se drogheze? Ai grija ca ea sa nu o ia pe alte cai! Si nu iti mai indeparta sotul de ea! E fiica ta acum! Iubeste-o ca pe propiul tau copil! Sa nu gresesti vreodata sa faci diferente intre cei doi copii ai tai! Nu iti imaginezi cat o doare pe biata fetita! Fii mai buna cu ea! Doamne, saraca fetita cum o fii sa traiasca in casa cu tine! Mi-e mila de ea!
Eee cum te inteleg si prietenul meu are o fata 15 ani dr sta la mama. poate e imi bine sau poate nu, oricum chair si de la 1500 de km reuseste sa trimita nori asupra noastra daca vrea. oricum nu cred ca ai prea multa alegere.ori incerci sa o accepti si sa o iei asa cum este si sa ii arati intelegere si afect neconditionat ori o ignori si astepti sa creasca sa plece la facultate sau se marite (asa nu mai sta la tine in casa).dar intrebarea e.ce ar aduce pace si liniste la tine in suflet si casa? mai multa intelegere sau si mai multa ignorare in ceea ce o priveste?
Vanessa0911 întreabă: