FUNDA Salutare din nou, de cativa ani locuiesc si studiez in strainatate si stau la unchiul meu. Parintii mi-au fost absenti inca din copilarie si mereu am simtit ca sunt al nimanui. Ei, si in unchiul asta am gasit un refugiu. El are o situatie financiara buna si mi-a oferit un loc gratuit, cu totul inclus, in casa lui. Am incercat sa fiu cat de cuminte am putut (da, suna exagerat, dar nu platesc nimic) si sa nu-i ies din cuvant. Nu are sotie si nici copii si mereu mi-a zis ca traieste prin mine. Timp de cativa ani i-am spus tot sufletul meu si mi-a fost terapeut. Nu prea stiam cum sa ma comport, aveam probleme de agresivitate si el a fost mereu acolo. Dar dupa ce am inceput sa ma vindec, am inceput sa observ ceva straniu si anume ca el niciodata nu facea la fel, adica sa imi spuna ce are in cap, ce griji are, stres, viata lui persoanala, lucruri din astea. Sa nu mai spun ca nu prea vorbeste cu nimeni. Si a inceput sa-mi fie frica, iar de curand am aflat ca ma detesta groaznic.Bine, in primii doi ani am mai avut asa divergente, am cautat scandal, dar am facut asta deoarece nu stiam ce gandeste. Efectiv e mut iar cand mi se parea fals la vorba, mergeam in camera mea si il evitam. Ca toamna asta, sa aflu ca ma uraste si ma crede bolnav mintal. El a facut o infectie in corp, n-am idee de la ce si credea ca l-am otravit…
Pentru mine sa aud lucrurile alea a fost un soc imens. De mentionat ca spune din astea pe ascuns. In fata imi zambeste si are un talent la mintit de zici ca ii esti cel mai drag om din lume, de am inceput sa cred ca are putine probleme la cap.
Problema e ca adevarul m-a afectat mult. Nu imi mai vine sa invat si incep sa cred ca nu voi mai avea vointa sa termin facultatea si sa scap de aici. Nici nu mai vad sensul vietii si pare ca ambitia mea din trecut apartine altei persoane. Parintii imi spun ca am parte de prea mult bine si sa fac ce e de facut, ca in Romania e greu etc si am racit-o cu ei.
Intrebarile mele sunt: cum scap de depresia asta? El de ce nu e onest cu mine? Ce crede ca rezolva cu falsitatea asta? Am incercat sa il confrunt dar a facut total pe prostul si a zis ca proiectez. A inceput sa îmi fie si frica, el e mai masiv
De frică scapi atunci când te oprești din a-ți imagina că te bați cu el...
Din ceea ce povestești unchiul tău este chiar un om de treabă, dar are și el problemele lui cu care nu vrea să te îngreuneze.
Este un efort destul de mare să ai grijă de un copil, așa că mai bine i ai fi recunoscător.
Nu știu câți ani ai dar probabil ar fi bine să ieși din zona ta de confort și să ieși în lume. Dacă ai vârsta necesară consideră posibilitatea să te angajezi undeva. În așa fel îți vei căpăta treptat independența și vei putea contribui în casă, ușurând viața unchiului tău.
Multă baftă
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu cred ca exagerezi si inventezi probleme, acolo unde nu sunt.
In loc sa-i fi recunoscator unchiului ca te creste si sustine integral cu toate, ceea ce nici parintii tai nu fac, tu-l acuzi de falsitate.
Este rusinos sa faci afirmatii de acest fel, cand omul ala demsotreaza prin tot ce-ti face si-ti daruieste, numai dragoste si suport de toate felurile.
Daca ai cat de cat bun simt si tu crezi ca ai dreptate, ia-ti lucurile si dispari din viata omului definitiv, ca nu meriti sa mai primesti suport de la el, odata ce esti total nerecunoscator pentru tot sacrificul pe care omul ala l-a facut, pentru tine.
Mai bine crestea un caine, ca-i era mult mai recunsocator decat pe tine.
RăspundeDaca ai fi in locul meu ai gandi la fel
Răspunde
Nu am cum sa fiu in locul tau, ca noi suntem rationali si vedem realitatea asa cum este, nu cum o distorsionezi tu.
Se pare ca esti singurul care nu vezi si nu intelegi realitatea.
Pacat, un om care te iubeste si-ti da totul, sacrificandu-se pentru tine... iar tu complet nerecunoscator.
Dacă îți oferă totul. all inclusiv, de ce te iei după rumori, zvonuri, bârfe, povești?
L-am auzit eu vorbindu-ma de rau, nu mi-a zis nimeni.
Și? Repet, el îți dă de toate.
De la cine ai aflat tu lucrurile astea daca nu ai alte rude pe acolo? Crezi ca merita sa te increzi in niste straini? De depresie pot scapa mergand la psiholog, fiindca ai nevoie sa intelegi ce a cauzat-o ca sa poti sa o invingi, iar asta prea putini oameni reusesc pe cont propriu, din toata ciorba de ganduri interminabile care se duc in multiple directii.Psihologul e acolo sa-ti dea o directie, ca sa vezi lucrurile mai la rece, limpede.
La am auzit cu urechile mele cand spunea ca sunt bolnav mintal si ca ma uraste si nu o data ci de mai multe ori, noaptea. Am vorbit cu el despre asta si i-am zis ca plec in curand si imi cer scuze de deranj, si el mi-a raspuns ca nu are habar despre ce vorbesc, ca proiectez si ca tine la mine cand eu l-am auzit cand spunea ce spunea.
Noaptea? Vorbind cu cine? Mi-e greu sa cred... daca unchiul te ura asa cum tot descrii, crede-ma ca nu isi mai irosea deloc resursele cu tine, adica casa, banii, timpul etc. sa fie acolo ca o figura parentala pentru nepotul lui.Eu maidegraba as spune ca interpretezi si tu gresit, insa in ce masura, e cam greu de spus. Faptul ca iti faci scenarii din astea ciudate ca si cum iti ascunde nu stiu ce de parca el ar fi un criminal sau faptul ca ti-e frica sa nu te bata si alte ganduri/frici care nu au niciun sens, nu e ok.
Nu stiu daca vorbea singur sau cu altcineva. El mai vorbeste si cu fete pe videochat.
De ce as inventa lucrurile astea? Doar mi-a fost familie.
Eu vreau sa te cred, dar tot sustin ca niciun adult nu ar face atatea pentru un pusti pe care il uraste.Totusi, ce te retine din a pleca de acolo? Daca esti major iti gasesti job si te poti muta in chirie, nu?
Noi ne-am inteles ca eu sa stau cu el pana termin facultatea. In momentul asta nu am nici o calificare, nici un venit si nu ma pot intretine singur. Parintii imi platesc tuitia si el ma cazeaza cu totul inclus.
Hmm, am inteles.Dar daca tu iti faci scenarii din astea iesite din proportii, nu crezi ca iti va afecta negativ studiul la facultate?
Nu sunt scenarii, l-am auzit cu urechile mele. Da, am intrat in depresie si nu mai am chef de nimic. Nu stiam ca gandeste asa ceva despre mine. Inca sunt socat si nu imi mai vine sa stau in casa lui. Stau mai mult la biblioteca. Mersi pentru ajutor
Ok, insa nu inteleg de ce te-a afectat atat de urat, caci o asemenea reactie e de asteptat atunci cand vine din partea parintilor, nu din partea unor rude cu care nu prea ai treaba mai incolo, in viata. Daca vrei sa-i schimpi opinia eronata, incearca sa te lupti cu depresia si sa-i arati ca nu ai nicio problema, esti perfect capabil sa iti termini studiile superioare si sa iti gasesti un job, sa te pui pe propriile picioare, sa devii un adult responsabil.
Ai dreptate. Postez o intrebare si raspunde ce vrei ca vreau sa-ti dau funda.
Apreciez, dar nu sunt aici pentru funde. 
Stai linistit si ai grija de tine.
Sa cauti un psihoterapeut. Nu asculta prostiile altora cu Esti prea rasfatat sau ale parintilor ca E de la prea mult bine. Mentalitate romanesca de ra***t. Problemele astea sunt temporare. Sensul vietii nu e sa il faci fericit pe unchiu sau asa mai departe. Traiesti pentru tine.
Te inteleg, e nasol cand afli ca persoana pe care ai crezut-o reala e falsa dar ti-e invatatura de minte ca in viata sa nu ai asteptari si sa crezi doar in tine cat poti de mult
De ce? De ce e asa greu de crezut ce spun?
Mi se pare ca esti cam rasfatat. Si intr-adevar ai parte de prea mult bine.
De ce nu te angajezi ca toti studentii straini, sa te muti in chirie si sa te intretii singur? Asa scapi de toate temerile tale.
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
