Salutare. Ieri a fost pentru prim data când am plecat de acasă, mai exact din România în Irlanda și îmi e foarte greu sa ma abțin sa nu plâng și sa nu-mi fie dor de familie și iubita mea. Ceva ce m-ar putea ajuta sa scap de starea asta?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
S-a inventat Whatsapp. Suni cu imagine si-i vezi, si discuti cu ei. Cauti un WiFi free, te loghezi si gata. Altceva nu ai ce face decat sa te uiti la poze sau sa-ti omori timpul liber pe computer.
Răspunde
Asta se intampla tuturor copiilor mici, plang de parca li s-a scufundat pamantul sau a murit cineva,, cand in fond este o simpla calatorie de cateva mii de km.
Ai putea sa te maturizezi si sa nu mai plangi inutil, ca nu a murit nimeni!
Sunt la munca, nu în calorie. Și ideea e ca e greu fără ei în casa, la asta ma refer. Oricum munceam și ma intretineam și pana acum, dar na
Răspunde Mai baiete, daca esti atat de imatur, intoarce-te acasa si stai langa fusta mamei, ca te imbolnavesti de la atata plans inutil si fara sens, ca de murit nu a murit nimeni.
Nu te-a întrebat nimeni, am nevoie de răspunsuri încurajatoare nu de aciditatea ta și frustrările tale.
Ai nevoie sa te maturizezi, ca nu mai esti copil de tata sa plangi dupa mamica.
In cazul de fata tu esti ala plin de frustari, ca nu te mangaie nimeni pe cap sa-ti dea suzeta ca la copilasii mici.
La 20 de ani nu te mai incurajeaza nimeni sa plangi dupa mama, aia care fac ca tine sunt trimis la armata (inainte erau trimisi la razboi), ca sa devina barbati adevarati, nu fatali.
Ce cauti in Irlanda?
Esti in concediu sau vanacta?
intoarce-te acasa, ca nu-i cazul sa stai prea multa colo si sa plangi dupa mamamica si taticu...
Am fost și eu în situația de genul dar vorbeam prin mesaje sau prin video call și trecea dorul
Cu mult am depășit-o, încerc sa nu cedez
Presupun că lucrezi acolo, dacă e totul în regulă sa nu faci prostia sa te întorci datorita 'dorului'. Am pus dorul in ghilimele, deoarece (cred eu) că această stare ți-o amplifici tu singur datorita gândurilor și faptului in sine că te vezi singur printre străini.
Da, de maine incep lucrul aici si ai perfecta dreptate de parca m-ai cunoaste și mi-ai citi gândurile. Chiar în seara asta vorbeam cu mama la telefon și ii spuneam ca as veni acasă. Îmi e sincer rușine sa ma deschid aici fata de tine, de toți chiar dacă suntem doar niște nume aici ma simt jenat sa spun asta ca băiat.
Dacă simți să plângi, fă-o, nu este nicio rușine să ai momente de slăbiciune. Într-adevăd, dorul de casă, de familie și prieteni este copleșitor, iar dacă mai adaugi și singurătatea și faptul că ești străin între străini cu atât mai greu. Eliberează-te, vorbește constant cu persoanele dragi și ia-ți cât mai repede iubita la tine. Succes.
Mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat și care au inteleles problema și nu ma critica sau judeca
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
