Salutare la toată lumea!
Am o întrebare pentru bărbați inspirata din situații reale.
Sa zicem că sunteți un bărbat divorțat cu un copil din căsătoria anterioară iar după vreo patru ani de divorț va căsătoriți cu o alta femeie.
Dar aici intervine problema:soția nu suporta copilul, îl desconsidera și vorbește urat cu el și interzice copilului sa mai vina la voi.Pe de alta parte nici copilul nu suporta soția dumneavoastră.
Iar soția impune un ultimatum:ori ea, ori copilul.
Ce ați face în situația dată?
Ați accepta sa stati cu o femeie care nu va accepta copilul? Sau ați divorța de ea instant?
Iar a treia variantă ar fi să fiți în relații bune atât cu copilul cât și cu nevasta dar între ei existând o dușmănie mare?

Se stie ca familia o mostenesti pe viata, dar prietenii vin si pleaca.

Probabil ca va alege copilul lui, fiindca este sange din sangele lui si-i va da divort sotiei nr.2 ca alta nevasta gaseste maine, fara probleme.

Oare de ce te framanta pe tine aceasta poveste? Care sa fie motivul?

Cum poti sa te indragostesti, sa atingi, sa privesti in ochi un astfel de specimen? Cum te poti gandi la casatorie cu un astfel de personaj?

E foarte simplu! Alege copilul! Și în plus niciodată nu ar trebui sa permită unei persoane să-l pună în situația de a alege între ea și copil daca face treaba asta poate să o lase împăcat că nu are nimic de pierdut!

Asa cum eu nu as putea sa accept (pentru casatorie) niciodata o femeie care are copil dintr-o relatie anterioara, nici nu as avea pretentia ca vreuna sa ma ia daca am eu deja un copil...deci nu as ajunge niciodata in situatia prezentata de tine.

Sotia nr 2, cand a acceptat barbatul, indirect trebuia sa accepte si copilul, indiferent daca se intelege sau ba cu copilul. Daca da ultimatumuri, este clar ca acea sotie nu are ce sa caute in acea casnicie.

Nu sunt barbat.
Dar orice parinte tine mai mult la copilul sau decat la "jumatatea" sa in aceste cazuri. Ideal e sa tina la amandoi.
E normal ca fiul sa nu o suporte daca ii vorbeste urat. Poate ea vede niste fonduri plecand din casa catre copil. Poate altul e motivul.
Dar daca femeia e asa de hotarata ca zice "ori ea, ori copilul", mi-ar fi usor sa aleg: copilul. O "jumatate" cu care sa ma inteleg, indiferent de frumusete si gingasie, gasesc eu.

Nici nu e macar o dilema, in secunda doi, sotia are bagajele la usa.

Ea trimisă la plimbare.

Nu m-as casatori niciodata cu o femeie care nu imi accepta copilul.

Eu mi-am acceptat sotia cu copil cu tot. Daca nu acceptam copilul plecam eu pentru ca nu poti cere unei mame sa-si lase copilul iar acea mama ar fi o mama denaturata daca si-ar lasa copilul.

As divorța.

Știu că întrebarea se vrea pentru bărbați. Dar mă bag. Nu mă înjurați totuși. ))

Dar pentru copil vrem binele. Deci pot susține câteva argumente.

Un copil care deja a trecut printr-un divorț are o traumă în spate, copilul care este luat din mediul și familia lui și este dus în alta, se adună deja 2 traume, ca mama vitregă să nu-l accepte e clar a treia traumă.

După trei traume a copilului, părintele în cauză cum ar mai alege altceva în afară de copilul lui? Mi se pare un bărbat imatur. Răspunsul clar : bărbatul trebuie să aleagă copilul și iubirea și binele lui. Acum nu spun ca bărbatul tată să rămână toata viața singur, dar clar nu trebui să rămână cu o femeie care nu-i acceptă copilul. Copilul pe primul plan.

Se pot face terapii și toate nebuniile, dar totuși uneori viața ne arată că ce nu se prea suportă, cu greu se va învăța a suporta. Deci concluzia mea radicală, alegerea copilului și a binelui lui.

Divortul, evident!
sangele apa nu s eface si apoi, copilul lui este sange din sangele lui, pe cand alte femei sau amante se gasesc cu nemiluita.