Salutare. Mama se ia incontinuu de mine ca nu fac nimic, stau toata ziua cu telefonul in mama sau la calculator, dar si cand nu se vede absolut nimic. Mie nu imi place sa mi se spuna ce sa fac, si fac ce imi place si cand am chef (adica doar cand sunt singur acasa).
In schimb, soramea, care e mult mai mare decat mine, nu stiu daca a mai spalat un vas in ultimele 2 saptamani. Dar daca ii zic mamei ca ea nu face nimic, imi spune "lasa ca ea lucreaza". Intr-adevar lucreaza si se duce si la o "postliceala", care trebuie sa platesti o taxa ca sa treci clasa, ce scoala interesanta, pacat ca nu o mai viziteaza.
Nu i-am facut nici o problema pana la varsta de 16 ani, dar ea din clasa a 8a, ai mei au umblat si pe la politie ca umbla cu indivizi de 25-30 de ani. Si cand a terminat liceul, a plecat cu marea sa iubire in Bucuresti, iar dupa 4 luni, a fost adusa de parintii mei acasa cu politia, evident, ca baiatul ala o "agresa", dar mama nici nu a vrut sa discute cu el, doar eu am mai vorbit cu el si mi-a explicat care a fost treaba, i-am explicat alor mei si nu au vrut sa il creada. Tata a facut un infarct din cauza stresului pe care il impunea asupra ei, dar absolut totul a fost uitat.
In schimb, eu sunt luat de prost si ma cearta 24/7.
Nici nu am cu cine vorbi, daca ii spun mamei ca nu procedeaza corect cu mine, se ia de mine ca nu eu sunt parintele. Si cand ii spun lui tata, se cearta cu ea, iar dupa mama vine si ia de mine ca iar caut cearta.
Am ajuns sa scriu pe un site pentru o mana de ajutor...

Ce as putea schimba sa nu mai fie asa? Cred ca doar daca mi se intampla ceva grav, poate se trezeste si ea, dar cred ca o sa fie mult prea tarziu.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook