Salutare TPU!
Ma cheama Mihai, am 17 ani si nu imi plac deloc copiii.
De cand am intrat clasa a doua, pana in a opta am avut parte de bullying la scoala, iar acasa parintii se certau si de cele mai multe ori eram si eu implicat in astea. Ma invatasem cu ideea ca nu merit prea multe, ca nu sunt suficient de bun, etc etc.
Cand a venit fratele meu pe lume (face 9 ani anul asta) pe el mereu l-au tratat frumos, l-au rasfatat de fiecare data, aproape ca il pupau si in fund, cand mergeam la rude si vedeam ca au copii pana in 10 ani (eu sunt cel mai mare dintre toti verisorii si fratii) tot la fel, ii alintau pe toti si asta ma inebunea la maxim.
Si cand voiam sa vorbesc cu ei, sa le spun ca ma deranjeaza toata treaba asta, mi se baga mereu vorba: Tu esti mare.
Si in timp, mi s-a format o gandire suuuper toxica despre copii, ii urasc din tot sufletul meu.
De multe ori mama ma pune sa stau cu fratimiu si nu e vorba ca fizic n-as putea sa am grija de el, dar mental simt ca ma roade grav, faptul ca eu am anumite activitati (pentru varsta mea) si trebuie sa stau sa ma joc cu el, sa ascult toate povestile de adormit copii, sa fac curat dupa el etc etc.
Stiu ca poate o sa fiu injurat si criticat de multi dintre voi, dar ayaye, probabil ca o merit 
Intrebarea mea este: Ce as putea face ca sa scap de aceasta gandire? Lumea este plina de copii si deja simt ca ma roade pe dinauntru starea asta.
Dau funda!
In primul rand eu as zice sa incerci sa nu te razbuni intr-un mod sau altul pe fratele tau. Si sa nu lasi frustrarea pe care ai dezvoltat-o pe buna dreptate sa afecteze relatia dintre voi. Cu totii suntem in proportie uriasa creatia parintilor nostri. De abia dupa ce ne mutam singuri si suntem pe picioarele noastre se schimba treaba si putem sa ne trasam singuri reperele dupa care traim. Cat stai sub acoperisul lor, joci dupa regulile lor. Deci momentan nu prea ai ce face, ei nu se vor schimba, asa ca parerea mea e sa gasesti niste solutii ca sa ramai imun la comportamentul lor. Ai putea incepe sa cauti pe google si sa citesti despre situatii si sentimente concrete pe care le traiesti. Probabil acum esti mai sensibil si pentru ca esti adolescent. Oricum o sa fie util sa iti intelegi mai bine psihicul si apoi sa iti gestionezi si emotiile. Si chiar sa ii intelegi si pe cei din jurul tau. Sa stii ca toti oamenii astia, fie ca sunt parinti care nu se stiu comporta cu proprii copii, fie ca sunt copii care nu se stiu comporta cu parintii, fie ca sunt cupluri toxice, toti sunt oameni care au probleme emotionale. Doar oamenii cu probleme emotionale ajung sa ii streseze si enerveze pe cei din jur. Si o parte din timpul liber pe care il ai il poti focusa sa inveti lucruri si sa te dezvolti emotional si mental si intelectual in asa fel incat in viitor sa nu devii si tu unul dintre ei.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Te incurajez sa ii povrstesti lui Dumnezeu toate necazurile tale, si eu am suferit in copilarie ca mama o prefera pe sora mea mai mica care era mai sociabila, semana cu mama si rudele la fel o preferai ca era cu 4 ani mai mica si de multe ori simteam ca o urasc din acest motiv.Doar Dumnezeu e parintele perfect care are o dragoste infinita pentru noi.Cand ii povestesti Lui toate necazurile incepi sa pecepi dragostea Lui profinda ai nu te mai aimti singur si neinteles.Si Mantuitorul Hristos a fost respins si ndreptatit de oameni dar nu a easpuns cu aceeasi moneda, i- a iertat su s- a rugat chiar si pentru dusmanii care il rastigneau- Tata iarta- i ca nu stiu ce fac!
El vrea sa iti dea putere sa ierti pe foti si sa iti iubesti fratele.in viata fratii sunt cei mai buni prieteni.
Răspunde
"mi s-a format o gandire suuuper toxica despre copii, ii urasc din tot sufletul meu "
nene, și tu ești copil, ce te faci cu asta?
Se întâmplă și e natural. Să te gândești că ești tu acel copil și să îi oferi ceea ce tu nu ai avut.
Esti adolescent si e normal sa te simti incurcat de cei mai mici.Adica sa ai activități de adolscent, sa ai de invatat, sa vrei sa cunosti fete si mereu sa ai un tanc agățat de un picior nu e comod.
Dar lucrurile astea o dată cu varsta se vor schimba daca vei vrea.Eu am 26 de ani si tot nu sunt adepta copiilor, dar nu ma deranjează asta deloc.
Nu stiu ce sa iti spun, sincer. Fiecare are o mentalitate diferita. Poti incerca sa te oferi voluntar la Salvati Copiii. Majoritatea celor de acolo sunt in situatia in care ai fost tu, daca nu mai rau. Poate-poate vei reusi sa te identifici cu ei si poate iti va aparea dorinta sa ii ajuti. Incearca sa realizezi ca, la fel cum tu nu ai avut o vina ca parintii nu iti acordau atentie, nici fratele tau sau orice alt copil nu are o vina pentru ca el primeste atentie. Oricum trecutul nu mai poate fi schimbat, asa ca incearca sa te bucuri ca macar fratele tau nu trece prin ceea ce ai trecut si tu. Poate parintii tai au realizat unde au gresit in relatia cu tine si incearca sa compenseze in relatia cu fiul mai mic. Nu e obligatoriu sa iti placa cei mici, nu e nimic gresit in faptul ca nu esti omul iubitor de copiii. Important este sa iti dai seama daca e doar din cauza comportamentului parintilor tai (si atunci sa incerci sa nu devii ca ei, poate incepand prin a te regasi intr-un copil pe care sa il ajuti - motiv pentru care am propus voluntariatul -) sau daca nu esti tu persoana care iubeste copiii.
Nici mie nu prea imi plac copii dar cine stie poate cu trecerea timpului se schimba situatia.
Poti incerca sa cietsti niste carti sau articole care sa te ajute sa iti intelegi propria valoare.
Toti suntem buni la ceva... si de cele mai multe ori mai buni decat credem ca suntem.
Cauta si raspunde la intrebarea: - Eu la ca sunt bun?
Efectele gandirii pozitive:
https://www.scritub.com/......720411.php
La ce e bun optimismul?
https://www.rasfoiesc.com/......l-FU98.php
o fi si altele pe net
Si eu sunt la fel fraitmu nu am primit foarte multa atentie fata de fratele meu. El s-a nascut in 2009 si a primit mai multa atentie mai multa decat mine, eu am stat mai mult la bunici dupa moartea lor m-am mutat la mama si o vedeam cum in rasfata, cum ii spunea ca este frumos etc, si ma oftica foarte mult fiindca eu nu primeam asa atentie cum primea el. Eu zic sa treci peste aceasta gandire a ta de a ura copii fiindca la un moment dat vei avea si tu o familia care sa te bucuri de ea ca pe viitor nu sti ce ti se va rezerva si vei face un copil iar cu gandirea ta vei pierde familia fiindca nu iti plac copii. Eu am o varsta frumoasa de 23 de ani csi cu acea gandire am scapat de de cand a inceput fratele meu sa creasca mare si nu mai primea afectiunea care o primea o data. Treci peste, inceraca sa te calmezi atunci cand fratele tau face unele nebuni, te ganesti ca si tu ai fost copil si poate ca nu faceai ca el dar ceva tot faceai. Al meu urla, tipa injura deci nu cred ca este ca al tau si m-am obisnuit cu ideea ca am un frate toxic. Multa sanatate sper sa te fi ajutat macar cu ceva!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
