Salutare tuturor! Mă confrunt cu un mic gând care mă frământă, destul de mult în relație.
Sunt într-o relație de aproape 2 ani cu o tipă, totul fain frumos la început, după a început monotonia de cuplu (cam după un an), certuri peste certuri destul de dese, din care ieșeam mereu învingători mai mult datorită mie că nu îmi place să o văd supărată. În timpul ăsta ea m-a "prins" cu ceva mesaje, dar nimic concludent că eu o înșel. După 1 an și 3 luni a început cu faze că eu am pe cineva, că nu îi mai ofer atenție și etc…atenție chiar așa e, nu îi mai oferisem ca la început din cauza unor probleme, din cauza stresului acumulat cu mai multe. Am încercat să-i explic, am început să-mi dau seama că are dreptate așa că am făcut o schimbare și am început să-i ofer atenție din nou, dar fără folos, ea având gândurile de despărțire deja instalate.
Am încercat cu multe variante să se răzgândească, inclusiv să stea singură câteva zile să-și adune gândurile (la propunerea ei). Am zis Ok, cum vrea ea. În timpul ăsta eu am simțit că e ceva la mijloc, ba chiar am și văzut ceva pe geamul balconului dar mi-a împachetat bine și am crezut…până când au mai trecut câteva zile și a zis că vine după haine și încheiem. Aici am și descoperit că ea vorbea cu cineva de câteva săptămâni. A urmat în jur de o lună de zile în care noi am fost despărțiți și ea s-a "distrat" cu noul iubit. Timp în care ne căutam unul pe altul și ne vedeam. Am încercat tot timpul ăsta să-i zic că el nu e pentru ea si că profită de bunătatea ei, adevăr pe care l-a aprobat și ea după o lună de zile când a văzut că el încerca doar să profite. După treaba asta eu mi-am dorit să fim din nou împreună, ba chiar și ea. Am reluat relația de 5 luni…timp în care eu am destul de des gândurile cu ceea ce mi-a făcut, gânduri care mă "bântuie", dar simt că și fără ea nu îmi e așa Ok.
Greșeala pe care am făcut-o, este că am spus adevarul pentru care noi ne-am certat multor prieteni și acum mă simt cumva inferior. Știu că ei nu contează, dar mna…e ciudat atunci când trebuie să mă afișez cu ea și îmi revin acele gânduri ciudate cu ceea ce a făcut. Pe lângă asta, noi aveam planuri mari de căsătorie, și acum mai sunt, dar tot așa, îmbinate cu acele momente nasoale pe care le-a creat. Gândul că a atins-o alt cineva când ea mă ținea de mână.

Am nevoie de un sfat, de un ajutor…Mulțumesc!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook