Salutări, as vrea sa ma ajutati cu orice,cu un sfat,o vorba buna deoarece simt ca sufletul meu se distruge pe zi ce trece. Am avut o copilărie daca stau sa ma gandesc groaznică. Părinții mei erau plecați mereu la munca,asa ca ma lasau in grijă cu bunica,care numai grijă nu avea de mine,statea toata ziua in pat si dormea,nici macar de mâncare nu imi dadea. Cand a fost vremea sa ma duc la școala a fost mai rau,ai mei ma bateau si certau constant in loc sa imi explice cu calm lectiile, pana cand au renunțat in a mai explica ceva. Din cauza faptului ca nu a fost nimeni langa mine in perioada copilăriei, la liceu si in prezent sunt o persoana anxioasa si timida( am doar 16 ani). Din cauza ca simțeam nevoie de afecțiune si iubire, am devenit un copil destul de rebel, insa respectul l-am păstrat cu mine. La 14 ani am cunoscut un baiat care si-a bătut joc de sentimentele mele,care mi-a furat inocența si absolut tot. Slabisem mult si voiam sa fac orice sa stea cu mine. Am trecut sa zicem si peste acest lucru,am alt iubit si libertate destul de multă deoarece parintii mei sunt cam dezinteresați de sentimentele si trăirile mele, nici de note nu le mai pasa. Cu iubitul o duc foarte bine, as vrea macar la 17 ani jumate sa ma mut la el sau la 18, sa scap de scandalurile din casă, scandaluri cauzate de tatal meu, care pare efectiv psihopat(e nervos si nemultumit mereu si gelos peste măsură). Cu banii nu stam prea bine desi as putea sa spun ca părinții mei castiga okeiut nici 10 milioane nici 20, undeva intre. Dar nici asa nu ne ajungem cu banii. Singura mea dorința este sa scap de ei. Nimic constructiv nu au facut pentru mine din contră, timpul m-a crescut pe mine si greselile facute in care m-am maturizat singura. Vreau sa treaca o zi doar, o zi in care nu mai stau cu inima in gat si trista mereu, din cauza monstrilor din casă. Multumesc ca ati citit acest fragment din viata mea.

Ceva asemanator am trait si eu.Nici ai mei nu aveau timp de mine in copilarie in schimb acum la 23 vor sa imi controleze viata.
Cand am fost mica ma puneau mereu sa dorm doar sa nu stea cu mine, iar dupa ce am mai crescut un pic pe la 2 ani cam asa m-au trimis la bunici pentru ca a spus mama ca incep sa fiu neastamparata, sa pun intrebari, sa ma zbengui si ea nu are timp si rabdare cu mine.Am crescut pe la bunici pana la vreo 6, 7 ani unde stateam mai mult singura si asa am devenit anxioasa si mai departe in viata mi-a fost foarte greu sa ma acomodez, tot asa pana pe la 14 ani cand mi-am facut o relatie stabila si am plecat de acasa.Am stat 8 ani cu baiatul respectiv dar am constientizat treptat ca nu este ce trebuie si ca nu ne mai iubim asa ca am luat-o de la capat de la ai mei de acasa.
Nu te plictisesc cu detalii amanuntite in schimb pot sa iti dau un sfat.Nu mai pune la suflet ce fac ei sau nu pentru tine, axeaza-te pe tine pe viitorul tau.Mergi la scoala, ia-ti de munca part time iar prietenul tau daca te iubeste va sta cu tine pana vei fi suficient de mare si sigura ca poti sa faci ceva in viata.
Nu iti rata tineretea si oportunitatile in viata doar din cauza alor tai ce nu stiu sa isi creasca si ingrijasca copilul.Mai stai la ei pana ai un serviciu si esti cat de cat pe picioarele tale iar pe urma poti sa te muti.Nu te astepta ca iubitul tau sa stea langa tine si la bine si la greu, sa te ajute la orce pas sau sa te bazezi ca nu te va lasa sau rani pentru ca practic este strain, sunteti tineri iar in viata nu merita sa ai incredere 100% in nimeni...

Dacă ai încredere în prietenul tău atunci mutăte cu el cât mai curând. Este mai bine să te îndepărtezi de familie, poate o să-și dea seama ce au pierdut. Și nu te gândi atât la trecut pentru că nu îl mai poți schimba. În curând o să fii majoră și pe picioarele tale și atunci o să poți să îți iei viața în propriile mâini. Trecutul nu îl mai putem schimba însă trebuie mereu să învățăm. trebuie să învățăm ce putem din greșelile noastre dar mai ales din greșelile altora.

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Salutare!

Salutare! Nu știu ce răspuns să îți dau, pentru că e atât de complicat și de profund tot ce ai scris, încât nu te pot ajuta cu un sfat psihologic de la mine.

Touși,cred că răspunsul ideal,nimeni nu ți-l poate da, pentru că răspunsul este în tine,în interior. Nu te pot ajuta,decât tu te poți ajuta pe tine însuți,dacă alegi să vindeci durerea asta emoțională din trecut.

La scurt timp dupa ce un om se naste, isi da seama ca "a fi el insusi" si a se exprima in conformitate cu acest lucru, deranjeaza lumea adultilor. Astfel ca un copil se va simti ca a fi natural nu este un lucru de dorit, nu este corect.

Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine".

Ajungem astfel la concluzia ca,a fi natural,nu este bine, nu este corect. Este o descoperire durereoasa ce provoaca mai ales copilului,accese de furie. Aceste crize devin atat de frecvente incat ajungem sa credem ca sunt normale. Sunt numite crizele copilariei si mai apoi crizele adolescentei.

Un copil experimenteaza patru etape de transformare:
-in prima etapa a vietii descopera bucuria de a fi el insusi,apoi,
-in cea de-a doua etapa,cunoaste durerea provocata de faptul ca nu are dreptul de a actiona conform cu ceea ce este.
-in a treia etapa urmeaza c riza si revolta, iar apoi,
-in etapa numarul patru, copilul isi modeleaza personalitatea pentru a deveni ceea ce vor altii ca el sa devina. In acest mod simte ca isi micsoreaza suferinta. Multe persoane vor ramane inchistate in cea de-a treia etapa pe toata durata vietii, adica vor fi mereu in reactiune, furiosi sau in situatii de criza.

In ultima etapa si in cea de-a treia, omul isi construieste masti, noi personalitati, pe care le foloseste pentru a se apara de suferinta simtita in etapa a doua. Suferinta este foarte puternica si greu de suportat.Mastile corespund celor cinci rani semnificateive pentru om si sunt in numar de cinci:

-respingere
-abandon
-umilire
-tradare
-nedreptate

Iar pentru fiecare dintre cele cinici rani,corespund cini masti:

-rana respingerii-are ca si corespondent masca de fugar.
-rana abandonului-are ca si corespondent masca de dependenta
-rana umilintei-are ca si corespondent masca de masochist.
-rana tradarii-are ca si corespondent masca de dominator.
rana nedreptatii-are ca si corespondent masca de rigiditate.

Cu cat rana va fi mai adanca,cu atat va exista o suferinta mai mare si omul va purta mai des masca respectiva,aceea care corespunde ranii. Masca cea purtata practic doar pentru protectie. Astfel,un om care a suferit nedreptati multe,va deveni rigid. El se protejeaza astfel de alte nedreptati pe care ar putea sa le experimenteze.

O rana inerioara psihica,poate fi comparata cu o rana fizica,pe care o ai de mult timp pe mana,pe care o ignori si pe care nu ai ingrijit-o asa cum ar fi trebuit. Ai preferat sa o bandajezi,pentru a nu se mai vedea. Acest pansament este echivalentul mastii. Ai crezut ca facand astfel,vei putea pretinde ca nu esti ranit. Crezi ca intr-adevar aceasta este solutia? Bineinteles ca nu! Stiim cu totii lucrul acesta,dar ego-ul,nu il stie. Este una dintre modalitatiile lui de a ne pacali. Daca un om care are o astfel de rana bandajata pentru a fi ascunsa,este luat de mana cu iubire de un alt om care nu stie de prezenta acelei rani, el va suferi. Cel care l-a prins de mana va fi surprins de reactia negativa a celui ranit. Practic, cel responsabil pentru durere, este chiar cel care a ales sa ascunda rana in loc sa o rezolve. Este la fel pentru toate ranile.

Se poate obsereva in morfologia unei persoane rana predominanta. Astfel, aspectul exterior, indica in mod clar, durerea interioara. Vindecati durerea,☺️spulberati inconstienta!

Sunt unele cazuri asemănătoare nu ești singurul. Dar la mine e opusu. Desi am 7 frați mereu stau după fiecare. De exemplu mie nu pre îmi plac plimbările in anumite locuri si ei ma forțează sa merg apoi ce sa fac trebuie sa ma adaptez doar no sa stau sparat. Si după zice vezi ca a fost bine desi eu as vrea sa rămân acasă. Si mereu ne da de toate si baga replica dar noi ți-am oferit tot... Si eu miaș dori sa fi fost la un nivel normal cu bani ca sa vad ce mai ziceu dupa. Daca nu faci ca ei nu e bine. Si zice ca de ce ma revoltez. Si tot felul de chestii de genu. Nu ma lăsa nici sa am prietena. Daca eram in locul tau si ma lăsa sa am prietena ma mulțumeam cu ațâța dar acum am pierduți din cauza ca nu puteam sa fiu mereu lângă ea. Ca mereu trebuia sa merge pe undeva. Acuma eu vrei sa ma duc la munca dar nu ma lasa. Deci eu sunt in extrema cealaltă. Cel mai bine e sa fie la mijloc nici prea băgăcioși nici prea ignoranți.

Îți urez sucees in viață si cat mai multa fericire. Dar ai răbdare ca intr-o buna zi vei fi cu familia ta. Sa ai grija cum procedezi sa nu faci la fel.

Avem o poveste cumva asemănătoare. Eu am 19 ani, tatăl meu este alcoolic, iar mama a suferit o depresie în 2009 de la primul lor divorț. Înainte ca mama să se îmbolnăvească, pentru că tata se îmbăta şi nu reacționa ca un om normal, se certau şi ajungeau chiar la lucruri mai rele, la violență atât fizică, cât şi verbală; mă trimitea la bunica mea, cea care m-a crescut până în prezent. Ea, însă, neavând toate condițiile(în special din punct de vedere al sănătății) să mă țină mai mult de o săptămână, mă trimitea înapoi. Lucruri care mă afectau la o vârstă destul de fragedă, plângeam şi nu ştiam cu exactitate unde îmi este locul, dar îmi doream la buni. După ce mama s-a îmbolnăvit, totul a luat o altă formă, mai rea decât fusese. Mama, cum i se dădea drumul acasă, făcea o prostie, cum ar fi să-şi taie gâtul sau avea diferite crize şi era internată din nou. Aşa am trăit până acum un an si jumătate, când şi-a găsit pe cineva din Spania care să o accepte cu această boală şi să-i ofere toată înțelegerea si afecțiunea de care avea nevoie pentru a fi mai bine. Cu tatăl meu, încă nu am o legătură, nu cred că voi avea vreodată şi nu-l voi putea aprecia pentru ce s-a întâmplat. Bine, încerc să scurtez, a fost mai complicat pentru că el fusese căsătorit si avea un copil, atunci cand mama a aflat că este insărcinată cu mine şi era prea târziu pentru avort deoarece mă dezvoltasem. Cu greu a reuşit să-l facă pe tata să fie împreună cu ea, pentru el fusese foar o distracție. După nasterea mea s-a pus problema de adopție, iar buni, cea care m-a salvat era cea care susținea acest lucru şi încă mai are momente când îmi spune că mai bine mă dădea spre adopție pentru că nu poate creşte un copil la bătrânețe.
În altă ordine de idei, chiar m-am regăsit în ceea ce ai scris, pentru că şi eu sunt o fire foarte timidă. Nu ştiu însă dacă din acelaşi motiv, sau pur şi simplu aşa sunt. Nu ştiu dacă e un gol, ce l-aş putea umple la un moment dat sau aşa ar fi fost firea mea oricum, pentru că eram la fel de timidă şi la grădiniță.
Nu ştiu cât de mult te ajută, dar m-am gândit că trecând prin aproximativ aceaşi problemă, îți pot oferi sfaturile pe care mă axez eu, şi anume:
- Construieşte-ți tu un viitor, diferit de ceea ce au făcut părinții tăi.
- Continuă să fii bună, fi un om mai bun decât vezi în jur.
- Faptul că eşti o fire timidă, nu te va afecta cu nimic, atâta timp cât tu te placi aşa. Ignoră ce spun ceilalți şi continuă sa fii tu pentru că oricum ai fi, vor exista persoane care te vor plăcea si persoane care te vor judeca.
- Fă o facultate şi alege-ți o meserie cu care îți vei câştiga existența cu plăcere.
- Iubirea te va vindeca, la timpul ei. Construieşte-ți o familie, una frumoasă aşa cum ți-ai fi dorit să fi fost copilăria ta. Vei putea retrăi acele momente ale copilăriei de la capăt prin ochii propriului copil. Nimic nu ar putea fi mai frumos.
- Fă tot ceea ce ți-ar face ție bine, cât timp nu afectează pe nimeni din jurul tău. Şi fă bine şi celor din jur.
Sper că ți-am fost de ajutor?