Salutate, avand un moment de suspiciune in ceea ce priveste perceptia mea vizavi de parinti mei. Problema este urmatoare, cat am fost mic am incercat sa fiu o persoana intelegatoare(pana la 18 ani) cu parinti mei, tin minte chiar si acum cand mergeam la alimentara si vedeam in vitrina bine cunoscutele oua kinder iar mama imi spunea,, mama nu are bani sa iti ea,, mereu am inteles-o. Vreau sa spun ca problema este de natura materiala. Din clasa a8a pana in a11 am muncit verile, iar in timpul anului aveam fel si fel de mici afaceri, care mi-au permis sa pot sa imi cumpar o haina buna, sa ies in oras aproape mereu sa pot fi si eu in rand cu colegi mei. Diferenta care era? ei primeau de la parinti eu trebuia sa dau din coate. Ai mei imi ofereau doar casa masa si naveta la scoala,. Au avut tendinta ca la fiecare esec pe plan scolar sa spunem(nota mica, examen picat.etc) sa ma desfiinteze sa ma puna la zid.Nu am fost niciodata un geniu la scoala mereu am fost la media 8.50 in schimb am reusit sa am un tonus financiar ok fara ai deranja pana in clasa a12a.Intrand la facultate mica afacere nu a mai functionat, si am inceput sa le cer bani si asta ca sume mici comparativ cu ce eram invatat.Am inceput sa ii condamn ca nu au facut nimic toata viata ca s-au multumit cu putin, ca nu au incercat sa faca ceva sa aiba spirit de antreprenor. Nu mi-am dorit sa ii judec dar datorita faptului ca mereu m-au judecat si mult timp m-au terorizat cu reprosurile si critici vizavi invatatura, nu aveam rezultate stralucite la scoala si asta din simpla comoditate, ci nu din lipsa de potential. Sunt frustrat ca s-au multumit cu joburile lor prost platite, nu s-au gandit ca eu cresc si necesitatile sunt mai mari, nu mai am 10 ani imi dai 2 lei iau o punga de pufuleti si gata.Intrebarea mea este sau intrebarile : De ce sa faci un copil? daca sti ca nu esti in stare sa ii oferi ce are nevoie? Inchipuiti-va daca nu m-as fi descurcat cum era sa vad ca toti colegii mei au ies si stau ca prostul in casa.Si de cand nu mai pot sa fac un ban este FRUSTRANT si am inceput sa am o repulsie fata de ai mei. Telefon, laptop, haine astea mi le-am luat din munca mea, daca le-as cere replica ar gen,, De ce sa iti dau sa te spargi tu in figuri cam asta este mentalitatea de masina nu mai zic. Voi ce ati face in locul meu? Ce parere aveti?

Mda, am citit ce ne-ai trimis si m-ai pus pe ganduri! Viata si vremurile in care traim ne fac sa fim asa sa calculezi fiecare ban, sa iti zic ca si cu ani in urma eram ca tine un tanar si eram la liceu si parintii mei la fel nu erau plini de bani sa ma multumeasca dar imi asigurau bani de internat si de scoala! Asa am devenit fotograful liceului, asa imi castigam banutii cu care supravetuiam, imi luam ba ceva de imbracat, ba o carte ca atunci nici telefoane nu erau dar ce sa mai vb de calculatoar...asa ca stiu prin ce treci, trebuie sa fii intelegator cu ei nu sa-i acuzi ca nu au cautat sa fie liberi intreprinzatori sau ce activitati mai vedeai tu, sa stii ca cei care au ajuns sa aiba bani in ziua de azi marjoritatea au ajuns mari prin tunuri date statului, prin furtisaguri, prin mosteniri etc. si mai putin sunt cei care au luat-o de la zero! Caci daca te vede ca vrei sa te ridici stii ce fac cei mari? Iti trimite pe cap tot ce misca pentru a te dobora, de la garda de finante, protectia condsumatorului...tot ce misca! Si atunci tu cum sa mai razbati prin aceasta jungla? E greu sa stii, sa-i iubesti si sa-i pretuiesti ca sunt parintii tai si iti vor binele, poate ca nu au reusit intotdeauna sa iti vorbeasca de greutatile lor sau despre ce sacrifii fac ca tu sa o duci asa cum o duci mai putin bine! Trebuie sa existe comunicare intre voi nu ranchiuna, asa este ti-ai luat multe din banutii tai munciti si pentru asta te apreciez mult pentru ceea ce faci uite de exemplu filul meu care are cam aceeiasi ani cu tine, cand il iau sa ma ajute la ceva face ca pelicanul, adica prefer sa fac singur decat sa il vad ca face fite si imi taie si mie cheful asta din cauza ca i s-a oferit totul pe tava! Asa ca te sfatuiesc sa vorbesti cu ei sa le zici tot ce ai pe inima si apoi sa vezi si ce replica au! multa bafta!

Prima intrebare:
Un copil nu vine cand vrei tu, ci atunci cand vrea el sa vina. Daca erau casatoriti este normal sa-ti doresti un "mostenitor". Este greu, dar gandeste-te ca sunt alti copii care nu au nici macar sansa ta de-a munci, eu pana acum am primit bani de la parinti, multumesc lui D ca ii am, dar ii vedeam pe alti care nu mancau la scoala nimic si stateau morti de foame,, nu aveau caiete si multe altele. Pentru fiecare viata pare grea, insa daca faci comparatii o sa observi ca stai in puf.
A doua:
Este normal ca tu sa fii fustrat, ei nu te ajuta asa cum ai vrea tu. Dar trebuie sa intelegi ca ei iti doresc binele, chiar daca nu arata, ei se gandesc la tine. Esecul tau in invatatura nu este chiar atat de rau, trebuie ca ei sa inteleaga ca puteai sa si ramai repetent. Ei trebuie sa inteleaga ca nici ei nu au fost toba de carte, ca nu au dreptul sa te critice. Imi pare rau ca nu iti mai permiti lucruri. Insa toate astea te-au format, ai ajuns la o maturizare care te va ajuta, ai dovedit ca poti sa faci multe fara parinti. Eu nu pot si te admir. In locul tau m-as simti aiurea, nu sunt pregatita pentru toate, as muri. BAFTA!

Incearca sa vorbesti cu parintii tai si sa le explici tot.

Cum castigai bani in clasa a 8a? as vrea si eu