Sincer acum la 30 ani ma indoiesc ca il mai ajuta cu ceva.
Lipsa mamei sigur si a pus amprenta in copilarie cand chiar avea nevoie de asa ceva.
Orice mama e un om care poate sa greseasca - grav in acest caz.
Dar lipsa ei de umanitate - desi nu stim motivele ei - nu înseamnă ca el trebuie sa fie la randul lui inuman cu ea.
Unele relatii nu se pot analiza din perspectiva meritului.
Sunt in aceeasi situatie ( putin diferita, eu am fost abandonat la nastere, aruncat efectiv prin zapada). Am crescut si mi-am dorit sa imi caut parintii. Eu unul m-am apropiat de mama mea si chiar tin la ea. Trecutul este trecut, ar trebui sa il lase in urma si sa isi cunoasca mama
Nu, nu are prea mult sens. Un bărbat trebuie cu orice preț să se desprindă de dependența copilărească de mama lui. E adevărat că lipsa interactiunii cu mama în primii ani de viață poate produce dereglaje psihologice, dar la 33 de ani deja e prea tarziu să se mai poată face ceva. Tot ce poate face e să se casatorească cu o fată mult mai de calitate decât maică-sa ca măcar copiii lui să nu aibă aceași soartă.
A-ti abandona copilul, mi se pare una dintre cele mai urate fapte pe care le poate face un om, si cred ca nu merita sa fie vreodata iertat/a.
Nu-ti doresti un copil, avorteaza-l, e absolut ok...dar daca l-ai facut, ai datoria sa ai grija de el.
Daca ea l-a abandonat, nu stiu de ce el i-ar mai da vreodata vreo sansa.
Are nevoie de afectiune la 33 de ani? Sa-si gaseasca o femeie. De ma-sa avea nevoie cand era copil. Acum de ce ar mai avea nevoie de ea? Sigur ca ai nevoie de apropierea cu mama ta la orice varsta, dar cu acea mama care ti-a fost alaturi si a avut grija de tine intotdeauna, iar de la o anumita varsta, simti nevoia ca tu sa ai grija de ea. In ceea ce o priveste pe o mama care te-a abandonat insa, de ce i-ai oferi orice altceva decat o privire dispretuitoare/ dezgustata, in cazul in care se intampla sa o intalnesti?
Sa-si caute o femeie, cine sa-i dea afectiunea materna, neprimita!
La barbati se intampla mai rar lipsa afectiunii materne, dar la femei este mult mai des intalnita lipsa afectiunii paterne, care sa lase urme psihice si dupa maturizare. In aceste cazuri deseori diferenta de varsta este mare (peste 10 ani), mai ales cand nu este vorba de interes material.
Nu conteaza cum e mama, inculta sau nu, e mama lui, daca nu poate trece peste ar trebui sa incerce sa o accepte asa cum e
Clar nu ai cum sa înțelegi vreodată un părinte ce își părăsește copilul.Si nici nu poți forța un copil sa își ierte părintele respectiv pentru ca doar el știe cat a suferit și câte i-au lipsit.
Dar dacă acum nu îl mai afecteaza neapărat faptul ca ea a plecat atunci, și chiar are nevoie de afecțiune chiar dacă are vârstă asta, ar putea trece peste orgoliu.