Seara bună. Am avut o situație destul de interesanta în familie și sunt curios ce anume ați fi făcut voi în locul meu daca erați puși în situația respectivă.
Eu unul nu vorbesc cu rudele din partea tatălui (mătușa, taică-meu, bunicii, etc etc) pentru ca știu doar sa aștepte sa fie căutați, sa ii sun eu ca lor nu li se lipește telefonul ăla de mana sa mai sune și ei plus ca orice interacțiune as avea cu ei, dar orice... Se termina cu scandal și certuri (chestii de care eu unul sunt sătul pana în gât).
Și zilele trecute când eram în vizita acasă la maica-mea îmi apare pe telefon notificare cum ca primesc 6 mesaje de la vara-mea. Pun și citesc mesajele (nici măcar cu un salut nu a zis la început) cum ca unchiul meu a pățit ceva grav (nu contează ce) și a fost adus de urgență la spital în orașul în care sunt eu și dacă e să văd ce și cum se întâmplă acolo cu el.
Las telefonul din mana, nu dau seen la mesaje, continui să-mi beau cafeaua. Maica-mea a văzut ca mi-am schimbat puțin starea și m-a întrebat ce am și i-am zis frumos sa ma lase oleacă în pace.
Termin cafeaua și răspund la mesaje cum ca nu ma duc și nici nu intervin (da, puteam sa dau un telefon, 2 și treaba sa fie rezolvata la spital) în nici un fel și ca acum sunt bun de cautat când au nevoie de ajutor.
Unchiul meu are niște probleme la cap (când a fost mic a căzut din pătuț), nu e de internat la psihiatrie dar îți dai seama ca are probleme și singur nu se prea poate descurca. Între timp ma suna și mătușă-mea tot sa ma roage sa intervin și sa merg sa vad ce e acolo. La fel și ei, i-am zis pe față ca nu merg, ca acum sunt bun de chemat când e nevoie de mine dar ei n-au știut sa dea măcar un telefon sa vadă dacă mai respir. Am terminat de vorbit, mai stau oleacă și aud telefonul lu maica-mea sunând. Răspunde ea acolo și din conversație mi-am dat seama ca era mătușă-mea care ii zicea mai mult ca sigur sa ma convingă sa nu rămân asa indiferent la faza asta. În timpul asa ma ridic, merg pe balcon și-mi aprind un trabuc sa ma calmez puțin. Vine și maica-mea și-mi zice ceva în genu (zic pe scurt): Rămâne la latitudinea ta dacă vrei sa mergi sau nu dar gândește-te la Dan (unchiul meu) ca e acolo și poți ajuta. Lasă de la tine, te duci odată vezi ce și cum și după le zici ca ai treaba la muncă și nu mai poți sa mergi la el, dar măcar odată du-te. I-am răspuns și ei că uite asa tot lăsând lăsând s-a ajuns în halul asta încât sa fiu sunat doar atunci când e nevoie de mine și ei s-au învățat asa.
Bun, eu ma înțeleg bine cu Dan, e super de treaba, se vede ca tine la mine, dar în situația asta era singurul punct alb într-o mare de negru și am zis ca nu o sa fac nimic sa ajut.
Maica-mea s-a întristat oleacă și când a ieșit de pe balcon a zis: "Nu e ok sa ai inima asa de piatră, mergi pentru Dan odată, ajută-i"
La care eu am răspuns : "Victime colaterale"
Ea a plecat și mi-a mai zis odată ca nu e ok cum procedez și eu am repezit-o cu replica " Hai hai, mișcare mai ruptă"
Am cerut mai multe păreri și majoritatea mi-au zis sa merg dar am considerat ca nu este ok, nu e ok fata de cum s-au comportat cu mine și eu de ce i-aș mai ajuta?
Voi ce ați fi făcut în situația mea? Am procedat corect din punct vostru de vedere?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook