Faci bine ce faci, în niciun caz nu îl abandona, ar fi cel mai josnic lucru, asta e, asta e crucea ta pe care o ai de dus, nu asculta de gura lumii să il abandonezi, dacă ai face-o oricum ar comenta invers, că de ce l-ai abandonat, orice ai face gura lumii nu o astupă nici pământul. O să fie bine, veți găsi soluții pentru tot, dacă va iubiți.
Mie mi se pare ca sunteti o familie frumoasă.
Altii in picioare nu au responsabilitatea familiei si nu muncesc.
Felicitări sotului si tie.
Din cate povestești, omul tau e mai intreg decat multi ratați in picioare.
Bravo lui, bravo voua.
Nu e bine ce faci, ci este FOARTE BINE ce faci. Ești o femeie admirabilă și pentru asta te respect, deși nu te cunosc. Lasă lumea să vorbească, așa e de când lumea și pământul. O dragoste adevărată nu se împiedică de necazuri, le depășește. Rămâi cu soțul tău, păstrați-vă căminul, aveți grijă de copii. Chiar în momentul ăsta le oferiți un exemplu minunat din care vor trage învățăminte cu siguranță. ASTA înseamnă o familie funcțională. Respect!
S-auzim numai de bine!
Vad ca ai specificat ca e tatal copiilor tai, si ca a aveti 2 copii, daca doar pentru asta il iubesti, e tristut si te complaci in situatie pentru ca te-ai simti vinovata sa pleci. Tu stii daca ai luat decizia buna sau nu. Iti condamni viata, asta e clar, toata viata vei avea grija de el daca nu angajezi pe cineva si nu vei mai avea libertate. Acum depinde tine. Fiecare isi alege greul in viata, cum se spune
Fa un mecanism pe scripeti cu care sa se poata ridica singuri din pat, si tu doar sa il muti/stanga/dreapta. In timp numai vei avea putere sa il ridici, nu e ok sa faci hernie aiurea. Deci ceva pe scripeti ceva adaptat, mai ales daca stati la casa