Spuneți-mi și mie de ce la munca e mai nașpa decât la școală, tot aud asta. Mie mi se pare că la școală. Îmi puteți explica cu avantaje și dezavantaje.(mulțumesc)

Cand muncesti apar automat responabilitati uriase. Spre exemplu, supravietuirea. Da, ai citit bine. In sensul ca toti oameni muncesc ca sa supravietuiasca, sa se intretina, si sa intretina o familie. Scoala e intr-adevar o reponsabilitate, dar nu la fel de mare. Atunci când ești concediat de la munca, e foarte greu sa iti cauti alta. Pe când daca esti exmatriculat/ă de la școala (nu îți doresc), cu ușurință te înscrii la alta școala.

Atat munca cat si școala sunt extrem de importante. Ele ne introduc în lumea comunicării, a interacțiunii si a demnității umane. Cel mai bine pentru a duce o viață fericită e sa te tii de amândouă.
Mult succes si bucura-te de școala, fiindcă ii vei duce dorul! Munca de la școala e psihică, si chiar daca nu toate locurile de munca necesita munca fizica, orele sunt mult mai multe, lungi si istovitoare.

La scoala trebuie doar sa inveti. Iti poti organiza timpul foarte usor incat sa ai timp pentru toate, mai ales sa iesi afara cu prietenii. Nu ai nicio grija, nu ai de platit facturi, nu trebuie sa te descurci cu problemele vietii, pentru ca de asta se ocupa parintii tai. Si sa fim seriosi, te plangi ca dai la scoala cateva teze dintr-o materie banala, la care oricum ori mai copiezi la unele, la altele poate sunt chiar profesorii indulgenti.
Bucura-te de anii astia si nu te mai plange din prostii ca faci riduri de tanara.

Pai e mai naspa la munca pentru ca faci ce ti se spune, la scoala, la liceu, in cazul meu, fac ce vreau, nu imi bat capul la ore, decat la cele la care dau examene si nu am grija banului, vei vedea ca la munca, in functie de domeniul pe care ti-l alegi, vei fi stresat si ti se vor reprosa multe, in functie de cum lucrezi.
Succes!

Tu nu știi diferența dintre munca și școală.
Îmi e mila de tine când o sa afli!

Pai destul de simplu.
Cand esti la munca esti pe cont propriu. Nu te mai ajuta mami si tati. Daca nu reusesti pe cont propriu la munca, nu ai pe nimeni care sa te ajuta, salveze, ajute cu bani ( sau unii au, ca desi sunt majori tot copiii parintilor lor sunt pana la urma ).

Pe de alta parte la scoala, sunt mereu parintii in spate. Nu reusesti cu scoala asta e, te cresc ai tai pana la 18 ani, dupa aia ajungi tu pe undeva pe la carat saci de ciment sau sapat gropi, etc.

La munca tot ce faci e cu totu la un alt nivel.
La munca... E MUNCA, nu stat degeaba ca la scoala. Lasa ca nu-mi zice profu nimic daca ma joc pe telefon sau daca nu sunt atent sau cu alte cuvinte daca nu imi indeplinesc datoria de elev.
Dar cand esti la munca si nu-ti indeplinesti datoria, se lasa cu concediere.

Ce ai prefera, sa te duci sa stai la scoala? Sau la munca unde ai pe cineva in spate care te bate la cap sa iti faci datoria?

Si eu sunt intr-o oarecare masura de acord cu tine. Abia astept sa scap de facultate, si sa incep sa muncesc, dar nu pentru ca e mai usor, ci pentru ca vreau sa castig bani.
Nu o sa mai pot sa trag chiulu de la cursuri, nu o sa mai pot sa sar peste "teme", nu o sa ma opresc din invatat, deoarece in domeniul meu invat toata viata. Probabil inca vor fi oameni care ma vor ajuta acolo unde voi intampina dificultati deoarece sunt la inceput de drum cum se zice, dar ia gandeste-te asa un pic... ce frumos ar fi sa stai toata viata la scoala si sa nu ai grija banilor?

Ai muncit macar o zi in viata ta?

Eu o să îți spun de ce auzi asta.
Cine spune asta este cineva care.
A fost la școală. Acolo așa a simțit el școala, ca nașpa.
A învățat ceva din cărțile de școală dar mai ales a învățat să se simtă nașpa.
Nu prea a avut ocazia să se simtă mișto în anii de școală. Așa că atunci când termină școala el este expert în nașpa.
Apoi dacă face o facultate, face, dacă nu, la muncă. El atunci nu se implică în ceea ce face căci pentru asta, ar fi trebuit ca cineva să îl învețe implicarea. Ce făcea la școală învăța formule, fraze, lecții pe de rost, ca papagalul. Îl interesa ce învăța? Nu, de aceea îi intra pe o ureche și îi ieșea pe alta. Trecea prin școală ca rața prin apă fără să își ude penele.
La serviciu trebuie un pic de implicare, dar nu multă, doar atât cât să nu faci greșeli mari. Dar cel puțin 8 ore trebuie să stai acolo. Libertate zero. Și incepi să vezi serviciul ca o inchisoare zilnică. Metro, boulot, dodo. Zilnic, de la 20 la 60 de ani. Nașpa.
Cum poți să fentezi puțin chestia. Dai la facultate, mai stai 5 ani pe acolo, ca să nu trebuiască să muncești prea repede.
Dar merită să trăiești toată viața așa, 60 de ani. nașpa și iar nașpa?
Nu.
Se poate trece de la starea nașpa la starea mișto?
Da.
Hai să fim realiști. Nu există scoală sau muncă complet mișto, peste tot e ceva nașpa.
Nu există muncă complet mișto, nu există muncă complet nașpa.
Dacă ai ajuns la un loc de muncă ai totuși o soluție.
Să îți placă munca care o faci!
Cuum! Dar e nașpa! Stop, nu în totalitate.
Este o parte a muncii care îți place. Caută și vei găsi.
Dacă găsești, și simți asta, azi vei fi mai puțin nefericit, este prima ta zi ceva mai fericită la scârbici. A doua zi mai cauți și mărești doza de mișto.
La fel poți face și la școală.
Exemplu simplu la școală. Mie nu îmi plăcea ora de educație fizică, căci eram cam mototol. La colegi, invers, că le plăcea să joace fotbal în a doua jumătate a orei.

Daca ai un job care sa iti placa sau macar un colectiv ok, la munca va fi mai placut ca la scoala

) O doamne. O sa ai o mare surpriza cand o sa vezi ca trebuie sa te trezesti in fiecare zi la 5-6 dimineata, pentru tot restul vietii, si sa te duci la un job de-ala de lucrezi numai cu dobitoci care se cred sefi toti, si puturosi.

Primeam vorbe de la rude si parinti ca o sa muncesti pe bani putini murdar in frig si asa mai departe. Eu nu bagam in seama si acum am ajuns departe (cum se zice invata si vei ajunge departe) e, nu am invatat si departe am fost dus de Romania servici de nota 10 am bani fara discutii, masina visata o am in control asa ca minte sa ai si faci treaba (nu e valabila faza cu videochatul sau prostitutia). La scoala ma plictiseam mult, erau multi fraieri si panarame un fel de bordel din anii 2000 la liber fara taxe de platit.

E un altfel de scoala...

Daca vei munci doar pentru bani..va fi stres si o sa fie un iad tot timpul ca apare nemultumirea.
Daca nu faci ceea ce iti place munca nu devine o placere.
La munca nu prea poti gresi fara sa suferi consecintele.
La scoala poti gresi.
La scoala poti experimenta si acumula experienta.
La mine de exemplu munca e o placere si chiar daca nu e platita cum trebuie.
Invata tot ce poti si asta te va ajuta sa vezi munca ca placere. Fa voluntariat... te va ajuta sa vezi ce inseamna sa muncesti

Uite eu sunt de parere ca in ambele situati este greu.
De ce? Pentru ca eu sufar de anxietate si oriunde trebuie sa casc gura si sa socializez ma blocheaza si imi provoaca stres si emoti negative.
Cred ca nu trebuie sa afli unde este mai complicat de fapt, cred ca trebuie sa afli daca nu suferi de anxietate iar treptat vei descoperi tu unde te simtieai mai comod.
Si eu am crezut ce crezi tu acum pana am mers la munca si am descoperit ca tot acolo imi este pentru ca imi e foarte greu sa comunic si sa ma adaptez.

La scoala tu doar inveti pentru a afla informatii noi si care te vor ajuta mai departe in viata.
La munca apare stresul, responsabilitatea, de a fi apreciat pentru munca pe care o prestezi si a fi avansat (depinde de domeniul ales si institutia unde esti), te vei lovi de greu cand cineva iti vrea locul tau de munca si tu il doresti foarte mult (sunt anumite persoane care prefera sa de-a spaga pentru un loc de munca si te enervezi cand nu te accepta sa avansezi). La un loc de munca poate fi si usor, dar de cele mai multe ori greu, apare stresul, capacitatea de a nu te mai concentra. Asta le vei afla dupa ce vei termina un liceu ori facultatea, vei vedea cat de greu se castiga banii. Adreseaza-le intrebarea asta parintilor tai si sa iti spuna avantajele si dezavantajele lor la locul de munca, pe intelesul tau.