Stăteam astăzi și mă gândeam la familia din trecut și la cea de acum...la faptul că mai demult divorțul era întâlnit în cazuri particulare (și considerat rușinos), astăzi devenind parcă o normalitate.
Care ar putea fi cauza?
Poate faptul că odată femeile îndurau de multe ori în tăcere infidelitatea și chiar violența soților lor, iar acum au devenit independente și, deci, gata să spună oricând stop?
Poate faptul că atunci oamenilor le păsa mai mult de "gura" unei societăți mult mai restrictive față de acum?
Poate asistăm la un proces de degradare a societății, în care pietrei sale de bază, FAMILIEI, nu îi mai este recunoscută valoarea pe care i-a stabilit-o Dumnezeu?
Aștept să îmi împărtășiți opiniile voastre, bineînțeles, argumentate.
Ordonare:
După relevanţă
Femeile nu iubesc cu adevarat, dar vad ca tot ascundem acest aspect, femeia este hipergama ea sta cu fraierul ala pana da de altul mai bun intre timp se foloseste de prostul ala care o crede, pavel spune in corinteni femeia este samanta raului si are dreptate, inainte nu divortau dar tot inselau fraierul, le vedem adevarata fata acum cu feminismul
Răspunde
Sunt extrem de curioasă în care pasaj din Epistola către corinteni ar insinua apostolul Pavel că femeia este sămânța răului... Poți să-mi satisfaci această curiozitate și să mă luminezi? 
Răspunde
1 Timotei 2: 11-14
Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.
Levitic 27: 1-7
A grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: De va făgădui cineva să-şi afierosească sufletul său Domnului, preţuirea ta să fie aşa: Preţul pentru un bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt. Iar dacă este femeie, preţul să fie treizeci de sicli. De la cinci până la douăzeci de ani, preţul să fie pentru bărbat douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli. Iar de la o lună până la cinci ani, preţul să fie pentru bărbat cinci sicli de argint, şi pentru femeie trei sicli de argint. De la şaizeci de ani în sus preţul să fie pentru bărbat cincisprezece sicli de argint, şi pentru femeie zece sicli…"
Eclesiastul 7: 26
Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.
Numeri 30: 12
Şi bărbatul ei a auzit şi a tăcut asupra acesteia şi n-a oprit-o, atunci toate făgăduinţele ei se vor ţine şi orice legământ şi-ar fi pus asupra sufletului său se va ţine.
Deuteronom 20: 13-16
Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;
Deuteronom 21: 10-13
Când vei ieşi la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi Domnul Dumnezeul tău ţi-i va da în mâinile tale şi-i vei lua în robie, Şi vei vedea printre robi femeie frumoasă la chip şi o vei iubi şi vei vrea s-o iei de soţie, S-o aduci în casa ta, să-şi tundă capul său, să-şi taie unghiile, Să-şi dezbrace de pe ea haina sa de robie, să locuiască în casa ta şi să-şi plângă pe tatăl său şi pe mama sa timp de o lună; iar după aceea vei intra la ea, ca să fii bărbatul ei şi ea să-ţi fie femeie.
Am citit răspunsul tău...dar nu scrie că femeia este sămânța răului.
Chiar atât de...demonice ne vezi tu, dragă Ray? 
Eclesiastul 7: 26
Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.
ador versetul asta
Pavel nu a avut femeie, a trait singur toata viata lui, dar nu stiu unde am vazut acel verset poate in coran alte scrieri religioase, faptul ca sunt ateu-agnostic nu inseamna sa nu citesc biblia, desigur ca o citesc si nu doar biblia orice scriere religioasa
Un agnostic cum sunt eu =nu sunt hotarat 100% ca nu exista dumnezeu, nici nehotarat ca exista, sunt la mijloc de asta pot oricand trece la orice religie, credinta din lumea asta
Versetul pe care îl adori tu este din cartea Eclesiastul, scrisă de împăratul Solomon, cel care a scris și Proverbele. Te îndemn să tragi un ochi și la ce scrie în Proverbe 31:10-31...în special la versetul 10: "Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele." și spre final la versetul 30: "... femeia care se teme de Domnul va fi lăudată."
Aș putea afirma că femeia care nu se teme de Domnul este "mai amară decât moartea" pentru viața unui bărbat.
Femeia poate fi pentru bărbat ca un stâlp de susținere sau ca o prăpastie în care cade. Așa că, stimabili domni, deschideți ochii larg să puteți deosebi femeia-înger de femeia-demon...și apoi luați-o de soție. 
Ai citit si cantarea cantarilor? e de bine
Da, am citit-o recent... însă referința nu era de acolo.
Vezi ce povesti inventeaza uni de mine, mor de ras, uni nu stiu de gluma, trista viata duc
Tobias78 El a cântat in corul bisericii( prin 2000 sau 2001)... era mare cântăcios( avea vocea lui Cotabiţă). Avea însă o problemă... transpira în adidaşi.
Se îndrăgostise de o tipă cu nurii mari, tipa făcea partea din denominaţiunea adventistă. Era o fată deşteaptă, veselă şi frumoasă ca fiica Împăratului Roş. Faptul că el transpira în adidaşi...îi dădea mari dureri de cap. A încercat să intre în şlapi... în biserică.
ce poveste ai inventat acolo, clar esti obsedat de existenta mea
Tobias 7Nu* judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
* Mat 7:1
38Daţi*, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân** o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu† ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura."
* Prov 19:17 ** Ps 79:12 † Mat 7:2 Marc 4:24 Iac 2:13
39Le-a spus şi pilda următoare: „Oare* poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
* Mat 15:14
40Ucenicul nu* este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
* Mat 10:24 Ioan 13:16 Ioan 15:20
41De* ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
* Mat 7:3
42Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate* întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
* Prov 18:17
43Nu* este niciun pom bun care să facă roadă rea şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
* Mat 7:16 Mat 7:17
44Căci orice* pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
* Mat 12:33
45Omul* bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din** prisosul inimii vorbeşte gura.
* Mat 12:35 ** Mat 12:34
Casa zidită pe stâncă
46De* ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?
* Mal 1:6 Mat 7:21 Mat 25:11 Luca 13:25
47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice* om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
* Mat 7:24
48Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare."
în 22 Iulie | Tobias78 a răspuns:
El a cântat in corul bisericii( prin 2000 sau 2001)... era mare cântăcios( avea vocea lui Cotabiţă).
eram ironic la postarea aia
Avea însă o problemă... transpira în adidaşi.
ce e rau in a transpira sa stiu si eu?
Se îndrăgostise de o tipă cu nurii mari, tipa făcea partea din denominaţiunea adventistă. Era o fată deşteaptă, veselă şi frumoasă ca fiica Împăratului Roş. Faptul că el transpira în adidaşi...îi dădea mari dureri de cap. A încercat să intre în şlapi... în biserică.
eu macar am intrat in biserica, scrie in biblie ca nu am voie in slapi?
Întâlnirea romantică a celor doi hulubi( Greuceanu şi zâna adventistă) ar fi trebuit să aibă loc în biserica ortodoxă, iar de acolo se mergea direct in biserica adventistă( unde urma ca ''mirele'' să fie botezat).
nu esti normal la cap, sa faci misto de o fata necunoscuta
La ieşirea din biserică ''mirele'' a declarat: '' Sa fiu al naibi daca mai calc eu vreodata vreo biserica in viata mea, sa vad serpii plin de venin, ipocriti, falsi, mincinosio ''.
sa imi dai raspusul sa il vad si eu
Nu s-a ţinut de cuvânt! A intrat în Catedrala din Timişoara... din pură curiozitate.
cand am intrat ca sunt curios?
Avem mai jos câteva declaraţii ale mirelui:
'' Nu ne potrivim i-am dat adio asta e, inca nu am gasit jumatatea...''
'' Nunta nu o fac in biserica, desigur ca sotia mea va vi atee si o vom face la primarie si atat, apoi vom face nebunii in luma de miere''
omule ce castigi cu asta?
Exista divorț și în timpuri biblice. Când spui valoarea care i-a stabilit-o Dumnezeu, exagerezi fundamentalist. Legile din Biblie sunt acolo în contextul social istoric de atunci. Așa trebuie înțeleasă Biblia, iar nu mot a mot.
Desigur, exista divorțul încă de pe vremea lui Moise, realizându-se pe baza unei "cărți de despărțire"...dar Mântuitorul nu îndreptățește această practică decât pentru un singur motiv - înșelatul.
Și. Când a scris Mântuitorul asta și pentru cine? Se pricepea Măntuitorul la nepotrivirea de caracter? Se pricepea la violența fizică, tortura morală sau gelozia care pot distruge viața de familie? Este o întâmplare trecăoare ca sexul accidental cu un străin de familie, ceea ce s-ar putea numi înșelat motiv serios de divorț, de distrugere legală a unei familii? Mântuitorul a vrut să salveze lumea dar nu se pricepea la toate. Nu a fost căsătorit niciodată, cel puțin Biblia nu menționează asta, ca să fie expert în relații conjugale.
Normal, independenta femeilor a dus ca divorturile sa aiba loc in masa in caz de ceva. Nu neaparat de gura societatii mai ales la oras. La tara da, era si de gura lumii. Societatea nu putea condamna, ca extrem de multe femei erau abuzate, deci se gandea tacit tot la divort daca s-ar putea.
Inainte femeia nu prea muncea, statea acasa, depindea de barbat, ii canta in struna ea, ca nu avea ce face, divortul dura f mult, zic la ceausica, deci era greu.
Acuma ca au munca toate, salarii cam la fel, divortu dureaza putin, e normal ca se desparte f usor cand nu le convine.
Nu e nimic du dumnezeu, de cand e lumea femeia cu barbatul s-au luat in majoritatea cazurilor pe fizic, prosteala, panarama, glume ssex, si nu pe calitati care cu adevarat leaga o relatie, iar cand vad ca alea nu prea exista, nu se inteleg deloc si trebuie sa se desparta, deci asta nu s-a schimbat cu nimic niciodata.
Fizicul e eliminatoriu, asta e clar, dar sa fie si altele, compatibilitati, gandire, pasiuni, discutii ceva comune, respect, intelegere, comunicare nu doar la bine, comportament frumos, etc.
Viata nu inseamna doar ssex pe bloc, in parc sau unde o fi asa din distractie, nu inseamna doar petreceri, baute, glume de dimineata pana seara, panarama, imbratisari, dus la mare la distractie si atat. Ca pana sa faca o legatura cu acte, mai mult se intalnesc la distractiune de fapt.
Valoarea familiei e data de flexibilitatea ei. Religiile - in special astea care implica monogamia - iti baga pe git povesti de genul taci si indura aici, ca o sa fie bine a dracului in viata de apoi. La un moment dat, asta era oarecum un rau necesar - pana in epoca moderna, era nevoie de multi copii pentru ca civilizatia sa nu dispara, deci avea sens sa faci ceva astfel incit familiile sa reziste in timp si sa produca copii gramada. Acum deja sintem prea multi, viata e si ea asa cum e, scurta sau lunga... si de ce sa ti-o irosesti in frustrare? P.S. Dumnezeu e un concept filozofic, viata e finita si de multe ori pe la 45-50 e cam gata, ca incepi sa te chinui cu diverse belelele de sanatate pana crapi...
Cauzele* - in principal, mentalitatea si caderea comunismului, iar mai apoi inceperea capitalismul (goana dupa aur). Nu ar mai fi nimic de scris, este logic si de la sine inteles.
Evoluția asta este una normala. Este mult mai bine sa trăim pentru noi nu pentru gura lumii, este mult mai bine ca femeile sa fie independente, au dreptul sa divorțeze, care au familii ok, nu o destramă prea ușor.
Tocmai pentru ca era considerat rusinos si femeia era vazuta rau, de aia nu se face. Si oricum nu mai avea ce sa faca dupa. Casatoria era un drum cu sens unic, nu aveai cale de intoarcere. Iti dai seama ca femeia nu prea avea de ales. Ori statea acasa cu sotul care o batea si era ok atmosfera in sat, ori INCERCA sa se duca acasa la parinti, care bineinteles ca nu o primeau deoarece,, ii faceau de ras prin sat".
Astazi nu este neaparat o normalitate, dar asa cum ai zis si tu, femeile pot deveni independente in sensul ca pot sta singure, in casa lor, avand un job din care se potr intretine singure, fara ca nimeni sa le judece. Repet, nu este o normalitate ci lumii nu-i mai pasa asa de mult de ce face altul. Inainte daca auzeai ca X a divortat de Y, desi nu exista internet, barfa calatorea cu viteza luminii prin sat. Acum e altfel, fiecare isi vede de treaba lui fara sa-l mai intereseze ce face X si Y.
Am vazut si eu poze pe social media cu,, bunicii nostri au murit impreuna si s-au iubit toata viata iar in zilele noastre... bla bla bla" Ok, bravo lor, sunt si cazuri fericite, dar in marea majoritate ei NU AVEAU DE ALES. Trebuiau neaparat sa se casatoreasca, trebuiau neaparat sa faca copii si trebuiau neaparat sa stea impreuna INDIFERENT de ce se intampla.
Cred ca degenerarea familiei are 2 cauze interconectate. In primul rand degenerarea societatii spre liberalism si toleranta, schimbarea zeitgeist-ului si degenerarea morala a individului, atat a femei cat si a barbatului. Ambii sunt mai imorali si in consecinta mai greu de trait in preajma lor. Aproape oricine poate sa confirme ca e mult mai greu de trait cu un om imoral care bea, se cearta, e neloial in realtie, e egoist samd. Pe de alta parte a scazut si nivelul de responsabilitate a oamenilor. Intr-o casnicie e nevoie de multa responsabilitate si intelegere si fara aceste lucruri e greu ca o casnicie sa reziste.
A da, as mai adauga imaturitatea cu care adolescentii si tinerii trateaza o relatie. De exemplu daca un baiat vede ca iubita lui din adolescenta e nebuna sau superficiala, dar "iubirea oarba" il face sa treaca cu vederea si ajung sa se casatoreasca ca dupa 10 ani de realtie sa-si regrete tot restul vietii decizia. Sau o adolescenta vede ca iubitul ei e infidel sau violent dar "iubirea oarba" o face sa se casatoreasca oricum cu el isi scrie singura testamentul. Deci adolescenti si tineri, aveti grija cu cine sunteti in relatie fiindca iubirea din tinerete trece si atunci o sa ramana doar chestile rele pe care le-ai ignorat la inceput.
Ce ce intelege de la tine: toleranta e o idee rea, iubeste-ti aproapele, atata vreme cat este de aceeasi rasa, de aceeasi religie si nu cumva sa fie homo.
S-ar mai intelege ca ceea ce a inventat betivii a fost caderea regimului comunist. Sau antonescian.
Ai o idee foarte gresita despre ce presupune "iubirea". Toleranta nu e iubire. Ba chiar as spune e opusa iubirii. Toleranta n-a fost niciodata o virtute crestina si nici nu va fi.
Toleranta inseamna a trece cu vederea raul facut in societate si e diferita de iertare. Ierti atunci cand cineva ti-a facut un rau personal, dar asta nu inseamna ca promovezi raul si degenerarea or toleranta exact asta face, promoveaza raul prin trecutul cu vederea a raului.
Sa-ti dau un exemplu. Daca un parinte isi iubeste cu adevarat copilul nu va fi tolerant cu raul pe care il face copilul sau. Ba din potriva, va fi intolerant. Nu-l va lasa sa injure si sa-si bata colegii de clasa. Nu-l va lasa sa fie superficial fata de scoala si indatoriile sale. Nu-l va lasa sa fie lenes in ceea ce priveste sanatatea lui.
Lucrul asta e valabil si in societate. Daca vecinii tai sunt zgomotosi si nici macar nu poti dormi, dar tu îi tolerezi si nu spui nimic atunci o sa traiesti mizerabil din cauza tolerantei tale fata de comportamentul lor antisocial. In schimb, daca nu tolerezi asa ceva si chemi politia atunci o sa fie obligati sa faca liniste si intreg blocul se va bucura de liniste.
Toleranta este pasivitate si apatie. Nepasare si lene. Inghitirea otravei din incapabilitatea de a o refuza cu barbatie. Toleranta este lipsa de barbatie si lipsa de iubire. Daca vad un om nebun care isi da singur cu piatra in cap n-o sa tolerez asa ceva. O sa-l opresc sa-si faca singur rau din iubire si nu din ură. Draga domnule doctorandus, a lasa oamenii sa-si dea cu piatra in cap e ură si apatie, nu iubire.
Stimabile: toleranta a fost raspunsul european la razboaiele religioase care insangerasera Europa. Bineinteles ca Biblia a fost contra: in Biblie scrie sa ucizi necredinciosii, nu sa te incuscresti cu ei.
Popoarele ortodoxe nu apreciaza aceasta valoare, ele sunt invatate cu inregimentarea, uniformizarea si un tatuc care sa le spuna ce sa faca-n viata.
Deci toleranta este un raspuns politic la crimele comise de religii. Toleranta inseamna ca protestantii nu se mai razboiesc cu catolicii. Iar acest principiu a fost extins asupra minoritatilor.
Protestantii si catolicii ardeau oamenii pe rug din iubire crestina.
Ce spune Biblia: libertatea religiei nu trebuie sa existe.
Ce spune toleranta: trebuie sa existe libertatea religiei.
Cum spunea Edmond Constantinescu, drepturile omului inseamna libertatea de a incalca Cele Zece Porunci.
Nu neg ca umanismul si secularismul tin toleranta ca o mare virtute. Stiu foarte bine acest lucru. Dar pentru mine n-are importanta pentru ca nu ader la secularism si umanism. Fiecare cu setul sau de credinte si mituri. Umanismul e mitul omului modern, iar toleranta este suprema lui virtute.
Dar trecand dincolo de orice religie sau credinta, toleranta mi se pare o tradare fata de propria barbatie. Nu pot lua in serios un "barbat" care se bate in piept ca e tolerant. Apatia si pasivitatea sunt exact opusul masculinitatii. Stramosii mei n-au fost toleranti. Nu am de unde sa stiu daca stramosii mei au fost daci, romani, celti sau altceva, dar stiu sigur un lucru. Nu au fost toleranti. Pentru ca daca erau toleranti nu s-ar fi putut reproduce. Ar fi fost probabil niste sclavi nenorociti omorati umilitor. Stiu sigur ca stramosii mei au fost intoleranti. De dragul tribului lor (adica prieteni si familie) au murit in lupta cand au fost invadati de alte triburi. Si daca e sa fiu sincer cu tine, doctorandus, sunt al naibii de mandru de asta. Sunt al naibii de mandru de toti stramosii mei si lipsa lor completa de toleranta fata de inamicul care îi ataca. Dupa parerea mea ei au fost barbati adevarati. Dar hei, ma indoiesc ca esti suficient de barbat sa intelegi ce zic
Am observat totusi un lucru. Cu cat e mai secularist-umanist un barbat cu atat are mai putin testosteron ¯\_(ツ)_/¯
Dap, barbar agresiv, care crede-n tribalismul atavic. Daca SUA si URSS s-ar fi comportat la modul asta, n-ar mai fi existat azi oameni. Razboiul nuclear era sa se declanseze de doua ori. O data cu criza rachetelor din Cuba, cand americanii nu stiau ca hartuiesc un submarin nuclear si o data dintr-o greseala a unui satelit sovietic. Dar nu s-a declansat din cauza a doi rusi (nu mari stabi) care si-au pastrat mintea limpede in conditii de mare stres.
Si nu fii atat de sigur de testosteronul meu. Din cercetari reiese ca scaderea testosteronului produce accese de violenta la barbati. Asa ca ideea mult testosteron=barbat violent e o superstitie.
Si-asa te-ai lepadat de Isus Hristos, care n-a fost deloc asa.
Ce-o fi sportul asta de a te numi crestin, desi te doare-n pix de valorile predicate de Isus?
Parerea mea e ca Mesia a si venit, au fost doi Mesia:
https://en.wikipedia.org/wiki/Vasily_Arkhipov_(vice_admiral)
https://en.wikipedia.org/wiki/Stanislav_Petrov
Lmao chiar ai impresia ca razboiul rece nu s-a declansat din cauza tolerantei? Efectiv mor de ras.
Razboiul rece nu s-a declansat din cauza unui sistem complex de diplomatie si strategie militara, nu din cauza tolerantei umaniste, îndoctrinat ce esti. N-am zis nicaieri si niciunde ca razboiul e ceva bun si ar trebui sa avem razboi zilnic, dar bineinteles ca bugman-ul o sa-mi bage cuvinte in gura. Cum ai zis intr-un comentariu initial? Om de paie? Da, exact asta faci acum. Om de paie.
"Asa ca ideea mult testosteron=barbat violent e o superstitie."
Din nou, om de paie din partea ta, dar la ce altceva sa ma astept de la un feminizat lipsit de testosteron.
Nu am zis ca testosteronul te face violent sau ca a fi violent e barbatesc. Ba din potriva, violenta nejustificata e extrem de ridicata in barbatii feminizati. A fi barbat nu inseamna nici a fi violent nici a demoniza complet orice forma de violenta (pacifism) ci e chiar intre. Echilibrat. Un barbat masculin are principii care la nevoie si le apara. Nu injurand si lovind in stanga si dreapta cum fac tiganii grasi din gruparile mafiote. Aia n-au principii, n-au ratiune si n-au nici masculinitate.
"Ce-o fi sportul asta de a te numi crestin, desi te doare-n pix de valorile predicate de Isus?"
Imi place cum un ateu infect si umanist are impresia ca stie o iota din teologia crestina. Am vesti pentru tine. Un ateu nu poate intelege ce inseamna crestinismul. Esti prea orbit de propria religie (umanismul secularist) ca sa intelegi crestinismul. Iisus (cu 2 de i nu cu un i eretic ce esti) nu a predicat niciodata toleranta fata de rau. Hristos cand a vazut ca evreii au facut piata din Templul sfant i-a alungat pe toti schimbatorii de bani de acolo. Nu i-a tolerat. Dupa cum am mai spus in primul meu mesaj iubirea nu e toleranta si niciodata nu va fi. Biserica de 2000 de ani de cand exista ne-a invatat ca e just sa ne aparam prietenii si familia (adica neamul) de invadatori straini, mai ales eretici sau pagani. Biserica ortodoxa nu crede in notiunea de "razboi sfant" cum cred catolicii cu cruciadele lor. Pentru noi razboiul nu este niciodata sfant sau dezirabil, dar uneori este just sa te aperi. Poate creierul tau modern nu poate concepe faptul ca exista 2 feluri de razboaie, unul ofensiv si unul defensiv. Al doilea il consideram just.
Iar parerea unui ateu despre Messia e complet irelevanta. Pana si opinia unor batrani betivi in birt despre politica ar fi mai constructiva decat opinia unui bugman care face cruciada pentru toleranta pe TPU.
Cred că ai probleme de înțelegere a textului: eu una scriu și alta răspunzi.
Și să știi că ateul Bart Ehrman e mai creștin decât tine, că el încă crede în mesajul lui Isus (valorile sale). Iar eu nu sunt ateu. Probabil nu te mai ajută memoria, că ți-am spus clar recent că eu cred în Dumnezeu.
Nici macar nu-mi pasa ce esti. Un lucru stiu sigur, nu esti crestin deci ai fi complet ipocrit sa crezi ca intelegi o iota din crestinism. Poate ai fi mai putin ipocrit daca ai fi mai mult barbat si mai putin o adolescenta pasiv-agresiva de 14 ani care plange non-stop ca nu e toata lumea un hippie
Ha, ha, ha, nu sunt nici hippie!
My wife is an expert, among many other things, in Chaucer. She doesn’t "believe" in Chaucer, although she loves the texts and finds them personally important. There are professors in the university who teach the history of communism; most of them are not communists. Others teach the philosophy of Plato; they are not necessarily Platonists. Others teach the history of 20th century Germany; they aren’t Nazis. Others teach criminology; they aren’t necessary mass murderers... And so a scholar of Buddhism is not necessarily Buddhist (the ones I know aren’t); a scholar of American fundamentalism is not necessarily an American fundamentalist (one of my colleagues in that field at UNC is an Israeli Jew); a scholar of the history of Catholicism is not necessarily Roman Catholic (another colleague of mine in that field is, again, somewhat oddly, another Israeli Jew); scholars of Islam are not necessarily Muslim (neither of my colleagues in that field are); etc etc.
— ehrmanblog.org
„Some people maintain that it is impossible to study Jesus without believing in him. Do you think this is true? Is it true for other areas of academic study? Is it possible, for example, to study Buddhism without being a Buddhist? Or the Dialogues of Socrates without being a Platonist? Or communism without being a Marxist?"
—The Historical Jesus. Part I. Professor Bart D. Ehrman. The Teaching Company, 2000, p. 4
„We can start the topic by conceding that, just as no modern expert on Plato is expected to be a Platonist (even of the Middle or Neo- sort), no Bible expert should be expected to accept the ideas it puts forth, far less believe in its god(s) or its divine origin."
—Philip R. Davies, Reading the Bible Intelligently
Atat Ehrman cat si Davies cunosc mai mult despre Biblie si crestinism decat vei sti tu vreodata.
"Atat Ehrman cat si Davies cunosc mai mult despre Biblie si crestinism decat vei sti tu vreodata."
Daca asta te ajuta sa dormi la noapte fie cum zici tu. Apropo de asta, ziceai ca ai facut studii academice in domeniul logici. V-a zis scolo de asa numitul "apel la autoritate"?
"Uitati-va la mine am studii in logica" dar el face greseli de logica informala la ordinea zilei.
Nu am zis ca nu poti studia o religie fara sa accepti acea religie. Desigur ca o poti studia daca vrei dar sa nu te astepti s-o intelegi asa cum o intelege cineva care are interesul direct in acea religie.
De exemplu eu nu stiu mai nimic despre islam. Daca as vrea sa inteleg ce e islamul as prefera sa-mi explice un musulman care nu e neaparat un teolog sau extrem de citit in islam dar care a crescut in acel mediu decat sa-mi explice un american ateu care a studiat islamul la nivel academic. Oricine poate studia orice vrea, dar nimeni nu poate rezista sa-si introduca proprile idei si paradigme in alte seturi de credinte. Exact asta e problema cu studiul academic al religiilor. Esti limitat de propria paradigma. Nu exista obiectivitate. Nu poti sa vezi o religie 100% corect decat prin ochii celui care o traieste zi de zi, ora de ora.
E plina lumea de teorticieni. Si mai imi si vii aici cu o eroare de logica (apel la autoritate - argumentul meu e adevarat fiindca X si Y a zis asta).
Uite de asta nu am incredere in teoreticieni. Te lauzi ca ai facut logica la faculta si imi trantesti niste erori de logica de nivel de gradinita. Asta presupunand ca ai zis adevarul si nu esti de fapt un mincinos ordinar care încearca sa impresioneze, dar mai rau se face de ras.
Amice, daca ai fi studiat putina logica, apelul la autoritate nu este intotdeauna un sofism. De ex. nu e nimic gresit sa inveti teoria relativitatii de la un profesor universitar de fizica. Gresit ar fi sa crezi ca profesorul respectiv e infailibil.
Problema la care te-ai referit s-a discutat pe larg in antropologie, se vorbeste despre emic (perspectiva localnicilor) si etic (perspectiva oamenilor de stiinta). Iar oamenii de stiinta care se convertesc la emic sunt numiti zeflemitor "going native". https://en.wikipedia.org/wiki/Emic_and_etic
Marea majoritate a crestinilor n-au auzit niciodata de kenoza, dar este un aspect esential al teologiei crestine. Deci daca iti explica un credincios de rand ce cred crestinii s-ar putea sa nu afli niciodata despre kenoza.
Apelul la autoritate este intotdeauna eroare logica atunci cand argumentele tale se sprijina pe concluzia unei autoritati fara sa stiu in prealabil argumentele respectivei autoritati. Desigur, poti sa citezi argumentul unei persoane, dar nu poti pur si simplu sa-i citezi concluzia si sa zici ca "e adevarat fiindca asa zice asta".
In orice caz, sunt de acord ca un crestin de rand nu stie de kenosis, theosis, Nous, Akedia, Homoosios sau alte concepte mai "esoterice" din crestinism, dar lucrurile astea pot fi aflate pentru cine se intereseaza de ele. Dar in orice caz toate lucrurile astea, toate informatile si definitile astea sunt neinsemnate daca stii sa le legi intr-un context insemnat. Chiar daca un crestin de rand n-o sa-mi explice in amanunt ce e akedia, Nous, theosis si asa mai departe o sa ma poata face sa inteleg (daca eu am onesitatea intelectuala sa inteleg) care este esenta credintei crestine, lucru care un ateu care a studiat crestinismul n-o sa poata face niciodata. Sa-mi fie cu iertare expresia, dar asta e m*sturbare intelectuala si nimic mai mult.
Dar din fericire nu e nevoie sa facem astfel de dialectica idioata. Avem oameni precum Vladimir Lossky sau Dumitru Staniloae care nu doar au studiat credinta crestina cu de-amanuntul, dar au mai si trait-o pe deasupra.
Cunoașterea obiectivă nu include informația subiectivă, pe care indivizii o pot cunoaște doar prin experiență personală sau „internă". Cele mai multe credințe religioase se încadrează în această categorie. Cunoașterea poate documenta doar afirmații obiective despre susțineri subiective notabile (cum ar fi „în general creștinii cred că Isus este divin"), dar ea nu poate pretinde că aceste afirmații subiective ar fi obiective.
Deci greșeala pe care o faci este că aduci o trăire subiectivă pe tarlaua cunoașterii obiective. Ehrman și Davies nu puteau niciodată ajunge mari intelectuali dacă nu aveau cunoaștere obiectivă despre Biblie și creștinism.
Iar ideea ca nu-l poti intelege pe Platon decat daca esti platonist sau pe Marx decat daca esti comunist este un biet part mental.
Obiectivismul, mai ales in studiul religiilor, nu exista. Pur si simplu nu exista. Pentru ca toata lumea are o paradigma prin intermediul careia interpreteaza realitatea.
Nu e ca si cum sunt strain de mediul academic. Stiu foarte bine cu ce se mananca. E adevarat ca studiez filozofie si teologie crestina de placere si ca domeniul in care profesez e arta si arhitectura, dar asta nu inseamna ca nu stiu cum se pune problema obiectivitatii in studiile academice. Studiul religiilor, ca si artele nu sunt stiinte exacte. Nu e ca si matematica sa zici ca oamenii pot avea o atitudine cat de cat obiectiva. Pot incerca sa aiba, desigur, dar nu vor reusi. Exista milioane de opinii divergente. Ehrman si Davies sunt doar 2 academicieni din alte sute si mii care au studiat crestinismul. Exact aici e gaura si apelul la autoritate in argumentul tau. Nu poti sa-mi demonstrezi ca cei 2 academicieni de care te legi cu atata disperare stiu mai multe despre crestinism decat Vladimir Lossky spre exemplu, care si el la randu-i-a fost un intelectual, care a studiat crestinismul intreaga lui viata si care, mai mult ca sigur, s-ar contrazice cu Ehram si Davies pe multe detalii in crestinism.
In orice caz, o alta eroare de-a ta de logica informala (a nu stiu cata ca m-am oprit sa le numar) e un Ad Hominem nesimtit cum ca eu nu am habar despre crestinism cu toate ca am studiat mult mai mult crestinismul decat orice om de rand si cam la acelasi nivel cu un student la teologie, toate astea in timpul meu liber.
Si desigur, un alt om de paie. Nu am zis nicaieri ca trebuie sa fi marxist sa intelegi marx sau platonist sa intelegi Platon. Filozofia si religia sunt lucruri foarte diferinte in caz ca nu te-ai prins pana acum si cu toate astea as prefera sa invat despre platonism de la un platonist sau despre marxism de la un marxist pentru ca sunt sigur ca ar avea o putere de persuasiune superioara fata de cineva care nu traieste ceea ce predica.
Vai, saracu' de tine, asta se numeste incompetenta antrenata.
Ehrman si Davies au si ei cateva idei originale, in rest au foarte mult in comun cu restul comunitatii stiintifice (comunitatea istoricilor Bibliei si crestinismului/iudaismului). Exista o vasta multime de cunostinte care sunt acceptate in mod consensual de experti. Enorm de multe lucruri nu sunt disputate decat de necunoscatori si fanatici. Exista cunoastere despre Biblie si crestinism/iudaism care se preda drept fapt obiectiv la orice universitate serioasa.
Daca te uiti la propaganda semi-reusita a organizatiilor religioase de la noi care sunt orice dar nu tolerante si iubitoare fata de aproapele lor (adica sunt tolerabile si iubitoare fata de apropele lor care merge la aceiasi biserica) ai crede ca pozitiile de mai ar putea explica oare cumdiferenta.dar realitatea e alta si e dureroasa.
In primul rand statutul femilor in gospodarie in trecutul deloc indepartat era putin deasupra unui animal domestic. Din cauza ca va lipseste forta fizica, intr-o societate agrara rolul dominant e detinut de cine putea sa lucreze pamantul, sa taie copaci pentru lemene de foc, sa care, sa mute chestii, sa construiasca etc. Din acest motiv femeile aveau nevoie de un sot, nici nu se punea problema daca il vrea pe unu anume, aveai nevoie de el pentru a nu muri de foame sau frig.
Daca vrei sa adaugi si factorul spiritual, era inca o caramida peste capul saracelor femei care erau deja scufundate in apa. Biserica propovaduia ascultarea sotului ca si cap al familiei in orice circumstante, adulterul din partea barbbatilor era usor iertat si pedepsele corporale aplicate sotiior erau cosiderate normale (ca si in ziua de azi)
In plus, eliberearea sexuala a femeilor a aparut abia dupa inventarea pilulei contraceptive. In perioada despre care vorbesti un copil era un lucru in plus care te lega de sot, si nu spiritual. Pur si simplu aveai nevoie de el pentru a creste acel copil pentru ca singura era o condamnare la moarte.
In perioada respectiva bunurile erau aproape excusive detinute de barbati (ai un exemplu frumos in Ion case se insoara cu aia pentru pamant) asa ca femeile nu aveau varianta divortului.
E admirabil ca iti pui intrebarea asta, e exercitiu dragut de imaginatie dar avand in vedere contextul isoric factorul religos a fost o mica si ierlevanta parte care explica numarul mic de divorturi. Realitatea e ca femeilile nu puteu divorta, nici mcar in putinele cazuri in care li se permitea, numarul mai mare de divorturi de acum e perntru ca femeile au de ales, pana acum cativa ani o femei singura era o femeie moarta.
Familia ai "traditionala" si nucleara la care se refera toti habotnicii in realitate ti-ar fi intors somacul pe dos, unde abuzurile si adulterul le faceu femilor viata deloc roz, cel putin in varianta traditionala romaneasca. Americanii macar au ideea aia din anii 60 in care economia bubuia si cu un salar de muncitor in fabrica puteai sa-ti cumperi o casa si sa intreti o familie.
PS: fun facts (ca sa vezi cum rememoreaza folclorul romanesc traditiiloe noastre ancestrale cu privire la familie)
1. O melodie traditionala, bine cunoscuta si apreciata a lui Ioan Bocsa aia cu Ana zorile se varsa e despre un tip care se trezeste dimineata la amanta si ii zice sa-l lasa sa se duca acasa la copii si la nevasta
2. Conceptul de curva satului nu a aparut pentru ca barbatii traiau cu fica lui dumnezeu
3. In romanul Ion ai o expunere foarte draguta si realista a familiei de tarani de la noi (parca era in interbelic? deci multi bunici au prins perioada)
Deci na, ii astept pe cei care ne zic ca motivul din spatele numarului mare de divortui e secularismul asta nenorocit.
"Poate faptul că odată femeile îndurau de multe ori în tăcere infidelitatea și chiar violența soților lor, iar acum au devenit independente și, deci, gata să spună oricând stop?"
De ce partea asta suna ca si cum ar fi un lucru rau ca isi doresc sa iasa din ceva toxic?
Societatea nu se degradeaza. Devine din ce in ce mai civilizata.
Desi am sa comit un anacronism, degradata era in trecut, cand orgiile sexuale se intamplau la fiecare festival, cand te puteai folosi de sclavi sa faci orice doresti, cand viata ta nu se invartea decat in jurul fermei pe care o aveai de ingrijit, etc.
Acum au si femeile pareri, gata, suntem o societate distrusa.
Cat despre "valoarea pe care i-a dat-o Dumnezeu", in epoca medievala, pentru tarani cel putin, ca sa te casatoresti nu aveai nevoie decat de un martor si sa juri lui Dumnezeu ca veti fi impreuna pentru totdeauna. Nu tu popa, nu tu acte, nu tu nimic. Copiii de 12-13 ani din zilele noastre isi declara iubire vesnica, martora fiindu-le aplicatia. Conform standardelor evului mediu, ar putea fi declarati casatoriti, iar daca era asa simplu, de ce sa nu o fi facut? Daca urla hormonii in tine, esti dispus sa faci un lucru asa marunt.
Ai citit Baltagul?
Undeva in prima parte, destul de aproape de inceput, Vitoria isi aminteste de sotul ei.
Isi aminteste diferite lucruri printre care si faptul ca atunci cand ea devenea nervoasa sau suparata, el o batea, iar apoi totul revenea la normal(acolo era mai romantat.Parea ca bataia era data din dragoste)
(Nu va faceti griji, nu e genul meu de lectura.Doar mi-a venit in gand,plus ca multi au citit-o)
Femeile au fost vandute, obligate in casatorii, fortate sa indure vieti alaturi de oameni pe care nu ii iubeau, timp de mii de ani.
E adevarat ca nu toti barbatii erau rai.
Dar erau mult mai rai, chiar si cei buni,decat in ziua de azi.
Astazi,as zice ca mai putin de o treime din barbatiii casatoriti sunt rai.
E normal ca in cazul in care,intr-o casatorie, unul din parteneri abuzeaza celalalt sa vrea sa divorteze(aici nu folosesc nicun gen,caci am vazut atatea povesti tulburatoare pe Quora,incat ar fi o nesimtire din partea mea)
Casatoria nu e usoara.
Intervine,la romani, cel putin, faptul ca oamenii religiosi, unii parinti, etc le spun tinerilor sa nu stea impreuna fara sa fie casatoriti.(Sunt si alti factori, desigur.)
E bullshit.
Fara studii, poti sa iti dai seama ca cei care locuiesc ceva timp impreuna ajung sa se cunoasca mai bine, deci pot vedea daca sunt in stare de a se casatori.
Insa oamenii se schimba.Indiferent ca te casatoresti la 18 ani, 30 sau 45, dupa cativa ani ajungi sa ai macar niste idei diferite, fata de cele initiale.E ceva rau? Nu.
Suntem oameni. Avem drepturi. Dreptul la propriile alegeri.La exprimare libera.La libertate.
Si daca 2 persoane nu se mai inteleg, fara sa intervina vreo problema ca alcolu, inselatul, bataia, certurile violente, acestea ar trebui sa se desparta.
Ai o singura viata.Trebuie traita asa cum vrei, cum poti si cum iti place, atata timp cat nu ranesti pe nimeni.Si nu poti sa nu ranesti pe cineva cand esti casatorit.
Casatoria inseamna "noi", nu "eu"(in destule cazuri, in altele trebuie sa ramai si la "eu"). Cand faci ceva, de multe ori acel lucru il afecteaza si pe partener.
Iti dai demisia? Il afecteaza pe celalalt.
Oamenii vor lucruri diferite, intr-o masura mai mare sau mai mica. Si acest lucru trebuie respectat.De aceea dreptul la divort trebuie sa fie permis oricui.
Putini mai cred ca familia este baza societatii. Multi nu se mai casatoresc, zic ca un act nu ii tine. Stau in concubinaz ani buni si pana la una multi se despart. Divortul a devenit o normalitate pentru ca lumea se considera suverana, nimic nu e deasupra noastra si facem ce vrem cu trupurile noastre, cu vietile noastre. Nu ne mai este frica de nimic. Femeile s-au emancipat si au un loc de munca, drept la vot, egale cu barbatul in toate privintele. Au si ele dreptul sa dea de tot papucii sotului. Familia in loc sa stea impreauna este incurajata sa faca ce vrea si de la prima cearta sa depuna actele de divort. Sunt familii slabe nu ca cele din trecut in care trageau impreuna la bine si la rau. Acum numai la bine impreuna si cum vine raul ne vedem de drum...cu altii.
Din păcate... 
Sunt de acord...chiar citeam undeva odată, mai demult ce era stricat se repara, acum se aruncă - așa merg lucrurile și în privința căsătoriei.
Pentru că cei ce au divorțat nu au înțeles încă de la început ce este căsătoria.
Înainte nu se divorța de rușine, acum se căsătorește din cauza rușinei(5 ani?! și nu ai cerut-o?)...
...sau nici nu se mai căsătoresc. 
Nu are vreo legãturã violenta, violenta e si acum a fost ai atunci, sotia nu pleacã neaparat pentru ca ala o abuzeaza. Ci pentru ca poate ea castiga mai mult. Sau el se culca pe o ureche. Atunci femeie daca nu avea venit nu avea de ce sa se despartã de el.
Pot fi o grãmadã de motive pentru care divorteaza, principala cauza din punctul meu de vedere(din ce am vazut eu la generatia 25-35 prieteni )este ca barbatii in ziua de azi nu mai au deloc standarde, nu le mai pasã de virginitatea femeii, isi i-au curwe de sotii.
Țin să menționez că în întrebare am specificat doar niște posibile păreri de care m-am "izbit" de-a lungul timpului în privința acestui subiect...
Dacă interesează pe cineva ce cred eu, sunt de opinie că cea mai plauzibilă ar fi ultima posibilitate prezentată în întrebare. Familia este piatra elementară a societății aflate, din păcate, în colaps...
Nu mereu oamenii se despart din cauza violentei si hartuirii. Si sunt destul de sigur ca aceste acte se intampla mai rar decat atunci. Uneori se despart pentru banii pe care ii poate obtine unul dintre ei. Pentru acte, documente, proprietatii, diferite "scheme" legale. Uneori pentru ca de fapt nici nu aveau intentii reale, nu erau destul de maturi, seriosi, nu aveau planuri de viitor. Dar de cele mai multe ori minse pare ca cuplurile se destrama din cauza ca nu isi dau rabdare sa ajunga in punctul in care se accepta si cu bine si cu rau. Dupa zeci de ani de casnicie exista o unitate si o intelegere mult mai mare, desi nu e aceeasi iubire inflacarata. Daca oamenii s-ar trezi la realitate ca nimeni nu e perfect, ca increderea se capata in timp si daca am reinvata rabdarea, poate am sta mai mult impreuna.
Înainte, căsătoria era aproape obligatorie, la 25 de ani dacă nu erai căsătorit era ciudat.
Religia își spunea cuvântul mult mai mult decât acum.
Lumea era altceva, din toate punctele de vedere, profesional, medical.
Acum, nu mai avem nevoie doar de lemne din pădure și de carne, nu mai avem nevoie să ne apărăm țara cu săbii și topoare, nu mai avem nevoie doar de forța și rapiditatea fizică a bărbaților, avem nevoie și de femei în societatea în care trăim acum, mult mai mult decât în trecut, prin urmare, femeia nu mai e nevoită să stea cu un bărbat ca să trăiască, pentru că, munca și banii îi sunt la îndemână, spre deosebire de cum era în trecut.
Un punct foarte interesant, despre care nu am auzit niciodată o dezbatere, este următorul:
În trecutul mai îndepărtat, ce metode contraceptive existau? Mai e nevoie să argumentez?
Eu îți respect viziunea ta despre familie, cu toate că nu este și viziunea mea, dar, unicul lucru degradant, este să te căsătorești la întâmplare, și nu din motive sănătoase: iubire, respect, afecțiune șamd.
Ăsta este procesul de degradare, părerea mea, divorțul, e doar consecința, și oricum, câteodată, este salvarea celor doi și a copiilor, nicidecum degradare.
Despartirile au loc de obicei din cauza ca cei doi soti nu au avut o iubire matura sau adevarata. Aici nu ma refer doar la fetele tinere care se casatoresc cu bosorogi, bineinteles, pentru bani, dar si la cuplurile tinere care nu se cunosc asa bine. Odata ce te indragostesti de o persoana, esti vrajit de ea, ii vezi decat calitatile nu si defectele de parca ai fi orb la restul. Insa iubirea adevarata e atunci cand partenerul te accepta cu tot cu defectele de care e constient. Multi se grabesc sa se casatoreasca inainte de a se cunoaste pe deplin pentru ca totul e roz si frumos si ei cred ca nimic n ar putea schimba asta, iar dupa casatorie, in timp se vor vedea si aspectele mai putin placute ale partenerul si s-ar putea sa nu ti placa si sa ti dai seama ca ai facut o decizie gresita fiindca ea nu era intemeiata pe iubire adevarata ci pe o explozie de emotii care ti ofereau satisfactie. E o diferenta intre iubirea chimica, produsa de creier ca atunci cand se naste un copil iar intre mama si acesta este formata o legatura speciala, si iubirea adevarata care acopera totul. Ar trebui sa existe 3-5 ani de relatie cu o persoana inainte de casatorie pentru ca atunci cand o vei face, sa fi sigur de ce o faci, sa fie din iubire. Daca va fi asa, decat moartea vă va desparti, daca nu, s-ar putea sa faceti o greseala. E ca atunci cand vezi o sticla cu suc intr-un magazin si zici ca iti place pentru ca are ambalajul frumos iar apoi o cumperi si vezi ca n are un gust asa bun dar in mod normal, e gresit s o returnezi dupa ce ai inceput o.
Cred că creșterea numărului divorțurilor se datorează mai multor factori:
1)Este o problemă din start în formularea întrebării:
"Pentru că odată femeile indurau mai multe..."
Nu cred că e corect să gândești așa. Multe procese de divorț sunt intentate de bărbați. Nu e ca și cum toate divorțurile din țara asta se petrec din cauza femeilor, sau că doar femeile cer divorțul. Bărbații pot fi la fel de independenți ca femeile.
În mare măsură, rata divorțurilor a crescut în momentul în care femeile și-au câștigat drepturile, și au putut să se susțină singure, din punct de vedere social și financiar. Nu doar că nu mai acceptă mizerii și violență. Nu toți bărbații sunt niște porci violenți. Sunt femei care își doresc să divorțeze din simplul fapt că nu se mai înțeleg, că nu mai se simt fericite, nu pentru că partenerii lor au fost violenți. Dacă acum 100-200 de ani nu și-ar fi permis să divorțeze pentru că erau financiar dependente de bărbați, în ziua de azi nu mai e cazul.
2) Generația vitezei.
Încă se studiază impactul progresului tehnologic asupra creierului. Lucrurile s-au mișcat în ultimii 50 de ani mai accelerat decât în orice altă epocă anterioară. Oamenii se satură mai repede de ceea ce au. Nu mai țin cu dinții de ce e a lor. Când ceva se strică, cumpără altul, nu îl repară. Telefoanele și mașinile se schimbă odată la 2-3 ani, înainte cumpărai o mașină și poate o foloseai toată viața. În fiecare an apar tehnologii revoluționare. Attention-span-ul scade tot mai mult (vezi aplicații gen Instagram story, tik-tok, care abuzează de atenția redusă a generației actuale, vânzând produse care pot fi văzute în maxim un minut, pentru că asta se cere).
E chiar atât de uimitor că și relațiile interumane sunt accelerate? Că încep și se termină mai repede?
3)Moștenirea comunistă.
"Epoca de aur" vindea multe avantaje famiilor, pentru că familiile erau generatorul de creștere de populație (o mare dorință a partidului). Apartamente pentru familii, diverse avantaje la produse alimentare, la benzină, posibilitatea de mutare în orașul soțului/soției (dacă partenerul era în alt oraș) etc.
Nu mai există azi. Ba din contră, e mai greu să întemeiezi o familie și să îți găsești o casă din punct de vedere financiar și social, decât să trăiești singur.
4)Gura lumii încă vorbește.
Moda de a vorbi de rău despre o familie în care soții au decis să divorțeze, în special dacă aveau copii, nu s-a oprit. Încă divorțul e văzut ca ceva scandalos de către societate, până pe la generația născută în anii 90. Deși și în generația tânără sunt persoane care zic "Băăă, ai auzit de ăia că o divorțat? Pun pariu că era curvar/curvă. Pun pariu că era sărăc lipit/săracă lipită." Deci nu cred că e neapărat un argument definitoriu. Da, societatea în general e ceva mai puțin restrictivă, dar nu cu mult.
5)Mental Health este mult mai acceptat.
Bolile psihice tratabile (cum ar fi depresia) sunt în sfârșit acceptate în comunitatea medicală. Să stai într-o relație în care nu te simți bine, toxică, și pe care nu o mai poți repara nu poate decât să îți facă rău. Relațiile toxice nu mai sunt atât de larg acceptate (deși încă sunt des prezente și ADMIRATE în filme care ating o audiență largă, în special persoane tinere).
6)Religia
În multe cazuri, nu mai e un element definitoriu în viața de familie.
În concluzie, nu cred că societatea se degradează, și nu cred că vreounul dintre noi are dreptul și puterea să spună așa ceva. Fiecare epocă, fiecare generație, fiecare mentalitate are calitățile și defectele ei. Societatea este un organism viu, și e în continuă schimbare. Lucrurile se schimbă. Noi, ca și indivizi, putem să le acceptăm, să le implementăm în viața noastră, sau putem să le renegăm și să ne ridicăm împotriva lor.
Ar trebui să ne bucurăm că avem posibilitatea să alegem.
Dar să spui că o întreagă societate se degradează pentru că unele elemente ale ei (care nu fac rău nimănui) nu ți se potrivesc este deplasat.
Întrebarea ta este de ce femeia nu acceptă să fie bătută, umilită, batjocorită și hărțuită de către un bărbat?! Serios?!
Da, de asta se despart de barbat toate... nu, gresesti.
Nu, nu asta e întrebarea. Mai citește o dată.
Înseamnă că nu înțelegi ce întrebi!
Ce familie este aia in care exista un călău și sclavi?!
Ce familie este aia in care exista violență, agresiune, abuz și hărțuire?!
Femeia este intotdeauna nevinovata?
Mă prefac că nu am înțeles și te îndrum către un centru specializat! Violența și agresiunea sunt ilegale și pedepsite conform legislației în vigoare! Nu mă interesează ce cadru familial dezorganizat ai avut ca și exemplu, pur și simplu este greșit și dizgrațios o asemenea rațiune
Prefa-te, la fel cum o sa ma prefac si eu ca nu ti-am vazut comentariul de r@hat niciodata. Ce scriu eu, ce intelegi tu...
Din pacate a devenit o moda. Toti idotii divorteaza, de multe ori, din motive stupide. Sa nu mai spun de situatiile in care exista un copil. Spun asta ca un barbat divortat. Norocul meu a fost ca inca ma inteleg minunat cu fosta nevasta, deci copilul nu prea are de suferit. Nu ne-am certat mult si nu a fost creată niciun fel de drama. Imi vad baiatul zilnic, deci totul e minunat. Toate astea sunt posibile deoarece fosta mea nevasta este o femeie minunata si foarte inteligenta.
Bineinteles, cazul meu este unul de exceptie. De obicei, se distrug copilarii si se destrama familii. Numai bine!
Nu este un proces de degradare, un proces de degradare societății este să stai într-o familie toxică doar ca să păstrezi o valoare de cum 2000 de ani.
Și da, pot să pună femeile oricând stop unei căsătorii pentru că ele au observat încă din cele mai vechi timpuri cum au suferit când au acceptat fiecare lucru făcut de bărbați. Și tu consideri că e ușor să apelezi la un divorț? Este un act de disperare, deoarece nicio femeie nu apelează la divorț pentru că nu și-a dus soțul șosetele l-a spălat.
Apoi, clar din cauza vremurilor, oamenii se conformau înainte cu gura societății. Bunica mea mi-a spus recent că dacă nu spunea lumea că este rușinos să divortezi, ea nu mai stătea cu bunicul meu care o bătea și care era bețiv. Acțiunile nu s-au schimbat, ci doar vremurile.
Dacă te-ai uita pe o statistică la violența aplicată femeilor de către partenerii lor ai înțelege mai bine de ce ele divorțează.
Aș putea spune că toate cele menționate în enunțul tău sunt factori care au dus la înmulțirea divorțurilor. Familia umană fiind compusă din oameni cu calități și defecte particulare reflectă sau chiar amplifică uneori aceste caracteristici. Acest bagaj de trăsături și obiceiuri asimilate în familia sau mediul de proveniență al ambilor parteneri este introdus în familie. Dacă inițial există o mai mare maleabilitate din partea celor doi, ulterior relația devine mai rigidă aducând cu sine multe neplăceri. Dacă societatea nu are pârghii săo facă atunci personal ar trebui să ne educăm pentru a rezolva probleme apărute.
Spuneai că familiei nu ii mai este recunoscută valoarea pe care i-am stabilit-o Dumnezeu... El i-a pus bazele și prin urmare are în Biblie instrucțiunile necesare pentru o bună funcționare. Faptul că cei doi ignoră sfaturile date de Dumnezeu nu face decât să creeze probleme. Și chiar și în acest punct nu este totul pierdut, sunt norme și sfaturi și pentru situații critice, chiar și pentru divorț.
Superficialitatea care caracterizează vremurile noastre își face simțită prezența și în relațiile din cadrul familiei. De ce să "repari jucăria" când poți să o "arunci".
Simplul fapt că mă identific că fiind creștin nu aduce cu sine o punere în practică a normelor morale sau de conviețuire necesare în căsnicie. Biblia nu este un talisman care face minuni doar prin simpla prezență.
Poate unii consideră normele Bibliei demodate, însă sunt ferm convins că făcând un experiment și punând în practică sfaturile cuprinse în ea pentru fiecare membru ai familiei relația lor se va îmbunătăți simțitor.
Sfaturi pentru soți: 1 Petru 3:7; Efeseni 5:25, 28, 29.
Sfaturi pentru soții: Efeseni 5:22-24 și 33;
Sfaturi generale : 1 Tesaloniceni 5:11; Coloseni 4:6
Sfaturi pentru părinți : Efeseni 6:4
Sfaturi pentru copii : Efeseni 6:1-3.
Desigur aceste sunt doar câteva. In ciuda tuturor greutăților vieții punerea în aplicare a acestor câteva principii pot ajuta familia în apele tulburi din vremea noastră.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
