Poate că a fost iubire...dar nu în acelaşi timp. El atunci,tu acum.Dacă a spus toate lucrurile acelea,te-a iubit. Poate nu ai ştiut cum să preţuieşti toate momentele de atunci, iar acum ţi-e dor.A fi infantil măcar o dată în viaţă e ceva ce face parte din noi. Toţi am fost.Toţi ne uităm în urmă şi ne punem întrebări în care răspunsul e în ceată.Mai e şi întrebarea aceea : ce e mai dureros,să uiţi o iubire sau să-ţi aminteşti mereu de ea? Uneori e greu să ridici capul şi să mergi mai departe. Dacă ştii că totul se poate reface, ai speranţă. Dacă nu, mergi înainte. Păstrează ce a fost frumos din ce-a fost şi ai încredere.
In dragoste,adevarata fericire e sa iubesti,nicidecum sa fii iubit. Sa iubesti sincer,total, fara sa ceri nimic in schimb, nici macar reciprocitatae.
Draga mea, suntem infantili pentru ca suntem oameni si gresim.Toti avem momente in care plangem, in care radem, in care vrem sa ne sinucidem.Dar nu merita pentru ca viata este scurta.Trebuie sa treci peste despartiri, trebuie sa iubesti alt om, sa remediezi situatiile.Totul in viata are un inceput, dar si un sfarsit.Chiar si dragostea adevarata.Sa nu te dai batuta niciodata, sa nu zici niciodata NU POT.Nu exista NU POT, ci nu vreau. Orice om e visator in felul lui.Dar asta nu trebuie sa fie un defect si nici nu trebuie sa fim criticati.
Succes in viata!
Nu, nu-i trec aceleasi ganduri si daca nu i-ai spus atunci toate astea, acum...'geaba.
Nu cred ca te-a mintit ca te iubea, numai ca vezi tu...el te iubea atunci...tu abia acum.Nu ti-ai exprimat sentimentele atunci, acum regretele sunt tardive.